Monday, August 27

Mi-e foame !

Dimineata pe la 7, aud ca misuna cineva la geam : am fost sigura ca e veverita, mai ales ca ii lasasem 2 biscuiti infipti in rama geamului. Trag perdeaua si ma uit : un ratonel din anul asta ! Mititelu' o rupe la fuga si se ascunde dupa coltul blocului.
     Dupa citeva minute, isi ia inima in dinti si se apropie pis-pis, cu frina trasa ...


                         Eu incerc sa-l ademenesc sa vina sub geam : cu un biscuite .... el da tircoale...


                                             Hai Cutu-Cutu ! Vino mai aproape cu un pas !


                                    Asa e mai bine ? Hai, arunca biscuitele ala !


                                                                 L-am prins !


                                        Acum sunt happy ! Biscuitele a fost delicios !


                          Mai ai unu' ? Stiu ca nu te poti abtine sa nu-mi mai dai inca un biscuite !


                             Da, mai ....am purici ! Orice raton care se respecta, are purici !


                                 Si sunt mereu atent la pericole : asa m-a invatat mami sa fac ...


                                         Primesc si eu ceva de mincare ? Hai, ca mi-e foame rau !


           Daca nu-mi dai de mincare, promit ca iti calc in picioare toata gradina ! Uite, deja am inceput !


                      Pina mai arunci tu o portie de bobite, eu o sa ma spal pe labute : mami m-a invatat !


                                                             Chiar ma spal ! De ce nu ma crezi ?


                Multam' pentru masa ! M-ai scos din foame ! Acuma ma duc sa fac nani, ca s-a facut tirziu ...


                                     Si sa stii ca am iertat cele 2 fire de buruiana,  din gradina ta ...


Plantutele cele mici ... le-am calcat, da' nu pe toate ! Las' ca insamintezi tu altele ! Oricum trebuia sa mai raresti din ele ....

4 comments:

  1. Buna!
    Numele meu este Nicoleta si tot cautand impresii despre emigrarea in Canada, am dat peste cele scrise de tine presupun. Tot acolo era si directionarea la blogul acesta.
    Am facut o mica introducere ca sa stii cum de am ajuns pe blogul tau.
    Imi plac ratonii, sunt simpatici foc!
    Initial i-am simpatizat vazand desene animate cu ei (cand eram copil), dupa care am fost interesata sa vad si cum arata aceste animalute dragalase in realitate, adica in cazul meu in poze si la Zoo.
    M-am bucurat si amuzat mult cu povestioarele tale cu ratoni si mi-au amintit de copilarie si implicit i-am aratatat si fiului meu de 6 ani care a ras impreuna cu mine la citirea monologului improvizat "de raton". FRUMOS!!!!!!!!
    Ne-ar fi placut si noua sa hranim ratonii!
    Cu stima pentru timpul petrecut la facut poze si puse intr-o frumoasa descriere despre ratoni!
    Nico

    ReplyDelete
  2. Buna ! Ma bucur ca v-au placut ratonii ! Veveritele le-ati vazut ? In special, nazbitiile facute de veverita argintie ( Nebunelu' ) sunt deosebite ....

    ReplyDelete
  3. Buna,
    Imi pare bine ca mi-ai raspuns la comentariu...asa stiu ca ai citit aprecierile mele :)
    M-am amuzat cu veverita care ti-a prins degetul pe post de aluna...desi dureros...a fost haioasa...tu trageia, ea tragea....
    De unde hobby acesta pentru micile animalute?
    Mi-ai amintit de povestiri din lumea necuvantatoarelor. Cu alte cuvinte, ma cam treci prin anii copilariei.
    Si daca nu cer prea mult de la tine (asa cum se intampla in copilarie cand dupa 2-3 cuvinte schimbate deja spuneam ca ne-am imprietenit) permite-mi sa ma consider prietena ta care iti citeste povestirile, intamplarie. Sa aveti o seara sau o dimineata buna si linistita!
    Nico

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am citit cu intarziere, ca intru destul de rar pe aici. Treaba cu animalutele nu e hobby : asta e de cind ma stiu. Mult mai simplu pot sa comunic cu animalele decit cu oamenii : e adevarat , ca pe animalute le iubesc. Daca e sa aleg pe cine sa salvez, intre un om si un animal ... sa nu va bazati pe mine !
      Cam asa stau lucrurile : daca nu am animalute cu care sa povestesc, o iau razna. E serioasa treaba. Cama sa de serioasa, ca sotul meu e foarte bucuros ca il iubesc la fel de mult ca pe un animal ( cel mai iubit dintre maimutei ).

      Bineinteles ca te consider prietena, bine ai venit la cantina animalelor. Daca simti nevoia sa vorbim mai multe, poti sa-mi scrii email.

      Delete