Stapinul animalelor !

 Era o zi normala, lucrurile mergeau ca de obicei : ratonul dormea dus in cuibul veveritelor ...

 Treceau masinile pe sub coada lui, da' mititelu' nu avea nici un deranj. Dormea dus.

                                    Graurii mei stateau la soare in pomii din fata geamului ...

... si isi curateau penele ...

... iar Blue Jayul fura alune de la geam ...

... si le minca in pom.

Tinea aluna cu gherutele si  dadea cu ciocul in ea pina crapa coaja.

Minca foarte vesel mititelu', asa ca i-am lasat in pace si m-am dus in bucatarie cu reaba.

 

Nazistu' era bagat cu totul in cutie, isi cauta alune pe fundul paharului...

.. si a devenit foarte atent cind a auzit cum urla blue Jay-ul afara. Urla si nu se mai oprea. Il auzeam cum urla si abura, ca sunetul se indeparta si se apropia ca si cind ar fi zburat in cercuri. 

M-am ofticat si m-am dus la geam ca sa tip la el sa nu mai zbiere, ca rasuna cartierul si ma reclama vecinii : dementule isteric, opreste-te si nu mai urla ! Nu mai primesti alune daca faci asa dimineata cind vecinii dorm !

Si cind scot capul pe geam, dau nas in nas cu asta ! Statea cocotat in pom si se uita fix in obiectivul meu si i-a tresarit nici macar o pana de relaxat ce era ! Si m-a vazut, m-a vazut cu siguranta, ca asta are ochi de vultur !

Sorry Blue Jay-ule, ca te-am boscorodit degeaba cind tu erai constiincios si dadeai alarma de pericol pentru toate animalele  ! Master of the animals e aici !

Pindea. Se uita dupa dementul ala de Blue Jay care urla si azbura peste pomi, inspre oras, insa nu s-a deranjat sa mearga dupa el.

----------------

 Avea soimul ceva mai delicios de vinat la mine sub geam : pe Shobi ! Shobi ii cheama pe toti sobolaneii care au vizuina pe linga bloc. E o intreaga colonie care puieste la intervale regulate de timp si pe care ii hranesc eu cu tot ce se gaseste de mincare, ca nu sunt mofturosi. 

Si cum sunt dolofani si bine hraniti, dar si suficient de prostuti cind sunt pui, soimul are mincare la discretie. Desigur, fiecare administratie a blocurilor au abonament la firmele de dezinsectie, tot e plin de sobolani pe afara si de plosnite inauntrul blocurilor, ca otrava alora nu face nimic. E pe bani : orice bloc deratizat e un client pierdut, asa ca ...

Prin urmare, vin  soimii si fac treaba in locul firmelor de deratizare, si o fac cu mare eficienta.

A stat soimul si a asteptat cuminte sa iasa Shobi din vizuina si cind a iesit, intr-o fractiune de secunda l-a inhatat si a zburat cu el. Nu am reusit sa prind pe film, ca soimul a fost mai rapid decit degetele mele, asa ca am filmare doar cum sta si pindeste.

 

A doua zi :

S-a facut afara o liniste suspecta : nici un graure nu mai cinta, nici o pasare nu mai zbura, disparusera toti. Ies la geam si vad soimul ca pindea din copac !

            M-a simtit, m-a vazut si nu s-a speriat. Nici nu s-a clintit si se uita fix in ochii mei !

A pindit cit a pindit, dupa care a sarit jos sa-l astepte pe Shobi chiar linga vizuina ( are mai multe gauri pe linga bloc ).

Dar si colonia de Shobi s-a invatat minte, ca nu mai zburda prin iarba fara griji, ci iese cu precautie, doar cite unul, tiptil si furisat pe sub tufisuri, fura mincarea si repede-repede catre vizuina ca sa nu il vada nimeni ! Nu mai ies mai multi deodata, ci numai unul, ca si-au pus la punct tehnica de supravietuire.

I-am aruncat soimului doua bucati de pulpa de pui cruda. I-am aruncat si un os de pui tot crud, care s-a izbit de rama aia metalica si a facut un zgomot infiorator, insa soimul nici nu a clipit, daramite sa se sperie !

