start counter

Friday, November 28

Ma mut la tine !

 Cineva, nu spunem cine, nu s-a putut abtine si a adus acasa holy land of Amaruca, land of Plumet Serpent ( sau Christ, mai in limbaj biblic ) cu capitala in Cusco, Peru de azi : stinga sus e din Coral Pink Sand Dunes, dreapta sus e Saint George iar jos Valley of Fire din Raimbow Vista. Juri ca e paprika ! 

 Cind am ajuns acasa era pustiu la fly trough ! Pasarelele mele nu erau nicaieri, nici in pomi, nici la geam...nicaieri ! Vreo doua zile la rind scoteam capul pe geam si ii strigam, poate-poate se nimereste vreunul sus e bloc si ma aude ! Nimic !

 Dupa citeva zile s-a prezentat dumnealui la chemare. Atit a fost, ca dupa el au venit si ceilalti porumbei, ca astia se spioneaza intre ei. si nu s-a prezentat oricum, ci hotarit sa cuibareasca la mine in casa !

In timpul noptii eu le lasam geamul putin deschis ca sa vina graurii sa manince din cutiute pina ma trezesc eu. Si cind m-am trezit, l-am gasit pe dumnealui cuibarit in mijlocul casei, pe un morman de haine ! Nu se rahatise, nu nimic, ci doar isi facea cuib ! 


 La citeva zile, dupa ce a mincat la geam a zburat in casa si a incercat sa cuibareasca pe coltul dulapului din bucatarie. 

Locul e perfect pentru cuib, ca e la inaltime si porumbeii obisnuiesc sa stea pe cuib, dar isi scot coada afara ca sa se rahateasca in afara cuibului si in jurul lui. Nemaipomenit ! 

Porumbelule,da-te jos de pe dulap ! 

Nope ! Nici nu ma gindesc !

 Statea cocotat si se uita inocent la mine, probabil astepta sa renunt.

Da-te jos sau te zgirm cu batu' !

 Nu a avut incotro si a trebuit sa se dea jos de pe dulap. Doar a sarit pe masa linga computerul meu si se uita senin la mine daca ii dau voie. Aici ma lasi sa cuibaresc ?

Nu ai voie  nici aici, du-te afara !

 Am incercat sa il zburatacesc sa iasa afara. Ei as ! S-a facut ca nu vede geamul larg deschis si a aterizat pe cutiutele cu  graunte. Cind a sarit pe perete s-a dezlipit hirtia, ocazie perfecta sa sara in ea. Bun pentru cuibarit si locul asta !

Ma lasi sa cuibaresc aici ? 

Iesi afara, magarule !

Afara ma astepta altu' care voia sa cuibareasca la mine, noroc ca nu avea cum sa intre in casa ! cind stateam in cealalta chirie, la parter, un raton invatase sa deschida geamul de afara ( glisa ) si intrase in casa, isi facuse cuib la mine sub birou si nu voia sa plece. Abia l-am convins ca trebuie sa plece !

Ratonu' asta e ceva special : in fiecare an vine un pui care doarme in pom, de preferinta in cuibul veveritelor. Sta citeva zile sa il hranesc, se odihneste si apoi pleaca. O vreme nu il mai vad, probabil ca locuieste departe si vine numai in situatii de urgenta la mine.

   Interesant e ca in fiecare an un pui face chestia asta. Ii cunosc dupa marime ca sunt pui din anul asta, deci nu e ratonul de anul trecut. De fiecare data e alt raton si toti fac fix acelasi lucru ! Asta dormea, sforaia cu dintii rinjiti. Veveritele nu mai au cuiburi in pomii de sub geamul meu, asa ca a trebuit sa doarma direct pe creanga. Ghinion !

A dormit toata ziua pina noaptea tirziu cind s-a trezit, si-a curatat labutele si coada dupa care a coborit la radacina pomului ca sa isi ia micul dejun. Am avut oase, resturi de grasime si i-am facut si doua sandvisuri cu untura groasa si sare. 

A mincat tot, s-a lins pe labute si s-a dus din nou in pom sa doarma dus. A doua zi a urmat aceeasi procedura : mincare-somn de voie si non-stop. Acuma cu somul, treaba e ca ratonii ar trebui sa hiberneze insa cum e mai cald afara decit ar trebui, sunt si ei derutati si amina intrarea in hibernare. Prin urmare, circula adormiti prin zona, cautind de mincare si asteptind sa se raceasca vremea. De asta dormiteaza in pom la mine 3 zile non-stop. 

Apoi s- a facut brusc frig si ratonul s-a dus la cuibul lui. Cind se mai incalzeste afara, o sa vina din nou sa cuibareasca in pom citeva zile si sa il hranesc.  Cazare cu all inclusive !

 In sfirsit s-au prins si astia mici ca s-a deschis ghiseul cu mincare ! Doar ca erau confuzi, speriati si nu ma mai recunoasteau ! Hai mai Tzipi, serios ? !

