Unde mergem ?
La sfirsitul lumii !
Stiu eu drumul !
Mergem dupa vulturas...
.. ca unde suntem noi, sunt si vulturasii ! Asta se invirtea in cercuri deasupra noastra...
... cit parcasem in fata unui magazin.
Deci am ajuns la sfirsitul lumii, unde era desert fierbinte si uscat!
----
... si unde erau dinozauri d'aia mici ! Era de vreo trei ori mai mare decit o sopirla si avea culoarea nisipului in care traia.
Cind m-a vazut, s-a ridicat ca o cobra sa ne adulmece. Voi cine sunteti ? Ce-i cu voi aici la capatul lumii ?
A dat sa se ascunda in vizuina de sub tufa ...
... dar s-a razgindit in secunda doi, imediat ce si-a dat seama ca nu suntem periculosi !
Apoi ne dadea tircoale si continua sa ne adulmece.
Daca mergem mai departe ...
--
L-am intitulat Costel, ca e costeliv, bietul de el!
S-a speriat el cind a trecut o masina, dar i-am pus un morman de oase, grasime si resturi de carne, stiind ca va simti mirosul si va veni sa le manince. Fugise vreo 200 de metri din cauza masinii aleia, dar animalele simt mirosul mincarii de la kilometri intregi, asa ca nu e o problema ca nu o va gasi. Era slab si jigarit, numai coastele erau de el. Cine stie de cite zile nu mincase !
Cind dau sa plec mai departe ...
.. vad furnicile ca sapasera gauri cam peste tot !
Erau furnici din alea mari si rosii. Aveam biscuiti in masina, special cumparati pentru cind ne intilnim furnici si le-a sfarimat citiva ca sa aiba ce cara in musuroi.
---
Am mai mers noi o postate pina ne-am oprit sa facem poze.
Cind am iesit din masina, vine o cioara, se aseaza in virful unui Joshua Tree si incepe sa ciriie la mine !
Ma intreba daca am ceva de mincare ! Nu mai am carne ca a mincat-o coiotul pe toata, dar mai am ceva bicuiti, nu multi, ramasi de la furnici !
M-am dus sub pom si i-am aratat biscuitele, uite mincarea ! L-am lasat sub pom dar nu a coborit sa manince. Poate nu l-a vazut. Poate nu a inteles. Poate i s-a parut ceva suspect si i-a fost frica. Bine, lasa ca iti pun niste biscuiti aici in parcare, poate merge asa ! Si a functionat !
S-a dat jos din pom si a venit tiptil ...
.. si a mincat toti biscuiti, inclusiv firmiturile !
A venit inca o cioara, perechea ei si era mai timida, dar nu a mai gasit aproape nimic ...
Bine.Uite altbiscuite ! L-am farimitat si m chemat cealalta cioara care nu apucase sa manince mare lucru. A venit lipa-lipa.
Era cam stresata ca erau multi oameni care circulau prin zona, dar tot a venit sa manince ! Dar venisera tot mai multe masini care se opreau sa se uite la mine cum ma jucam cu ciorile si a trebuit sa ma opresc si sa plec inainte sa ma pirasca la ranger ( amenda era 1.000 $ daca hranesti animalele ).
Eram in parc national si masina rangerilor patrula peste tot. Mai bine plecam mai departe si mai incercam si miine.
Next day asteptam la coada ca sa intram in parc si numa' ce vad coiotul ca trece pemarginea soselei, prin spatele masinii noastre ! Ghinion de nesansa ! Era plin de camere linga ghereta rangerilor, big no-no! Dar m-am dus ceva mai incolo pe traseul coiotului si i-am lasat o punga cu mincare la locul stabilit in ziua anterioara. Stie el...
La locul de intilnire cu ciorile erau doar niste chinezi faceau picnic. Am asteptat nu mai mult de 5 minute, ca stiam eu ciorile patruleaza in teritoriu, trebuie sa apara. Si au aparut ! Zburau sus si supravegheau zona. Le-am facut semne cu bratele sa coboare, uite, v-am adus paine! Haideti la mama !
Si le-am vazut ca vin inspre mine, insa nu le-am vazut unde au aterizat. Dar m-au vazut ele pe mine si au inceput sa croncane la fel ca data trecuta, sa ma faca atenta. Hai, unde-i mincarea promisa ?
Uite pe marginea soselei, vino dupa ea ! Fa-ti curaj si da-te jos din pom !
Vino sa-ti iei piinea !
Si a venit, da' mai cu fereala ca deja se adunasera o gramada de gura casca sa se uite la mine cum vorbesc cu ciorile.
Astia doi oprisera masinile si erau foarte curiosi ce fac. Asa ca a trebuit sa plec.
Am vazut ca ciorile s-au descurcat ! Se duceau jos, adunau in cioc bucati de piine si zburau cu ele in copaci, sa manince linistite si departe de curiosi !
Mergem noi mai departe la urmatorul refugiu, ne dam jos sa facem poze...
... si aud ca ma striga cineva ! Ciorile mele erau cocotzate suspe stinca si de acolo croncaneau la mine sa ma faca atenta ! Vedeti punctuletul alamic si negru ? Aia e cioara si ma jur ca e cioara mea !
Dau sa traversez soseaua sa ma duc sa-i mai duc paine, cind vad ... furnicile ! Si-au facut iesire din musuroi fix in mijlocul soselei ! Bun asa ! Stati ca va pune mama niste biscuiti d'aia buni si sarati !
Toata lumea a primit de mincare, nu m-a vazut nimeni, asa ca mergem linistiti mai departe.
La urmatoarea oprire, ma intimpina ... o ciuperca ! Serios ? O ciupercuta in desert ! Uscata, dar ciuperca!
Ia sa vedem, cine-i acasa ? O sopirlica !
Murea de curiozitate ! Cum ne-a vazut, a inceput sa dea tircoale in jurul nostru : voi cine sunteti si ce faceti in teritoriul meu ?
Si apoi l-am vazut ! Era un Joshua Tree Chipmunck cocotzat intr-un pui de Joshua Tree ! De fapt, erau doi curiosi !
Avea mititelu' o viteza incit e un miracol ca am reusit sa il prind in poza.
I-am asteptat o vreme sa-si ia avint si sa iasa din vizuina. Nimic !
Lasa ca mergem mai departe la Skull Rock ...
... unde un pasarel, ruda cu Blue Jay-ul nostru dar ceva mai mititel, statea in virful unei tufe si supraveghea parcarea, ca mai scapa cineva pe jos un miez de piine, ceva... El statea cuminte si astepta, poate se indura cineva ...
M-am dat jos din masina si i-am fluturat o felie de piine: pasarelu', vine mama sa-ti aduca de mincare. Sa nu fugi !
Devenise interesat ...
Cind a vazut ca ma apropii de tufa lui, a sarit pe alta creanga mai indepartata si ma supraveghea unde pun mincarea. Am pus-o la radacina pomului si cind am ajuns inapoi la masina,l-am vazut ca a luat o bucata mare si a zburat cu ea. Cel mai probabil avea puiuti si s-a dus sa ii hraneasca. Viata e grea in desert.
Well, it's time to go home ! Bye !
