start counter

Friday, February 3

Gimmi

Prin noiembrie i-am zis Omului Meu ca eu cred ca i-ar prinde bine daca la job in pauza de masa, cit isi maninca sandvisurile, s-ar juca cu pasarelele asa cum se joaca in padure cu ele. Ce poate fi mai relaxant la mijlocul programului de lucru decit 5 minute sa-ti vina pasarelele in palma  si sa te bucuri de ele ?

 Zis si facut ! I-am dat o punguta cu bucatele de paine sa le puna pe sub pomii de linga cladirea unde merge la job. dupa vreo doua zile mi-a zis ca a vazut ceva Red Robins care mincau paine si doi Monstruleti din aia rosii care se certau. Ok, mai pune-le paine ca sa te vada ca ii hranesti... cind vii si cind pleci de la job, ca pe linga pomii aia treci oricum.

   Dupa alte citeva zile le-am pus alune care dispareau in citeva ore. Dupa alte citeva zile a vazut un Nuthatch cu burtica galbena care tzopaia prin pom, pe crengile de jos cind il vedea ca pune alune. Bingo ! Ti-ai facut un prieten care acum te spioneaza sa vada daca e ok sa se apropie, pentru ca de ce s-ar bate cu alte pasari pentru alunele de pe jos, cind ar putea sa-si ia direct de la tine, ori de cite ori vine sa-ti ceara ? Logic !

Da, pasarelu; il spiona in fiecare zi de pe crengi. Si-a adus si perechea si copilul ! Venea din ce in ce mai jos si mai aproape de Omu' Meu care ii arata alunele, il chema in palma si la final i le lasa la radacina pomului. Azi asa, maine asa, pina cind in una din zile pasarelu' i-a dat voie sa se apropie de creanga pe care statea el. I-a intins palma cu alune, pasarelu' si-a intins gitul si s-a servit dar fara sa vina in palma. 

Zilele urmatoare ori de cite ori il vedea pe Omu' Meu, se proptea pe trunchiul copacului si astepta sa fie servit la botu' calului. Si era servit de fiecare data. Venea si el si perechea si asteptau cuminti alunele. Cind se intimpla ca Omu' Meu nu ii vedea, incepeau si abuzrau in cercuri in jurul lui ca sa ii atraga atentia : give me, give me ! Apoi se duceau si se asezau inapoi pe trunchiul copacului si asteptau sa vina alunele !

Puiutul a invatat si el smecheria cu give me-give me si dupa ce facea cercuri in jurul Omului Meu , se arunca in picaj in fata lui si se proptea linga pantofii lui : gimme, gimme ! Iar Omu' Meu ii arunca o aluna si asta micu' o lua si zbura fericit. Deja ii invatasera programul si il asteptau. Daca se intimpla sa nu se intilneasca dimineata cind mergea la munca, Omu' meu le lasa alunele la locul stabilit, linga trunchiul copacului si ele dispareau pina cind isi lua el pauza. Iar in pauza veneau sa zboare dupa el prin parcare si sa-i ceara alune.

     Deja la jumatatea lui decembrie venea acasa si in fiecare zi imi povestea ce a mai facut Gimmi. In una dintre zile puiul i-a aterizat pe pantofi si se uita in sus la el ... gimmi- gimmi ! Si cind iesea in pauza de masa, mai iesea cu cite un coleg caruia ii pica fata cind ii vedea pe astia mici ca vin sa ceara alune. Dar pasarelele s-au obisnuit si cu colegii lui si nu se tem, pentru ca animalele asa sunt, daca au incredere in tine, au incredere si in cei cu care esti, doar pentru ca sunt impreuna cu tine. 

Si nu a trecut mult pina cind tot zburind in jurul Omului Meu, si-au luat inim ain dinti si i-au aterizat in palma. De atunci vin in palma de fiecare data... fac ture prin copacii din jurul cladirii si inapoi la Omu' Meu sa-i ceara alte alune. De acum sunt prieteni.

Unul dintre colegii cu care iesea in pauza il tot bombanea de fiecare data, ca tot timpul ai treaba cu animalele, ca lasa-l in pace ca animalele trebuie sa isi gaseasca singuri de mincare si d'astea. Si a bombanit si a mormait de fiecare data cind cind il vedea pe Gimmi ca vine in palma, pina cind ... nu s-a mai putut abtine si i-a cerut niste alune Omului Meu : si eu vreau sa incerc ! Ooooook !

    Si cind i-a venit Gimmi in palma, i s-a aprins lumina, mai ca plesnea de bucurie ! Wow, ca el nici nu si-a imaginat cita bucurie iti aduce interactiunea cu animalele, ca wow ce relaxant este, ca wow, wow si mai vrea again and again ! Dap. Si apoi sa-l vezi pe nenea alb in cap cum alerga printre pomi cu mina intinsa ... hai si la mine, hai si la mine ! Gimmi, hai la tata Gimmi ! Dap, karma is a bitch.


4 comments:

  1. Mulțumim ție și omului tău pentru frumusețea împărtășită :)

    ReplyDelete
  2. Cu mare placere, Ajnanina !

    ReplyDelete
  3. Ce fain! ❤
    Asa se duce vestea si poate vor fi tot mai multi care inteleg cat de minunata este interactiunea cu "salbaticiunile"! ❤

    Nu e acealsi lucru, dar ceva asemanator. O prietena a mea are un caine pe care-l trateaza ca pe caine, dar ii cumpara tot ce-i mai bun, il tot perie (mai ales dupa plimbari), il tot mangaie s.a.m.d. Una dintre amice tot timpul bombanea ca prea il rasfata... Asta, pana cand si-a luat si ea caine (in jurul ei tot mai multi aveau caine)! Iar ea exagereaza, in multe privinte, dar cat e de fericita! 😊 Din snobism (pare) si-a luat caine si acum nu-si mai incape in piele de bucurie - isi exaspereaza inclusiv sotul si copiii tot povestind ce face "micutul ei". :)))

    ReplyDelete
  4. Da, multi oameni pur si simplu nu stiu cit de minunata e conexiunea cu animalele, insa cind sunt pusi in fapt, o experimenteaza si descopera cit de mult le place ! Unii ...

    ReplyDelete