Wednesday, July 15

Cum sa te imprietenesti cu animalele salbatice



M-a intrebat lumea cum fac sa ma imprietenesc cu animalele salbatice, in special cind locuiam in cealalta chirie, de veneau ratonii si veveritele in casa la mine sa mincam si sa ne jucam. Aveti aici modelul. First of the first, asigurati-va ca nu aveti prosti in jurul vostru, ca o sa va saboteze munca. Prin prosti inteleg in primul rind copiii, ca astia n-au minte nici cit animalele in cauza si mai sunt si imprevizibili, si apoi adultii, ca nici cu astia nu mi-e rusine.

Era o tanti de vreo 50 de ani care pusese o gramada de alune, paine si seminte peste tot la locul cu maimutei si se plimba disperata de colo colo zornaind borcanul din plastic cu alune si zbierind  cit o tineau plamanii " animalelor, veniti sa mincati ! Unde sunteti, animelelor ? " Femeia avea impresia ca animalele salbatice se comporta precum pisica ei de acasa cind aude ca se deschide usa de la frigider.

        Imi statea pe limba sa-i spun ca animalele stau toate pitite sub frunze, chiar la marginea padurii, o spioneaza si se mira de cit e de proasta, da' m-am abtinut. Bineinteles ca nu a aparut nici un animalut pina nu a plecat proasta din zona. Si a plecat repede, mirata si nedumerita ca nici un animal, da' nici macar o coada de vrabie nu s-a aratat ...

Cum a plecat proasta cu zornaitoarea,cum au inceput sa vina animalele, dar a ramas audienta, ii auziti pe film cit de tare vorbesc. Exclus sa ma pot imprieteni cu marmotele in conditiile astea. Astia-s " iubitori de animale" d'aia piriti ( adica ipocriti) care n-au nici in clin, nici in mineca cu animalele, vin sa le vada din curiozitate, cam cum s-ar duce la zoo sau la circ. Daca ar iubi animalele, ar stii cum sa intractioneze cu ele. E cam si cum as spune ca il iubesc pe Gigel, da' nu stiu nimic despre el, nu stiu ce ii plac, ce nu-i place si nici nu ma intereseaza sa aflu, nu fac nici un efort sa stabilesc o comunicare cu el. Da' il iubesc de nu mai pot, sigur ca daaaa !

De audienta am scapat rapid, ca m-am apucat de tusit si suflat mucii, mizind rapid ca astia's credinciosi in minciuna cu existenta virusului si a pandaliei. In 5 minute s-au imprastiat ca potirnichile si in sfirsit, am ramas singuri !




Nu stiu cum sa pun asta in cuvinte, dar o sa zic asa : asuma-ti ca animalele te pot citi la nivel emotional, chiar si la nivel de intentie, ca pe open book. Animalelel salbatice, ca alea domestice sunt deja defecte, nu intreu in detalii cum si de ce.
Si nu vorbesc aici despre epmatie si alte cacaturi pansate New Age. Daca tu, cel care citesti esti un INFJ in Myer-Briggs classification, atunci stii exact despre ce vorbesc ( 5 minute clip )  https://www.youtube.com/watch?v=s-0Pyn9PxeY      Daca nu esti, atunci va trebui sa ma crezi pe cuvint, sau sa autentifici prin experienta proprie. 

Prin urmare, comunicarea cu animalele are loc la nivel emotional si nu intelectual. Poti sa vorbesti cu ce cuvinte vrei tu, animalul iti citeste tonalitatea vocii, emotia transmisa si vibratia din momentul transmisiei. In special vibratia. 
    E acelasi mecanism cu care femeile interactioneaza cu bebelusii, interactioneaza la nivel emotional, iar ei raspund si inteleg chiar daca inca intelectual sunt zero, nici macar limbajul nu il au dezvoltat.

Marmota asta e noua, are doi ani dar nu ne cunoaste sinici noi pe ea. Umbla impreuna cu un pui de anul asta, insa puiul s-a ascuns in vizuina. Marmota vine doi pasi cind o chem, o mai chem o data, mai vine doi pasi, apoi isi mainteste ca poate fi periculos si fuge. Dar a observat ca vrem sa o hranim cu bunataturi, deci o sa incerce sa vina din nou, clar !