Si da-i si cheama-i, striga-i ca sa imi auda vocea si sa-si aminteasca. Parca-parca stiau ei ceva ca prin ceata, ca nu erau ca salbatici, ci incepuse unul sa vina pe pervaz linga mine, dar nu prea aproape, totusi ..

Bun si asa. Hai ca incep sa isi aminteasca ! 

Doua saptamini la rind, zi de zi i-am chemat, i-am hranit pina cind au inceput sa isi aminteasca ( mai mult din reflex )  si sa stea linga mine. Deja aici avea incredere sa stea cu spatele la mine. In sfirsit !

Si vine stolu' sa manince ! Astia sunt putini,, numai cei care au indraznit, pentru ca se tem de aparatul foto ( ochiul ala mare care ii urmareste pe ei cu ceva intentii dubioase ).


Deja au prins de veste si vrabiutele ca s-a deschis ghiseul ! 

 S-au sucit, s-au invirtit ei pe pervaz pina cind ...

... si-au luat avint sa inspecteze pervazul in casa si cutiuta porumbeilor, ca amestecul de seminte cu care ii hranesc, mai are cite o aluna.

Ma duc sa ma uit dupa soim ! Safety first !

Porumbelu' cu o pana alba in coada e barbatusu', perechea lu' Puiu' 


 Nici asta n-are nici o treaba, vine sa isi numere puricii la mine pe pervaz. Pana Alba l-am intitulat.


 Dar il aduce pe Puiu si il vegheaza cit maninca din caserola de pe pervaz. Barbatusu' maninca din caserola din casa si Puiu afara, ca se teme sa intre in casa. Pana Alba il apara de ceilalti porumbei, ca Puiu e timid si il zburatacesc toti.

   Atnci cind Puiu a fost bolnav si s-a cuibarit la mine in casa de mi-a cerut ajutorul, Pana Alba venea tot mereu pe pervaz in casa si supraveghea, ca il cazasem pe Puiu intr-o caserola pe masuta in fata geamului sa isi poata vedea tovarasii, sa nu se pliciseasca. Atunci nu stiam ca astia doi sunt pereche, dar l-a vegheat pe Puiu cind nu putea umbla si ii era rau.

De regula in formatia asta maninca ei :


 Dar mai este un porumbel, dar cu mai multe pene albe in coada si care e foarte rau. Nu lasa pe nimeni sa vina sa manince linga el, ca el e teritoriul lui si numai al lui. Bietul Puiu si-a facut curaj sa mearga tiptil rin spatele astuia rau, pina la caserola lui de pe pervaz. Spera sa nu il vada nebunu', insa nu i-a iesit.

Lucrurile nu ramin asa, ca imediat a intervenit perechea lui Puiu !

Ca o furtuna a venit din spate de pe pervaz, sa-l apere pe Puiu ! S-a batut cu asta rau pina cind si-a recistigat controlul asupra cutiutelor cu graunte, dupa care a urmat inca o runda de bataie pina cnd l-a zburatacit de la geam pe asta rau !

Si s-a facut pace, Puiu poate minca linistit ! Pana Alba vegheaza !

 
Si zici ca nu mai vine ala rau ? Nu ? ! 

S-a dus Tzipi sa inspecteze cutiutele si ghinion ! Erau goale ! Toate !

 
Tzipi ! Hai la mama, Tzipi !


Ce-mi dai bun ? 
 

 Aluneee !
 

 Si cum se jucau ei asa galagiosi, au atras atentia cu vinzoleala lor.


Ia uite cine a venit in vizita !

Prietenul nostru, soimul ! Ala care ceva vreme in urma intrase in casa dupa perdea sa il vineze pe Tzipi 

 Si dintr-o data au disparut toti ! Bye !


Monday, October 13

Royal Roadrunner

 In Valley of Fire ...

----

..la Visitor Centre rangerii amenajasera loc de distractie pentru turisti ;

Pusesera un bat in care agatasera casute pentru pasarele,cu graunte cu tot!

----


Venisera niste vrabii si citeva pasarele exact ca vrabiile, dar mai verzulii, ca in soarele ala nu ii puteam deosebi.


Si au pus panouri de avertizare a psihopatilor, ( ca  90 % din populatie ei sunt, i-ati vazut in pandemie cum ne haituiau cu masca , testul si vaccinul pe unde ne prindeau ). Pshiopatul cind nu mai poate haitui oamenii,  trece si chinuie animalele, asadar  rangerii i-au vertizat sa nu se apropie de animalele lor si cum era chiar sub geamul rangerilor, toata lumea pastra distanta !


Vrabiutii mincau cuminti din cutiuta lor si imrastiau o gramada de seminte pe jos. 
 
Nu era cine stie ce activitate, pina cindl-am vazut pe Chitzi ! Smecheru' statea cracit in umbra facuta de casuta, de aia nu il vazusem !

Chitzi ! Chitzi-Chitzi ! Nu puteam sa ii pun mincare, ca ma vedeau rangerii si amena era 1.000 $, dar l-am strigat.

M-ai chemat ?


Chitzi, vezi ca vrabiile iarasi au aruncat graunbte pe jos !

Unde, une ? Acuma vin sa le caut !


