Avem puisori !

                                                            Hei ! Tzipi !

                                                Lasati-l in pace pe Puiu si veniti la mama !

                                                    Nu mai sunt alune in cutiute ?

 Cind Tzipi nu mai gaseste alune in cutiute, sta cuminte si asteapta sa-i mai dau. Sta nemiscat cu ochii tinta la mine, poate totusi, ma simt ! Daca vede ca nu il observa nimeni, incepe si tipa la mine strident si da din aripioare cum fac puii de pasari cind cer de mincare de la mama. Tzipi e adult si la al treilea rind de pui ... si ce daca ? Unii nu se maturizeaza niciodata...

Daca vede ca nici atunci nu il baga nimeni in seama, zboara prin fata nasului meu, intre mine si monitorul computerului ca sa imi atraga atentia. Zboara in cercuri in jurul capului meu si ciripeste, poate-poate il vad ( ca uneori am castile pe urechi si nu il aud ! Da' cind il vad, ii spun ca uite acum ii da mama alune, sa stea cuminte pe cutiuta si sa astepte ( ceea ce si face ). Ma asteapta pina iau de pe birou borcanul cu alune, pun in palma si il servesc.

Hai Tzipi, ia si maninca !

 

L-am vazut ca a zburat afara cu o aluna in cioc, semn ca duce la puiuti. Nu, sa nu credeti ca Tzipi e insensibil, pentru ca tot mereu imi aduce cadouri si mi le lasa pe pervaz acolo unde le pun mincarea, linga cutiutele cu graunte penru vrabii. Imi aduc hirtiute, fire de iarba, floricele, rime, melci. Alteori eram la geam cind a venit cu cadoul in cioc si l-a pus linga mine. De data asta mi-a adus fluturasul ala cu seminte de artar de linga cutiuta.

 L-am urmarit sa vad unde duce alunele : in pom, unde il astepta puiul sa fie hranit !

                                    A facut ture, de la mine din cutiuta pina in pom !

                                                                      Hey, Tzipi !

 Adu-ti puiul la geam, sa vada mama ce copilasi frumosi ai produs tu ! Nu mai ricii pamintul din ghiveci ca nu are rime si du-te adu-mi puiutii !

                                                               Asta e ? Unul singur ?

Awww, m-am prins ! Imi aduci un singur pui, de test ! Daca e bine primit, o sa-i aduci si pe ceilalti !

                                                     Bine Tzipi, ia alune si hraneste-l ! 

Dupa ce si-a  intarcat puii, astia mici erau parasiti de capul  lor si nimeni nu se ostenea sa le bage in cioc. Si ar fi venit la pervaz sa manince. da' le era frica si nu stiau ei ce si cum. Asa ca se catarau afara sus pe geam si imi pindeau fiecare miscare.

  

Dupa care, si-a facut curaj si a venit la pervaz, ca erau cutuitele cu apa si mincare, iar lui ii era foame si sete si nu mai putea de cald... Statea cu ciocul cascat de atita caldura, ca sa se ventileze.

 

Apoi a bagat capul in casa si m-a intrebat daca ii dau voie la cutiute !

 

Hai Tzipi, hai curaj ! Si a intrat pe pervaz in casa ...

 

Zilele urmatoare l-am surprins linga cutiuta ...

 

Si dupa multe incercari in care fugea cind isi dadea seama ca l-am vazut, si-a facut curaj si s-a dus sa manince din cutiuta. 

  

         Da' a stat si a cugetat o vreme pina sa-si ia avint...

Si apoi a devenit comfortabil... atit de comfortabil ca nu mai lasa nici un alt pui sa se apropie de cutiuta lui cu alune ! 

                              E pervazul lui cu comori si numai al lui ! Tzusti, mah de aici !

                                                  Hai pa ! Du-te si sa nu te mai prind pe aici !

Si apoi le-am pus alune la pervaz. Au venit doar citiva adulti si vreo trei pui, ca se tem de ochiul ala mare care ii urmareste si le face poze. Numai cei mai curajosi si mai pofticiosi au venit, ca nu se pot abtine cind e vorba de alune.

                                Eh, si ce sa vezi ? Puiul nostru sarea la bataie cu adultii !

                   Pe toti i-a zburatacit de pe pervaz, asa de rau era ! Pina si adultii se uitau mirati !

