Puiu s-a descurcat pina la urma ! Cind era bolnav si a venit sa-mi ceara ajutorul, am observat ca statea pe pervaz in casa, supravegheat de un porumbel cu coada alba. Ala venea in fiecare zi sa vada ce face Puiu, ca il tineam in casa in caserola ca nu putea umbla si il indopam cu antibiotice si mincare.
Si acuma ca Puiu era speriat nevoie mare sa mai vina sa manince, porumbelu' cu coada alba l-a protejat si de data asta ! Il aducea pe Puiu la geam si se batea cu ceilalti porumbei pina ii alunga pe toti, ca sa poata minca fricosu' asta mic !
-
Azi asa. miine asa ...
.JPG)
.. si a inceput sa vina mai cu curaj, in special ca i-a vazut pe grauri ca nu se temeau si mincau din mina de la mine. Astia toata ziua stau pe bloc si prin parculetul de peste sosea si ma pindesc pe mine. Cum vad miscare in fata geamului, cum vine stolu' cip-cirip sa ma intrebe ce le dau bun ? si zboara in jurul meu, se inghesuie sa manince din palma cite 8-10 greuri deodata si aia mai curajosi se catara cu totul in palma, ca sa apuce la cit mai multe alune.
Cum incearca Omu' Meu sa pozze, cum se sparge gasca in sceunda doi, ca se tem a naibii de ochiul care ii urmareste. Si au un radar, cev ade speriat ! A incercat sa filmeze din bucatarie, din camera, de cit mai departe ca sa nu se prinda graurii si tot nimic ! Zboara stolu' in jurul meu in casa, sar astia mici pe mine si nu pot face nici macar o poza !
Cum a observat ochiul care il urmareste, imediat a devenit suspicios !
Sunt doar vreo 3-4 grauri care s-au mai acomodat cu ochiul care ii urmareste si il accepta pret de citeva poze, dupa care fug si ei, ca nah, cit sa rezisti sa te fixeze cineva cu privirea ?
Insa Puiu vine in fiecare zi impreuna cu ceilalti porumbei, se bate cu ei pentru graunte si nu mai necesita protector. E adevarat ca maninca doar de pe pervaz si uneori din rama de la geamuri unde ii las graunte, insa nu intra niciodata in casa fara porumbelul care il protejeaza si se fereste de mine.
Am tot vazut pe Youtube povesti romatioase despre cum au salvat unii tot felul de maimutzei care nu au mai vrut sa plece si au ramas ca animale de companie si tra-la-la. Eu pe toti pe care i-am salvat si i-am ajutat, m-au tratat cu " fuck you very much ! ", si-au facut coada colac si dusi au fost !
Asa si Puiu : l-am tinut in brate, l-am indopat cu medicamente pina s-a facut bine, l-am sters la coor, dupa care se face ca nu ma mai cunoaste. Cind il strig pe nume isi ridica capul si devine atent ca si cum vag si-ar aduce el aminte ceva, dup acare se face ca nu stie, nu cunoaste, fuck off !
Da, da, am observat ochiul !
Gasesti ceva de mincare si pentru mine ?
Du-te mah de aici, ca asta e teritoriul meu ! Hai tzusti de aici !
Dupa ce i-a zburatacit pe toti, s-a dus la cutiute sa isi caute alune.
In una din cutiute sunt alune in coaja pentru Blue Jays, iar graurele stie ca inauntru sunt alune. cind cutiutele lui sunt goale, se duce si da cu cioculetul in ele pina sparge coaja, dar nu poate nici sa rupa aluna, nici sa o inghita. Si atunci o ia si o pune in cutiuta in care ii pun lui alune sparte, ca sa o vad si sa i-o sparg. Zboara afara si la fiecare 2 minute, citeva sceunde chiar, vine sa verifice daca i-am spart aluna.
Nu dureaza mult pina vine si alt graure la cutiuta si incepe scandalul. De regula sunt 5-6 grauri deodata la cutiute, insa pentru ca au vazut ochiul care ii urmareste, au indraznit doar doi, aia mai curajosi.