Da, animalele inteleg limbajul semnelor, am testat de nenumarate ori. Le faci semn cind le chemi si  ele inteleg. Uneori veveritele nu gaseau aluna si se invirteau in cercuri, dar le aratam cu mina si ele urmareau directia corect.




Am stat ce am stat, si a iesit Marmota din vizuina, tiptil si adulmecind, ca i-am pus pe buturuga din apropierea vizuinei, niste felii de mar si banana. S-a dus direct la ele, iar noi am lasat-o, ca sa stie ca ii dam bunataturi chiar daca nu vine la noi. Vrem sa fim prieteni, nu stapini. Iar Marmo' a inteles.




Statea Marmo ascunsa in boschet, minca si nu ne scapa din ochi. Ne studia cu atentie sa vada daca suntem de incredere, daca nu cumva incercam sa o prindem ori sa-i facem rau. Vizuina era linga ea, la doi pasi, just in case, iar noi ne-am asezat strategic, mai departe, cam  la vreo 3 metri distanta




Ideea e ca nu te duci spre animal, ci animalul decide cind si cum vine la tine. Intotdeauna. E chestiune de respect si safety, ca animalul se pune intr-o situatie vulnerabila si o stie foarte bine. In concluzie, intai trebuie sa-i cistigi increderea.




                Dupa mere, mincam banana. Cu tot cu coaja ...



                                                                 ....




Cit a fost Marmo ascunsa in vizuina, noi am presarat peste tot bucati de paine, graunte, alune si banane, pentru ca Marmo sa poata minca si daca decide sa nu se apropie de noi. Adica sa nu se simta santajata, cum fac stapinii cu animalele domestice : vrei bobite, faci frumos ....
 De la tufis, pina la mine si pina la barbatu-meu, ca stateam la distanta unul de altul, in caz ca Marmo are vreo retinere fata de unul dintre noi, in special ca eu aveam aparatul foto si animalele se tem de obiectiv ( ochiul ala mare care le urmareste ). Se tem doar la inceput, pina se prind ele ca ochiul nu le face nimic, e inofensiv.

Asa ca Marmo a prins curaj si a iesit din tufis, sa caute bunataturile ...




Deci fara miscari bruste, fara vorbit tare, chemat si incurajat marmotelu' si el vine :




A venit intai spre mine, cauta paine. Din vizuina scosese capu' Marmo ala mic, ce nu avea curaj sa vina la noi. L-a trimis pe marmotelu' asta pe post de kamikatze, ca e mai mare si stie mai multe.




Marmo' a veni la doi pasi de mine si s-a prefacut ca maninca banana, doar ca sa ma studieze si sa ma adulmece bine. Nu a venit la mine, ca o urmrea ochiul cel mare, insa s-a simtit suficient de safe ca sa treaca pe linga mine si sa mearga sa il studieze si pe barbatu-meu.




 Mi-am luat inima in dinti sa vin la tine ! Uite-te la mine ce hotarit sunt !



                                  Ai grija ca ma apropii !




Marmo' e smecher ... De ce sa iau mincarea din mina, daca o pot lua de pe jos ? E prima oara, s-a apropiat pentru prima oara si se simte nesigur. Ia marul si fugi !




                                Vezi ca ma apropii din nou !




A luat biscuitele din mina si a fugit sa se ascunda in boscheti, la doi pasi distanta. Nu prea departe, nici prea aproape, doar cit sa poata scapa in caz ca ne dovedim a nu fi de incredere. Marmo e inca in dubii, sa ne acorde increderea, sa nu ne-o acorde ... Mai vedem .




                     A treia apropiere era deja mult mai relaxata. 



I-a facut cu biscuitele pe nas si nu s-a speriat, nu a fugit. De data asta l-a luat frumos si s-a dus in pas relaxat in boschet, la un metru distanta sa manince. Noi l-am asteptat in liniste cu urmatorul biscuite gata pregatit. Cin a terminat de mincat un pachet de biscuiti, deja nu mai fuge ain boschet, ci statea in coada linga barbatu-meu si minca linistit. Suntem prieteni, see you next time !