 Si spre marea mea surprindere ... a izbindit ! Pe toti i-a zburatacit de pe pervaz si i-a lasat nemincati, ca e pervazul lui si numai al lui !

                        Aloo, Nebunelu' ! Nu te mai bate cu toti ! Lasa-i si pe ceilalti pui sa manince !

                                                  Ce-i pasa lui ! N-am cu cine ma intelege.

                               Tzipi fi cuminte si nu te mai bate ! Mai bine vino la cutiuta cu alune !

                           A venit, a inspectat cutiuta si  aplecat dezamagit ca nu a gasit nimic ...

 .. dar nu inainte sa ia din cutie o aluna in coaja, din aia pentru Blue Jays si pe care graurii nu le pot minca. A luat-o cu ciocul si a pus-o jos linga cutie, ca sa vad si sa inteleg ca vrea alune, sa i-o desfac ! 

Pe pervaz afara am lipita o cutiuta in care pun alunele in coaja pentru Blue Jays. Cind graurii nu mai gasesc alune ( lor le dau sparte in bucatele mici ca sa le poata inghiti ), se duc afara, fura o aluna in coaja si mi-o pune in casa pe pervaz, ca sa inteleg mesajul. Si nu pleaca, nuu ! Sta linga aluna si se uita tinta in ochii mei : hai fata, ce faci, mai vii cu alunele alea ? !

 Si daca nu si-a gasit alune ( nu ca nu ar fi mincat deja, ca la fiecare doua minute face ture si verifica cutia ), a cautat el pe pervaz ca poate s-a ratacit vreo bucatica ! Nimic ! 

Screw you guys, ma bag dupa perdea sa ma racoresc aici la voi ca aveti aeru conditionat ! Bye !

Au lesinat vrabiutele !!!

          A doua zi dupa ce l-a vinat soimul pe la mine prin sufragerie, Tzipi s-a intors la geam. Eu venisem de afara si am vazut sus la noi e bloc, soimul cum statea in ploaie si pindea. Nu era picior de pasarel in zona, fugisera toti sa se ascunda.

 Cind am intrat in casa, imediat a venit Tzipi ud leoarca la geam si i-am deschis. I-am dat sa manince alune din palma, dar era foarte ingrijorat din cauza soimului, ca m-a lasat cu mina intinsa si a intepenit pe pervaz, cu ochii dupa soim. I-am lasat alunele pe pervaz linga el, dar nici nu s-a sinchisit. Avea treburi mai importante de facut !

Pindea si asculta nemiscat. A stat asa cam un sfert de ora pina a considerat el ca e safe sa plece la cuibul lui. Mititelu' venise sa il protejez la mine in casa, ca nu a uitat cum l-am aparat data trecuta !

A stat si la poze, ca nu se mai teme de ochiul cel mare de cind a stat in casa cu mine, atunci cind l-a vinat soimul.

A doua zi s-a intors la locul lui pe cutie unde sta si se incalzeste. Stolu' vine dar si-a schimbat obiceiul de cind cu soimul: vine repede, maninca in viteza ce gasesc la geam si fug speriati. Dupa o vreme vin iarasi, dar vin mult mai putini grauri decit veneau inainte.

   Asa se intimpla de fiecare data cind ii alearga soimul, o vreme sunt foarte speriati si precauti, dupa care le trece si revin la normal. Tzipi era vesel si vioi, ca si cind nimic nu i s-a intimplat ieri-alaltaieri.

Daca ceilalti grauri au vazut ca Tzipi nu se mai teme de ochiul cel mare, au prins curaj si ei. Dar numai astia mai vechi pe la geam, nucleul hardcore. Restul... o rup la fuga daca vad aparatul foto sau vreun telefon.

Era frig afara, batea un vint din ala repede si viscolea. au venit toti sa se incalzeasca la mine in casa !

-----------

 Si cum statea Tzipi pe cutie, eu tot il indemnam sa cinte : hai cinta pentru mama, hai Tzipi, cinta frumos ! Cine cinta primeste aluneee !

Si a cintat si a facut ca gistele ! Uneori miauna si face ca soimul, insa de data asta au fost doar gistele.

                                             Hai Tzipi, cintati amindoi pentru mama ?

                Cintaaaam ! Da'mai intii ma duc sa verific daca e soimul prin zona si apoi cintam !