Soimul a vazut, dar nu l-a intersat. Nici macar nu s-a dus sa vada ce-i cu ele. E sub demnitatea lui sa fie hranit ca animalele domestice. El e master of the animals !

In timp ce soimul pindea la gaurile de linga bloc, din cealalta parte, mai la dreapta, Shobi a scos nasul de sub bolovanul sub care are inca o gaura, curios sa vada ce se afla in meniu, ca ii mirose carnea si osul pe care il aruncasem. 

Da' si Shobi e smecher, ca de cind si-a perfectionat tehnica de supravietuire, nu mai iese din vizuina cu iures, ci scoate doar nasul , adulmeca si daca simte miros de soim sau vreo miscare suspecta, se retrage inapoi in vizuina, ceea ce a facut si de data asta ! Soimul l-a vazut imediat, insa pina sa zboare el razant pina la bolovan, Shobi dus a fost in adincurile pamintului si a scapat cu viata !

Eh, si a stat soimul linga bolovan, si a stat si a pindit, insa Shobi deja daduse alarma in colonie si nu se mai incumeta nimeni sa iasa afara sa fure bucatile de carne.

                                                     Da' nici soimul nu a renuntat !

Si a stat bietul de el, si a stat ... Asfintea soarele si soimul in continuare il astepta pe Shobi ...

                                                        L-am filmat cum astepta :

A inceput sa se lase intunericul si soimul era tot linga vizuina. Ii era foame si lui.

S-a facut atit de intuneric incit nu se mai vedea aproape nimic in poze. Abia atunci soimul si-a luat zborul ( l-am vazut cind a plecat ) si a plecat la cuibul lui. Nemincat  !

Astia din poze sunt toti soimii care isi fac veacul in jurul blocului meu. Ii vad in fiecare zi cum zboara in stol, cum alearga dupa stolul de porumbei prin fata geamului meu, printre blocuri. Ii vad cum zboara uneori in cuplu in fata geamului, fac cercuri si se alinta in zbor. Alteori i-am vazut cind isi invatau puii sa aterizeze pe anena blocului din fata  geamului meu. 

Alteori, cind dispar toate pasarile si se face liniste de mormint, stiu ca soimii sunt pe blocul nostru. Stau acolo cu orele. Nu e zi in care sa nu vad cel putin un soim la noi : pe bloc, prin pomi, pe cer...

Porumbelul cere ajutor !

 Puii de greure au crescut mari, si-au facut penaj de adulti si vor sa intre in casa dupa alune. De intrat intra, insa nu mai stiu sa iasa si de acolo incepe show-ul cu zburat in cercuri prin casa, saritul pe geamuri si improscat cu jeturi de diaree, ca bietii de ei se sperie, da' nu renunta sa mai intre in casa.     Omu' Meu ii aduna de pe geamuri, eu ma apuc de spalat si dezinfectat in timp ce el chibiteaza de pe margine " ce prieteni de cacat ai si tu ! "

 A fost o perioada in care in fiecare zi un graure se ratacea la mine in casa. Cu un pui m-am chinuit de 5 ori la rind sa-i arat traseul de iesire si tot nu a priceput. Cind ii prindeam sa ii scot afara se speriau, le batea inima tare-tare si ma ciupeau cu cioculetul de mina ca sa le dau drumu'. O zi, doua, stateau cuminti pe pervaz si se fereau de mine, dupa care uitau si iarasi intrau si se rataceau in casa si apoi repetir. Pina la urma au invatat. cu greu, dar s-au prins cum se iese din casa.

 In rest, graurii, in special Nazistu' sta aproape toata ziua pe ramele pervazului si se bucura de soare. Isi intinde aripile si cinta pe toate vocile, fluiera si se maimutzeaza. din nefericire, n-am reusit sa il inregistrez niciodata, ca astia se tem grozav de aparatul foto ( ochiul ala mare care ii urmareste ca sa ii manince, ca numai pradatorii ii urmaresc ).

   Eu imi fac treaba prin casa, gatesc in bucatarie si Nazistu' sta la mica ciupeala, ca ii iese si lui cite ceva : mai o firmitura de paine, mai o bucativa de piele, bucatele de carne, grasime... delicatese. Dupa ce primeste delicatese, intotdeauna imi cinta drept multumire, iar eu ma bucur si il incurajez. Gatesc si povestesc cu Nazistu' si de multe ori ma striga Omu' Meu din cealalta camera sa ma intrebe cu cine vorbesc ? Se jura ca de la el se aude ca si cind as vorbi cu un copil.