Am si film despre cum se ciorovaiesc in zbor, cioc in cioc pina in tavan si inapoi ! E scandalu' cit casa !
Intr-o dimineata am vazut ca s-a rahatit cineva la mine pe pervaz. Era ceva monstruos, cam de vreo 10-15 ori mai mare decit produce un porumbel. Nu putea fi decit dumnealui, ca il tot vad prin pomii de sub geam, cum sta si se uita la mine cum hranesc pasarile.
A doua zi, iarasi s-a rahatit soimul pe pervaz la mine, dupa care s-a mutat cu tot familionul pe blocul din fata.
Au stat ore in sir pe balcoane si se uitau tinta la pervazul meu, sa vada care e miscarea.
Astia doi stateau si imi numarau pasarelele !
Blue Jayul era la mine in pom, a dat alarma, si-a luat aluna in cioc si a fugit speriat.
Soimii ? ! Si ce daca ? I don't give a fuck !
Yeah.... si noi tot la fel zicem !
Eu eram in bucatarie, faceam clatite pentru grauri. Adun toate resturil de supa, ramasite de la friptura, firmituri de paine, iaurtul ramas pe peretii boracnului, coji de cartofi pe care le fierb si le maruntesc, etc. Nimic nu se arunca, totul se amesteca bine cu faina, sare, putin bicarbonat si se prajesc clatite pufoase si hranitoare pentru grauri.
Nu ma indur sa arunc bunatate de resturi cu care pot ajuta un pasarel sa supravietuiasca peste iarna cind foarte multi mor inghetati pentru ca nu mai pot zbura sa-si caute mincare si oricum nu gasesc cind totul e inghetat si acoperit cu zapada. Mor de foame si de frig, asa ca orice firmitura poate salba un pasarel.
Astia mici, cum simt miros de prajeala, imediat baga capul pe geam sa ma intrebe ce le gatesc bun ?
Clatte ! Le-am pus la geam sa se raceasca, dupa care trebuie sa le tai bucatele mici, mici, ca sa le poata inghiti un graure. Astia doi au venit repede sa vada daca e rost de ceva mincare, da' nu s-au prins cum sa manince clatitele ! Porumbeii sunt mai tantalai de felul lor si nu stiu sa le manince decit cind sunt taiate marunt.
E fierbinteee ! De ce nu mi-ai zis ca frige ?
Si au inceput sa coboare de pe bloc ca sa fure placinta, ca nu mai aveau rabdare pina sa le-o tai marunt.
Cind incepe vinzoleala, vin toate pasarelele sa vada ce avem in meniu. Vin si porumbeii, graurii si vrabiutele, Blue Jays, toti ! Veveritele vin pina in virful pomului si de acolo se ridica frustrate in doua labute ca ele nu pot sari pe pervaz sa manince si ele bunatati, dar le arunc alune si lor.
Au ciupit la clatitele alea si s-au bucurat ca niste copiii !
Treaba lor, nu ma intereseaza pe mine clatitele !
Tzipi si-a umplut gusa cu alune pina nu a mai putut minca si apoi statea pe marginea cutiei la caldurica si se uita la freieri cum ciupeau clatite !
Eu las geamul deschis cam de-o palma tot timpul, ca vin graurii si porumbeii pe pervaz in casa si se incalzesc si asta ii ajuta sa supravietuiasca pe timpul iernii. Maninca, se incalzesc, beau apa fierbinte din cutiutele de pe pervazul de afara, se rahatesc peste tot si pleaca multumiti. Fac o mizerie infernala.
Ieri eram in sufragerie pe canapea, cind aud zbang-zbang in geam, in casa si il vad pe Tzipi cum tisneste de sub perdea tipind si se aseaza linga mine pe canapea ca sa il apar ! Soimul intrase in casa ca sa il vineze pe Tzipi care statea cuminte si se incalzea pe pervaz deasupa caloriferului ! Incerca soimul sa iasa afara de sub perdea si se tot izbea de geam, again and again !
