Asta e Maroniu', un porumbel mai nou pe la mine pe la geam si care se lupta pentru teritoriu cu celalat porumbel albastru. Cel albastru e mai vechi pe aici si vine incontinuu sa patruleze pe pervaz chiar daca nu ii mai este foame, doar asa, pentru suprematie. Toti porumbeii ii stiu de frica, mai putin asta Maroniu', care nu se lasa intimidat asa usor.
Problema a parut in momentul in care nu am mai gasit de cumparat mincare pentru pasari. niste saculeti cu graunte macinate mai mare, din Dollarama. Inainte vreme se gaseau non-stop pe rafturi, insa de vreo 2 luni incoace, mai greu spre deloc cu mincarea pentru pasari. M-am dus cam la fiecare citeva zile sa caut mincare pentru pasari si m-am dus la mai multe magazine, insa nu mai aveau. Nu aveau nici un fel de seminte, nimic. am cautat constant mai mult de 1 luna, pina cind am ramas fara nici o graunta. Asa ca le-am pus in cutiute firmituri de paine.
Intr-o seara pe la 8-9, eram in dormitor cind am auzit niste bufnituri prin casa. Maroniu' venise sa manince dar gasise cutiuta goala, ca alt porumbel a fost mai devreme acasa si mincase tot, iar eu eram in dormitor si nu stiam ca trebuie sa umplu cutiutele.
S-a gindit el bine ca mincarea vine din casa si daca tot ii era foame, de ce nu s-ar duce in cautarea ei ? L-am gasit cocotat pe aerul conditionat, uitindu-se mirat in jurul lui, ca nu vedea nici o graunta.
Oare unde au ascuns grauntele ?
Hai ca ma urc pe scaun, poate vad mai bine de aici !
Porumbelu' nu era speriat, nu era agitat, nu sarea pe ferestre, ci doar era confuz ca nu gaseste grauntele . Stateam amindoi si ne uitam la el .. . el se uita la noi si astepta sa-i dam graunte !
Hai la tata, hai sa te duc afara !
Ma duc si singur ! Imi arati drumul ?
Bine, hai ca plec !
Si a pornit asa frumos inapoi pe unde a venit, sarind de pe un pervaz pe altul....
... si a iesit afara !
Afara s-a asezat cuminte pe pervaz linga cutiute si astepta sa-i dau sa manince. Nu fuge cind ma vede ca scot mina afara, ci doar se da doi pasi mai incolo pe pervaz, ca sa-mi faca loc. a mincat, s-a saturat si a plecat la casuta lui sa doarma. A doua zi, dis de dimineata s-a prezentat la geam sa ma intrebe despre micul dejun.
Norocul meu a fost ca am gasit un singur magazin care mai avea graunte pentru pasari si cu ele am fericit toti porumbeii.