 Intre timp s-a obisnuit si nu i se mai pare amuzant. Dupa o vreme l-am surprins ca vorbea singur in bucatarie. Cu cine vorbesti ? Cu Tzipi ! ( pe toti graurii ii cheama Tzipi si raspund la nume cind ii chem. Scot capul pe geam si ii strig, iar ei vin in zbor din toate directiile, de niceieri ).

Il alta zi, Tzipi statea in geam si fluiera bucuros. Omu' Meu i-a fluierat inapoi pe aceeasi tonalitate. Tzipi i-a raspuns si tot asa de vreo sase ori la rind. wow, ce bucuros era el ca a reusit sa comunice cu Tzipi ! Pai cind eu ti-am zis a vorbesc cu Nazistu', el imi ciraie inapoi, eu zic si el raspunde, ai ris de mine ! Eh !?

Avem si un stol de vrabiuti, dar astia sunt mereu grabiti, ca ii fugaresc graurii. Nu-i vorba, ca nu se intimideaza ei dintr-atita, ca in secunda doi vin iarasi la geam, iarasi sar jos si tot asa.

Nu se stie cind si cum, un vrabiut a intrat in casa si nu a mai stiut sa iasa. L-am gasit intre cele doua foi de geam, cu gherutele in sus. Lesinase de frica si de oboseala cit s-a zbatut sa iasa, ca era la celelalte geamuri unde ei nu primesc mincare. L-am luat, am asteptat sa-si revina in simtiri si apoi i-am aratat drumul inapoi spre iesire.

In una din zile a venit  un porumbel care statea linga mine pe spataurl scaunului. Ni s-a parut noua ca parca-parca ar fi ceva in neregula cu el.

                  A venit si a doua zi, cind am observat ca are dificultati in a-si tine echilibrul.

Se cam balanganea el pina sa reuseasca sa aterizeze ori sa-si gaseasca culcusul. Am vazut pe canalul meu favorit de Youtube, A Chick Called Albert, ca nenea de acolo cind avea pasariele cu dificultati de echilibru, le imbraca in sosete si le tinea citeva zile, o saptamina si isi reveneau complet. Dar alea asa s-au nascut, iar porumbelul meu e deja adult si intuitia imi zize insistent ca el s-a nascut ok, dar a devenit asa pentru ca are un bai. Vedem.

 https://www.youtube.com/@AChickCalledAlbert/videos

           Ziua urmatoare iarasi a venit, l-am hranit si si-a petrecut intreaga zi linga mine...

... de se mirau de el si ceilalti porumbei ! cind statea sa asfinteasca, se ridica si zbura la casuta lui.

Ziua urmatoare iarasi a venit la geam, dar eu aveam treaba in bucatarie si nu m-am uitat ce face. L-am hranit, ca ma lasa sa ma apropii de el cu caserola cu graunte si mi-am vazut de treaba. La un moment dat l-am vazut cum statea in casa, isi facuse deja cuib !

Venise si s-a asezat la mine in casa cum ma duc eu in sala de asteptare la dentist, ma asez cuminte si astept sa primesc ajutor.

Am trecut pe linga el, ca ma duceam la geam sa schimb apa la grauri ; nici o reactie ! Statea cuminte si astepta, insa nu puteam sa il ajut cit avreme nu capata incredere in mine ca sa ma lase sa ma apropii mai mult de el.  

Asa ca l-am ignorat, pentru ca cel mai importnt in construirea unei relatii cu animalele slbatice este ca ele sa vada ca sunt libere sa vina si sa plece oricind doresc ele. A stat pina la asfintit, cind si-a uat zborul si a plecat la casuta lui. Nou nu ne era clar daca e bolnav, nu e bolnav ? Si ce bai are ? Ce sa-i facem ?

 A doua zi, inainte sa vina, i-am pus caserola pe pervaz in casa dupa perdea, iar de la geam pina la caserola i-am presarat o linie de graunte, pentru ca porumbelul sa stie ca e bine venit si o sa primeasca ajutorul pe care il cere. Cind a venit, a mincat grauntele si s-a dus direct in caserola in care i-a facut cuibul si a stat ore in sir privind pe geam la graurii care mincau la geam.