M-am ridicat sa scot coordonez soimul prin perdea catre iesire. S-a prins imediat care e directia si a iesit singur in secunda doi, dar Tzipi era terifiat cind a vazut soimul ca se agita si a zburat direct in dormitor sa se ascunda !
Si-a gasit loc intr-o cutie de plastic cu multe maimute in ea ...
... asezata sub scaunul de sub "porumb"...
... unde s-a imprietenit repede cu aspiratorul.
Statea cuminte si nu l-am deranjat ca era speriat tare, dar i--am vorbit (ca imi cunoaste vocea ) ca sa il linistesc, baby talk cum le vorbesc eu de obicei. Stai cuminte in ascunzatoare ca mama nu lasa soimul sa te prinda, esti ok, esti safe, soimul nu te gaseste aici,etc.
Mititelu' se simte in siguranta in stol, ca sunt multe pasarele, insa stolul fugise sa se ascunda. Nu il pot scoate afara singur-singurel in plin pericol, ca va fi prada sigura pentru soim. Big no=no !
Partea interesanta era ca nu sarea pe toti peretii si pe geamuri ( ca vede lumina de afara ) asa cum fac ei cind intra accidental in casa. Nu era deloc agitat, ba chiar statea cuminte !
Si desi sunt speriati de ochiul care ii urmareste sa le faca poze, nici nu a clipit, ba a stat ca un fotomodel sa fac poze cite vreau ! Frica de soim era mult mai mare.
Omu' Meu voi asa doarma de amiaza si s-a bagat tiptil in pat ca sa nu deranjeze pasarelu'. Nici nu s-a miscat de pe aspirator ! Au dormit impreuna vreo ora.
M-am dus sa trag perdeaua pe geam si a trebuit sa trec pe linga Tzipi. I-am vorbit ca sa il linistesc, pentru ca imi cunoaste vocea. Lasa-ma sa trec pe linga tine, sa nu te sperii de mine, nu iti fac nimic, doar stii bine ca ne cunoastem, alea-alea ... Nici nu a incercat sa zboare sau sa fuga ! Doar a sarit doi pasi mai incolo sub scaun si m-a lasat sa trec !
Esti ok Tzipi, nu te speria ca sunt doar eu !Am pus niste alune in palma si m-am dus linga el si l-am chemat. Avenit si a mincat alunele ! I-am mai dat si a mincat pina si-a umnplut gusa ! Foarte ciudat, pentru ca asti anu maninca atunci cind se simt captivi !
Nu era ranit, era doar in soc si eu incercam sa inteleg ce vrea sa faca : vrea sa ramina la noi, ca nu dadea nici un semn ca ar vrea sa plece ? Ii este mult prea frica sa iasa afara, asa ca decide sa ramina cu noi ? Vedem noi dupa ce ii mai trece frica ! Insa noi trebuia sa plecam la dentist si nu stiam ce sa facem cu Tzipi.
Afara nu il puteam scoate ca era soimul, asa ca am tras perdelele pe geam si s-a facut intuneric ( ca sa nu sara pe geamuri in dieprarea de a iesi afara si sa se raneasca ). I-am lasat deschisa usa dormitorului si am aprins lumina pe hol ca sa il calauzeasca, pentru ca ei instinctiv se duc spre lumina. I-am lasat lumina aprinsa si la bucatarie si geamul deschis ca sa vada si sa auda pasarelele si am plecat la dentist.
Pe jos i-am pus o tavita si alune si apa si i-am aratat-o ca sa stie unde este, in caz ca va avea nevoie cit va ramine singur in casa.
Cind m-am intors,surpriza ! Tzipi era acolo unde il lasasem, calare pe aspirator !Iarasi m-am dus la el, iarasi a mincat din mina. Nu se ferea de mine insa daca ma apropiam de el prea mult, facea doi pasi mai lateral.
Dilema noastra era ca nu stiam ce vrea sa faca Tzipi : vrea sa ramina cu noi ? Ar vrea sa plece dar ii est efrica in lipsa stolului ? Si de ce nu se zbate, de ce nu incearca sa zboare afara ? Cum sa nu vrei sa fi liber ? !