 Ma ducmai pe linga vrabii, poate gasesc !


--------

 Am obosit in soarele asta puternic !
 
----
 
Wow, ce fraier sunt ca m-am asezat la soare ! Am crezut  ca e ra umbra si am gresit directia ! Ia sa ma mut !

 Nu e suficienta racoare nici aici ! Ia sa incercam sub boschet !
 

 Yeeee 1 Mult mai bine aici ! Pauza de siesta !
 

 Doua secunde l-a tinut siesta, ca a plecat iarasi la vinatoare de seminte pentru alte doua minute, dupa care stop jos la boschetel .ultima privire catre pietricele si ne ducem sa ne jucam in alt parc :
 
--

--

Move on in Snow Canyon ! Si cum mergeam noi pe carare ...
 

... printre domurile e piatra topita...

Gasesc o sopirlica ce statea la soare pe o piatra decolorata. I-am zis Hi si nu s-a deranjat. Well, daca stiam ca esti aici, iti aduceam banane ! Nu exista animal care sa nu manince banana.
 

Si aud fis-fis prin pomi. Ma uit cu atentie si vad un pasaroi care se ascunsese printre crengi si ne spiona. Cum mergeam o postate, imediat zbura si el dupa noi prin pomi. Fis-fis !
 
Zic bine, pasarelele astea care ma urmaresc de ceva vreme, e ceva cu ele. Hai sa le aruncam niste bucati de piine, ceva mai la distanta ca sa nu se sprie. S-a dus imediat sa manince.
 

Era un pasaroi albastru cu pata gri pe spate, ceva verisor cu Blue Jayul din Canaa, ca arata cam la fel.
 

Lua cite doua bucati de piine si se ducea sa le ascunda pe crengile copacilor, cum obisnuiesc sa faca pasarile.

Si nu era o singura pasare albastra, ci vreo trei -patru care au venit si ele sa fure piine. In vremea asta, cineva statea cocotat pe dunele de piatra fix deasupra noastra si observa cu jind toate miscarile...


 Greater Roadrunner, sau Royal Roadrunner, ala din desenele animate cu coiotul ! Cind e alert isi infoaie creasta ca un evantai si isi ridica coada.


 Si acuma ce sa fac ? Aia maninca si eu nu !!!! 

L-am vazut ca isi ia avint si vine tiptil pe linga tufe, pina a ajuns la mincare. 

 Venea foarte precaut, facea doi pasi si se oprea, isi ridica creasta si coada cind scana in jur sa vada daca vine vreun dusman. Se uita la noi, vedea ca nu ne miscam, mai face doi pasi, iarasi stop. Si tot asa pina a ajuns la piine, in sfirsit !


 Apoi si-a facut curaj sa manince fara sa mai fuga cu piinea in boscheti. 

Din cind in cind se oprea sa se asigure ca se afla in siguranta. Creasta si codita in sus !


Pasarelele albastre au continuat sa vina cu tot mai mult curaj si sa stea mai mult ca sa culeaga cite doua bucati de piine in loc de una. 
 
---

---

Atunci le-am pus bucati de piine la picioarele noastre, distanta de jumatate de metru de noi. A inceput spectacolul : un pasarel venea, altul pleca ! Mai greu cu filmatul, ca astia sunt argint viu si alta nu !
 

Si numai ce l-am vazut pe roadrunner ca statea, se uita fix la noi si cugeta ; sa ma duc, sa nu ma duc? 
 

 Hai ca vin si eu ! Chiar linga voi o sa vin ! 
 

 Si cum stateam noi pe dunele de piatra si ne jucam cu pasarelele ...
 

Aud de pe duna de deasupra noastra ca se intrebau niste oameni ce pasarele sunt alea ! Cind m-am uitat in jurul nostru, era spectacol ! O gramada de vizitatori, in loc sa-si vada de peisajele lor, stateau cu telefoanele, ne faceau poze si se minunau ca vin si maninca la picioarele noastre ! Unul tipa dedeparte ca " le da de mincareeee ! "  
 

 Deja atrasesem mult prea multa atentie si eu nu's mascota pentru amuzamentul curiosilor, asa ca le-am lasat mincare la pasarele, am plecat si cu asta s-a spart gasca de gura-casca.
 

 In Zion ...
 

 ...  ne-a intimpinat o cioara care facea cercuri deasupra noastra :
 

Putin mai incolo ...
 

... o capra salbatica ne astepta in intersectie !
 

Am si film ! Exclus sa opresti ca nu aveai unde, toti mergeau bara la bara, o inghesuiala de nedescris in parc !

Dar doi pasi mai incolo, pe linga hoodos de piatra...
 

 ---

... pe un platou aproape vertical de piatra erau doua grupuri de capre salbatice care isi faceau siesta !
 

 Ia sa vedem !

 Era o turma de capre insotita de doi berbeci  .
 

 Unele dintre capre aveau zgarda de identificare la git.
 

 A inceput ploaia, e timpul sa plecam din parc...
 

 Am incalecat pe ariciul solar...
 

 ... si am plecat acasa prin ploaie.
 

 God bless 'Murica !