   M-a lasat sa scot capul pe geam, sa hranesc graurii... nici o rectie, de parca acolo a crescut, dupa perdeaua mea. dupa citeva ore l-am vazut ca s-a pleostit, motaia si capul incepuse sa-i atirne intr-o pozitie dubioasa, semn ca e groasa treaba. Nu mai era timp de cistigat nici o incredere, il iau sa vad ce-i cu el, ca altfel moare la mine dupa perdea. L-am luat cu mina, nu s-a zbatut, nu a opus nici o rezistenta si cred ca nici nu prea mai stia de el.

Pentru cine nu stie, aici in Canada e ilegal ca veterinarii sa trateze animale salbatice, asa ca e exclus sa primesc vreun ajutor de la ei. Exista o singura clinica in oras pentru animale salbatice si traiesc din donatii. Am dus o data un porumbel cind venisem in Canada, never again. Astia eutanasiaza pe banda rulanta caini si pisici in adaposturi, daramite un porumbel de care sunt milioane in toate parcarile ? analizele de laborator costa enorm iar ei traiesc din donatiile publicului. No thanks !

Porumbelu' meu dogora ca un cartof scos din cuptor, deci clar avea o infectie. Da' care ? Era atit de terminat de febra si probabil ca il si durea ceva, ca statea in caserola ca o papusa, fara reactie si fara sa se poata tine pe picioare. Si delira de febra. il vedeam ca din cind in cind tresarea cind redevenea constient si nu intelege unde se afla si ce-i cu el, dupa care cadea din nou in visre cu ochii deschisi.

I-am facut casuta de carton in care il puneam noaptea la somn, ca sa se simta protejat si sa nu il deranjeze lumina de la computerul meu, ca eu nu ma culc o data cu gainile ca el. A stat cuminte si chiar a cooperat cu mine. Cind se rahatea, imi arata ca e cazul sa il schimb, incercind sa se mute mai pe o parte a caserolei. In rest, l-am asezat pe masuta cu flori ca sa aiba vedere direct la geamul cu grauri, sa nu se pictiseasca.

Am incercat sa ii dau Tetraciclina pentru infectia lui, sperind ca merge. Rupeam o aluna in trei bucati, le umezeam cu apa si le tavaleam in praful de Tetraciclina si le lasam la uscat. Apoi i le dadeam porumbelului care le minca. Nu era el deloc incintat de gust, dar eu il tot indemnam si ii spuneam ca hai maninca asta sa te faci bine, hai cu mama ca daca le maninci, o sa-ti dau apoi alune sarate si graunte gustoase, premiu ! Hai porumbelu', inghite medicamentele sa te faci bine si el coopera.

Inainte de toate trebuia sa-i rezolv deshidraterea pe care in mod cert o avea, pentru ca avea febra. I-am dat apa vie de izvor, carata cu greu de la 60 de km departare si luata pe ploaie.

I-am pus in apa niste granule de celtic salt ca sa-i rezolve deshidratarea si hai Puiu, bea u mama o gura de apa ! Animalele cind sunt bolnave nu maninca, nu beau apa, asa ca a fost o mare realizare ca l-am convins sa bea apa sarata si sa inghita medicamentele !

Dar pentru asta, trebui asa il tin in brate, sa il mingai pe cap pina se relaxa si incepea sa motaie, sa-i vorbesc incontinuu si sa il incurajez. I-am povestit, i-am explicat ca daca bea apa vie si inghite medicamentele se face bine si o sa fie porumbel fericit pe afara cu tovarasii lui, tra-la-la. Iar porumbelu' a fost cuminte si a cooperat.

Hai porumbelu', hai maninca si niste alune, priemiu pentru ca ai inghitit medicamentele ! Si a mincat ! Dupa care i-am dat si graunte si seminte de floarea soarelui, ca animalele prefera grasimile si sarea.

Tetraciclina a reusit sa-i scada putin febra, insa tot avea scurte episoar ede inconstienta, cum se vede in poza asta. Trebuia sa-i tin caserola sub nas si sa astept momentul in care isi revine in simtiri, ca sa il mai indemn sa mai bea o gura de apa, ca e important sa-si rezolve deshidratarea.