M-am dus tot mai aproape de el ca sa fi enevoit sa se mute. A zburat in pat la Omu' Meu, s-a asezat cuminte linga el si facea clipici-clipici la el. Am pus un prosop peste el ca sa il pot prinde fara sa se streseze prea tare ( daca nu vede, nu intelege ce i se intimpla, deci nu e stres. S-a facut noapte dintr-o data ! )
Stai sa te mingaie tata, sa-ti spuna ca esti in siguranta cu noi si daca vrei, poti sa ramai cu noi, ca te adoptam cu bucurie ! Dar cum putem stii ca asta iti doresti cu adevarat, sau esti doar confuz din cauza socului ? Care animal isi cedeaza de buna voie libertatea contra sigurantei si comfortului, dupa ce a trait ani de zile in libertate ? Pai nu prea ! Dar Tzipi minca din palma, semn ca nu se simtea captiv .
I-am pus prosopul pe ochi si l-am dus in sufragerie, pe masuta de linga bucatarie si l-am asezat in ghiveci.
De pe masuta cu ghivece el avea viziune directa asupra geamului unde maninca pasarelele, geamul era deschis, in caz ca decide sa plece. au venit porumbeii, au mincat la geam, dar graurele nu a fost impresionat. Eu i-am zis ca e liber sa plece oricind doreste, dar el nu si nu !
Asa ca am scos niste carne de pui din tocanita, ca stiu ca e innebunit dupa ea. A mincat o portie direct din palma. A doua portie i-am pus-o pe cutia cu alune ( aia cu capac rosu ), in caz ca o sa mai vrea mai tirziu.
El statea in ghiveci si ricaia in pamint sa caute rime, iar eu aveam treaba in bucatarie. am spalat vase, am despachetat cumparaturi, m-am invirtit, m-am sucit insa Tzipi n-a avut nici o problema. E adevarat ca nu ma scapa din privire, dar eu ii vorbeam tot timpul ca sa il tin calm si ii spuneam ce vreau sa fac : vezi ca o sa trec pe linga ghiveciul tau cu treaba, dar sa nu te sperii , ca mama nu iti face nimic, esti ok. Iar el intelegea, statea cuminte si nu se ferea de mine.
I-am pregatit un cuibulet intr-o caserola, i l-am prezentat, i-am spus ca e cuibusorul lui, uite il pun aici linga tine, pun si niste alune in el ca sa te simti comfortabil, etc. Si a inteles, dar nu s-a dus la cuib. A preferat sa stea vigilent in ghiveci.
Erau cam nedumeriti si astia cind l-au vazut pe graure in ghiveci si pe mine invirtindu-ma pe linga e. Ce sa fie, ce sa fie ?
Nu a durat mult, ca a sosit un graure si a inceput sa ciripeasca la asta din ghiveci : ce cauti mah, in ghiveci ? Cearei baiu' cu tine ?
Imediat a venit stolu' pe pervaz si tipau toti la asta din ghiveci, insa cind au observat ochiul care le face poze, au fugit toti in pom, speriati. Abia am reusit sa fac o poza astuia mai curajos ! Tzipi statea in giveci si se uita la greurii din pom care ciripeau fericiti si ... il chemau si pe el !
Well, asta a fost momentul adevarului, in care Tzipi a trebuit sa aleaga ce face, cu cine ramine. Si si-a ales familia si libertatea, bineinteles ! Nu e ca eu nu l-as fi lasat liber, dar familia e familie.
Deci asta a fost problema lui Tzipi : pentru ca a stat ascuns in casa, nu stia ce s-a intimplat afara si era mult prea ingrozit sa iasa de unul singur, in lipsa sigurantei oferita de stol. Asa ca a ales sa stea cuminte la noi si sa astepte pina cind se intoarce stolu' sa ii dea asigurari ca pericolul a trecut, vino la fratii tai cu care esti fericit in libertate.
No comments:
Post a Comment