Azi la locul de intilnire cu maimuteii, un chipmunck aspira graunte si le depozita in obraji ..
.. si apoi se ducea la casuta lui din tunel, unde le depozita pentru iarna.
Lumea maimuteilor functioneaza dupa regula de aur " pestele cel mare inghite pe cel mic". Prin urmare, cei mai mici maimutei se tem de toata lumea . Chipmuncksii alearga cu viteza luminii, de nici nu ii pot urmari cu privirea si avem impresia ca se teleporteaza : acum e in stinga, acum e la dreapta si nu am apucat sa vad deplasarea. Exclus sa le pot face vreun film. Mai am noroc sa ii prind in poza cind stau pe loc citeva secunde fara sa miste.
Si apoi vin pasarelele astea mici cit jumatate de vrabie, care si ele se feresc de toata lumea :
--
Astia mici fura bucatica de paine sau o saminta din casute ...
Si fug cu ea in copac unde o maninca fara sa ii alerge pasarile mai mari :
Tot in gasca celor mici si fricosi intra si veverita rosie, cam jumatate din marimea unei veverite normale ( negre si argintii ).
A venit asta micu' si a inceput sa viziteze prima casuta . Fericire maxima, ca era primul maimutel sosit la mincare, deci nu il alunga nimeni de la graunte, totul era numai pentru el.
Si zici ca vine cineva ? Nuu ? Sunt safe !
A mincat, a plecat in padure si dupa doua secunde s-a razgindit, a venit inapoi ! Si a mers sa viziteze urmatoarea casuta plina cu graunte.
Si apoi iarasi disparea o secunda, iarasi se razgindea si mergea sa manince din urmatoarea casuta... Dupa o vreme ne-am prins ca nu e ceva in regula cu veverita noastra, ca maninca mult prea mult. N-are cum sa manince trei casute cu graunte plus paine, cind ea e cit un pumn de copil, cu tot cu blana !
Exact ! Era de fiecare data alta veverita rosie ! Vreo patru pui care veneau si mincau cu rindul, plus ma'sa care avea tite !
Si daca ma uit bine, puii erau putin mai mici decit ma'sa ... Coborise un pui pe trunchiul copacului cu gind sa manince niste bucati de paine de pe jos din iarba, da' se teme asa se apropie ca eram noi pe aproape. Statea atirnat cu capul jos si flutura din minute catre bucatile de paine, stringea din degetele ca si cind ar vrea sa le apuce, frustrat ca nu ajunge. Si incerca din nou, hai veniti mai aproape, hai veniti !
Veveritele sunt smechere si nu se tem decit de vulturi si ratoni. Vin cu tupeu la casute si zburatacesc pe oricine ar fi in ele, cu exceptia ratonilor.
--
Dar cel mai mult si mai mult ii detesta pe Blue Jays. Ori de cite ori ii intilnesc, au grija sa ii zburataceasca. Efectiv ii pindesc pe Blue Jay prin copaci si sar spre ei la intimidare.
Prin urmare, cind pun mincarea, veveritele vin primele, cite 7-8 si maninca pe saturate, ca Blue Jays stau sinistrati prin copac si astepta sa plece veveritele, ca sa poata veni si ei la casute. Le pun graunte si pe jos si isi mai fac curaj sa fure cite una, cind nu sunt veveritele pe faza, ca astea sunt peste tot, si pe jos si prin copaci.
Vine Blue Jay-ul, fura bucata de paine ...
Si fuge cu ea sus in copaci ca sa manince linistiti.
Da, Blue Jays se cearta cu veveritele si apoi se cearta si se zburatacesc si intre ei. Azi venisera cu puii.
Intai venise mama si se asigurase ca veveritele nu-s acasa si au inceput sa tipe chemindu-si puii. Din cealalta parte a parcarii, raspundeau puii la chemare, sus dintr-uncopac de unde stiu eu ca au cuiburile. Si au venit cu stolu' de pui .. vreo 15 Blue Jay in copacul cu casute. Toti stateau si asteptau sa fie hraniti, tipau si isi scuturau aripile intocmai ca puii de vrabie ( film )
Dar exista cineva care se teme si mai tare decit aia mici !
L-am chemat, l-am incurajat pina a indraznit sa manince niste paine :
si a venit tot mai aproape ...
A fost cuminte si a mincat toata painea la doi pasi de noi, dupa care a plecat in padure :
Ea e Marmota Cruella, foarte impunatoare ...
... si fioaroasa :
El e Biluta, un pui mic si cuminte ce face parte din familia Cruellei, amindoi intrind in acelasi tunel :
Mititelu' e zen, vine, maninca, nu se sperie asa usor ca celelalte marmote, isi vede mereu de treaba lui.
Ma jur, e zen ! Noi stam linga copac, pe scaune pliante ca la spectacol si facem poze. Il chemam si vine la noi, ca animalele inteleg limbajul semnelor. Vine si maninca linistit. De regula se aseaza pe adidasii lui barbatu-meu si maninca banane. Intai banana si apoi cojile.
Biluta minca linistit paine, cind trece prin parcare o vita incaltata care incepe sa raga cu un puternic accent de polizor ( canadian ) ...
" Oh my God, sunt animale salbatice si sunt periculoase ! Oh my God, oh my God, nu va temeti ?
No dear, nu de animale ma tem, ci de omeni. In special de aia care tipa si imi sperie animalele....
Revenind la marmotei ... Madam Cruella minca banane mai linga pom, cind l-a vazut pe Biluta linga noi ca minca si el tot banane.
Cam asa era toata tarasenia :
Si a venit fugind si miraind si pina sa ne dezmeticim noi, i-a tras un sut lui Biluta in labuta din spate, de s-a rostogolit schelalaind pina in parcare. Noroc ca am fost noi de fata si nu am mai lasat-o pe Cruella sa se apropie de Biluta. Ba am si certat-o, iar ea animalele inteleg foarte bine din tonalitatea vocii despre ce e vorba.
Biluta a inceput sa schiopateze. Piciorul nu parea rupt, doar ca il durea sau era scrintit usor. Dap, Madam Cruella parea geloasa.
Biluta s-a tirit inapoi in tunel si nu l-am mai vazut in ziua aia. Dar a iesit apoi o marmota mare din tunl, care supraveghea zona .
Si daca tot a venit, s-a servit si ea cu un morcov :
Saptamina urmatoare m-am dus sa vad ce face Biluta si era bine, ii trecuse schiopatatul si mergea normal.
No comments:
Post a Comment