Intre timp a inceput sa aiba diaree, asa ca trebuia sa il spal de fiecare data. Feerie. Din ce am vazut, Tetraciclina a functionat dar nu foarte, deci trebuia sa schimb antibioticul. Dar cu ce ? si da-i si cauta pe net solutii si diagnostice !

Un crescator de porumbei de rasa mi-a zis ca diareea se opreste rapid daca ii dau 5 ml otet de mere / 1litru de apa. Done ! In doua zile nu mai avea diaree ! Si mi-a mai zis ca e infectie cu Adenocoli si ca nu sta pe picioare pentru ca are o afectiune neurologica, asta e, sanse minime de supravietuire.

 

 

Altcineva mi-a dat solutia salvatoare : Amoxicilina si norocul porumbelului era ca aveam in casa ! Daca nu... sunam la toti romanii pe care ii cunosc, ca nu exista roman care sa nu aiba antibiotice in casa ( aduse din Romania ). Nu am avut restul medicamentelor din recomandare, insa Amoxiciclina imediat i-a scazut febra complet si porumbelu' meu a devenit alert.

Statea in caserola lui fara sa incerce sa se ridice ori sa se zbata. Cind stateam la computer, il luam in brate si il mingiiam pina se relaza si atipea. Ca sa nu stea singur, cind aveam eu treaba, il lua in brate Omu' Meu si statea cu el, ca sa nu il lasam singur sa se simta parasit.

Si numai ce l-am vazut ca devine alert din ce in ce mai des, aproape continuu !

 Ba chiar a inceput sa manince singur, fara sa mai fiu eu nevoita sa il indemn si sa ma rog de el, hai mai ia o saminta, hai mai bea o gura de apa !  Nope. Se descurca singur pentru ca era constient aproape tot timpul !

Dupa ce si-a umplut gusa, a inceput sa-si verifice penele, sa le scarmene si sa le curete. Semn bun, antibioticul functioneaza.

                                                         Film icum si curata penele :

Eh, si dupa ce si-a numarat penele, surprizaaaa ! Si-a intins aripile, si-a luat zborul si dus a fost pe geam iar eu am ramas uitindu-se ca proasta in urma lui ! WTF, porumbelule ? !!!! Cum s-a simtit cit de cit mai bine, a intins-o ! 

OMG, ce ne facem fetele, ca porumbelul nu o sa supravietuiasca fara antibiotice ? Abia si-a inceput tratamentul si a si fugit din spital ! M-am simtit tare nasol si am plins o gramada, ca porumbelul imi ceruse ajutorul si era responsabilitatea mea sa il ajut. Adica pana mea, puteam sa prevad ca asta o intinde imediat ce ii scade febra si nu mai delireaza. Mbine. Las' ca vine el inapoi cind i se face rau !

M-am tot uitat pe geam dupa el, poate il vad. Peste citeva ore l-am vazut stind sub pomii de sub geamul meu, impreuna cu un stol de porumbei. Le-am aruncat bucatele de paine. Porumbeii au mincat, Puiu' nu a prins nici o bucatica pentru ca nu se putea tine pe picioare si ceilalti erau mai rapizi. 

Ok, deci cind il razbeste foamea, stie unde sa vina. Da' m-am dus jos cu gind sa il iau de acolo ( mizind pe faptul ca e slabit si nu sta pe picioare ) ca sa putem continua tratamentul cu antibiotice. Ei, cind a vazut ca ma apropii, si-a luat zborul si dus a fost in virful pomului ! Avea reflexe si zbor de porumbel sanatos, dar nu avea picioare. Bineee ! Las' ca vii tu la mama cind te ia cu febra si cu rau !

Ei bine, a doua zi pe la prinz, cine s-a prezentat tiris la mine la geam ? Puiu !

Statea pe burta si bea apa, ca nu putea sta pe picioare. A baut apa si apoi m-a lasat sa il iau in brate, fara sa opuna nici orezistenta, semn ca i se facus erau. Inapoi la caserola !