Da-te bai la o parte sa pot vedea afara ! Puiule, cu tine vorbesc ? Nuuuu  ? Bineeee !

                                Am verificat : nu e nici picior de soim. Putem cinta !

                                                 Stim si sa clampanim din cioculete !

          Ia uite ca a sosit si Puiu cind a auzit cintece si veselie la geam ! Hai mah, fa-ti curaj si vino !

                                   Puiule, tu esti ? Cind isi aude numele devine atent ...

                                 ... dupa care se preface ca nu stie, n-aude, nu vede, nu il intereseaza.

   Daaa, e Puiu insotit de protectorul lui cu pana alba in coada ! Uite cum il pazeste ca sa poata minca !

                          Puiu e bleg, stiu eu cit e de bleg ! Ma duc sa il calaresc  !

                      Ti-am zis io ca Puiu nu zice nimic ! De doua ori l-am calarit si m-a lasat ...

 

                                                                   Vine cineva ? Aud ca vine cineva !

          Pe cind cintau ei linistiti, a venit un graurele cu scandal cit casa si i-a zburatacit afara .

                                                   Dupa ce se opresc porumbeii din batut ...

                                             ... o sa merg sa ma mai uit o data dupa soim !

                                        Stai sa ma ridic pe gherute ca sa vad mai bine !

Asculta cu urechea, ca graurii au auzul foarte bine dezvoltat. Ei asculta rimele cum umbla pe sub pamint si isi infig ciocul exact in locul potrivit ca sa scoata rima afara.

                                 Porumbeii si-au terminat rafuiala, acum isi pun penele in ordine...

                                                 ... ca si cind nimic nu s-a intimplat !

                 Nu mai sunt alune, le-am mincat pe toate ! Acuma ce facem, cintam sau plecam ?

                                                       Fluieram si apoi plecam !

                                                     Unde pleci bai, unde pleci asa ?

                                             Vezi ca ai gresit drumu' ! Aloo, domnu' !

Nici nu au plecat bine graurii, ca au zburat in casa trei vrabiute, toate deodata ! O vrabie s-a dus drept inainte si a intrat in bucatarie de unde a vazut geamul deschis si lumina. a facut stinga imprejur si a zburat afara.

Celelalte doua vrabiute au zburat pe geamul mare care nu se poate deschide si au intrat sub perdea si se izbeau de geam over and over again. Am reusit sa prind cu perdeaua una din vrabiute, insa cind si-a dat seama ca e captiva, a intrat in soc si a lesinat de frica ! Instantaneu ! 

I-am dus-o Omului Meu sa se ocupe de ea, in timp ce eu prind cealalta vrabiuta si ma ocup de ea, ca si asta a intrat in soc si a lesinat !

 Vrabiutii sunt niste pasarele foarte sensibile si delicate, imediat se sperie. Cind un pasarel se sperie sau se loveste in zbor de un geam, intra in soc din cauza sperieturii sau a durerii si cade inert la pamint. Daca il gaseste cineva, jura ca e mort.

 Si cind sunt in soc, le scade temperatura corpului foarte repede si foarte tare. Pe timp de vara e ok, ca sta acolo inert pina organismul isi revine din soc, invie pasarelu' si merge mai departe.

 Insa daca afara e frig, pasarelu' moare de frig cit timp sta in soc cu temperatura corpului scazuta. tot ce au nevoie este sa-i tii in palma si sa-i incalzesti vreo 5 minute. Imediat o sa revina la normal temperatura corpului si pasarelu' invie din lesin. 

Omul Meu incalez vrabiutza in pumn si ii sufla aer cald.

                                   Era complet inerta, lesinata si cu ochisorii inchisi.

                                                        Nu strica niste masaj.

                                                    Hai pasarelu', hai invie !

-------------------

                      Avem si film cu pasarelu' lesinatcare primeste manevrele de prim ajutor :

     In citeva minute a inviat, si-a deschis ochisorii si a inceput sa faca clipici-clipici. Dupa care a incercat sa se zbata ca sa se elibereze. Ok, deci e pregatita sa fie eliberata. Ducem vrabuita la geam si o lasam libera. 

Cealalta vrabiuta pe care am resuscitat-o eu, a lesinat doar pentru citeva secunde ca si-a revenit imediat. A fost un fel de restart, ca la computer.