I-am dat din nou antibioticele, ma trezeam si noaptea sa i le dau, iar el le inghitea cuminte. Intre timp am adunat niste coji de oua pe care le-am macinat pe risnita pina s-au facut praf, pe care le-am amestecat cu minerale, ca sa isi intareasca oasele si poate va reusi sa stea pe picioare. Ca poate nu era afectiune neurologica si doar malnutritie. Am pus mineralele si cojile de oua in putina apa cu care am udat smeintele de floarea soarelui pe care le-am lasat apoi la uscat.

Si a mai stat porumbelu' inca o zi pe antibiotice, pina cind a inceput sa incerce sa se ridice sprijinindu-s in aripi. Nu reusea niciodata, insa incerca. A doua zi porumbelu' meu a refuzat sa-si ia antibioticele si sa bea si sa manince. Imi arata ca vrea sa il las liber ( tineam geamul inchis ca sa nu mai evadeze ). 

Si m-am gindit ce sa fac, pentru ca mai avea nevoie de antibiotic, macar o zi sa mai stea pe tratament. Daca nu il eliberez acum, se va simti captiv si increderea se pierde o singura data, e clar ca se va rupe lantu' de iubire.

Am considerat ca e mai important sa mai stea o zi pe tratament si i-am bagat cu de-a sila medicamentele pe cioc. Nu a fost incintat, dar le-a inghitit de musai ca de voie buna. Apa si mincare nu. A doua zi la prinz i-am dat ultima doza de antibiotic si l-am eliberat. si dus a fost. Las' ca vine el inapoi cind il razbeste foamea, pentru ca nu isi poate gasi mincare singur si depinde de mine !

 A doua zi, cine a venit tiptil-tiptilos la geam sa ceara de mincare ? Puiu ! Ocazie cu care i-am strecurat si antibioticele printre graunte. Vine o data pe zi, bun si asa decit deloc.

Se aseza pe burta si minca. L-am vazut cind a venit, sta si asteapta si tremura marunt din aripi 9 asa cum fac puii ) de bucurie ca primeste mincare. Nu se arunca, nu turbeaza cind vede caserola cu mincare, asa cum fac ceilalti porumbei dementi. Sta si asteapta sa il incurajez, sa se asigure ca e totul ok si abia dupa vreo cinci minute de cugetat, isi face curaj si vine sa manince.

A doua zi l-am vazut ca incearca mai cu succes sa se sprijine in aripi. Le folosea ca pe o pereche de maini.

----

Inca o zi si am observat ca era din ce in ce mai alert, aproape ca un porumbel sanatos.

In urmatoare zi l-am vazut ca aterizeaza cu dificultate ca de obicei, ca avea probleme cu balansul si cu statul pe picioare...

                                 ... din care cauza prefer asa manince stind pe burta.

In ghiveciul cel mic de plastic am pus pamint de flori, pentru ca au nevoie sa manince pamint. Care cum vine la geam, maninca si din cind in cind mai ia o gura de pamint, ca ii ajuta la digestie si are si minerale.

                                                      Ziua urmatoare a devenit curios :

Isi alege bobitele preferate din caserola. Maninca alune sarate si seminte de floarea soarelui, alea sunt primele, ca au grasimi si sare si toate anmalele sunt disperate dupa asa ceva.

Am observat ca avea scurte momente in care reusea sa se ridice pe picioare, dar nu statea mai mult de o secunda. E un progres !

A mincat, a plecat. Nu mai sta cu mine ca s-a rupt lantu' de iubire in momentul in care nu l-am lasat sa plece cind a cerut.

Si in urmatoare zi cind a venit ... miracol ! A reusit sa aterizeze direct in picioare, fara sa se mai balangane in toate partile !

                                      Yeees, uite-te la mine ce bine stau pe picioare !

 

                                          Aproape ca un porumbel sanatos !

Asta e prima zi in care a mincat din picioare. 

In spate, pe fundal se vede cum " ploua" marunt si des. In realitate era soare si cer senin iar cu ochiul liber nu se vedea absolut nimic.

A trecut mai mult de o saptamina de cind vine sa il hranesc, dar tot asa, tiptilos, precaut si se tot fereste de mine, ca nu mai are incredere. Sta si analizeaza minim 5 minute daca e safe sa se apropie de caserola cu graunte, indiferent cit il chem si cit ii povestesc ca e ok. Nope. E suparat pe mine, da' grauntelele de la mine sunt bune. Daca o sa ma ierte vreodata, va anunt.