Tuesday, July 14

Azi in park ...

                  Azi mergem in parc sa mingaiem chipmunk-ul ..




... si sa vedem cine vine cu noi la masa ... un pui de Cardinal ! 





                                   Asta e Cardinalul mascul ...




... si are si creasta pe care si-o infoaie precum papagalii :




                    Femela de Cardinal e mult mai modesta :




Exista in padure o regula dupa care functioneaza animalele cind vin la masa : intai vin veveritele. Intotdeauna. Apoi vin pasarile, apoi marmotele si ratonii. Always. Cum stiu ele cind le soseste rindul la masa ... nu stiu, nu m-am prins. Da' vin organizat, cum mergeam si noi in taberele comuniste, intram pe serii in sala de mese.




Veveritele vin tiptil, ca se urmaresc si se alearga intre ele :





                                        Aluneee, avem alune ! 



                                       Sa vin, sa nu vin ?





                      Eu nu va cunosc bine si ma cam tem de voi ...




Asta mic si argintiu e pui de anul asta si e cam reticent. 





Sa ma duc, sa nu ma duc ? De ce ma urmariti cu ochiul ala mare ?  Ce vreti sa-mi faceti ?
Pe casuta i-am lasat un biscuite ( nu apucasem sa pun graunte si alune in casuta ) pe care l-a mirosit si l-a refuzat, ca nu si-a dat seama ca e de mincare, nu stia ce-i ala biscuite.




Asa ca s-a dus la urmatoarea casuta in care erau graunte :




                      Aici si-a gasit alunele si a fost fericita :




Asta e puiul de veverita rosie, care de fapt e cam argintie si numai formatul e de veverita rosie. Cred ca ma'sa s-a cotzait cu vreo veverita argintie . Da'mititelu' nu are stare, e agitat ca un Pepsi fara dop, ca asa le este soiul veveritelor de pe aici.






Insa the real bully este Blue Jay-ul. Stau ascunsi sub frunze si pindesc momentul in care totul pare safe pentru ei si tisnesc, fura aluna sau bucata de paine si zboara in padure. Si apoi vin din nou. Sunt foarte precauti.




                                         Blue Jay la pinda :




                    The Dove e aici, cuminte ca intotdeauna :




This little guy a fost deliciul zilei . E un chickadee bird adult, de anul trecut, dar pe care il intilneam acum, prima oara pe anul asta. Mititeii au obiceiul sa se joace atunci cind se simt comfortabili in prezenta noastra. Vara trecuta luau graunte din cutiuta si le dadeau drumul sa cada in jos si le urmareau cu privirea. Cam cum fac mitzele timpe cind arunca obiectele de pe masa.
    De data asta mititelul a venit, intai a mincat la cutiuta, dupa care a luat o graunta in cioc si a venit cu ea spre barbatu-meu. Cind a ajuns deasupra lui, i-a dat drumul sa cada, si a recuperat-o din zbor, fix de la nivelul fetei lui barbatu-meu. Si-a luat saminta si a zburat in padure, ca nu puteam sa ne jucam cu el, ca eram ocupati sa dresam marmotele. Insa pasarelu' si-a amintit cum se juca vara trecuta cu alune in palma la barbatu-meu si asta a fost modul lui de a-l saluta, ca se bucura de revedere. Si noi !




                              Marmo e aici, maninca banane !




                          E bun, yummy ! Delicatesa !



Monday, July 13

S-au intors Marmotele !

Red Robin, mindru si impunator, e noul prieten de la geam.



Copacii de sub geam au influturit ( adica s-au umplut de omizi ) si cind adie cite o pala de vint, se ridica valuri de fluturi colorati din coroana  copacilor. Daca au influturit copacii, asta e semn ca ma cheama maimuteii in parc.

In parc era orgie de gindacei luciosi :





Si a venit Mot Alb, hai veniti dupa mine sa va arat ceva !

 




Pe aici inainte ...




            Hai veniti dupa mine, ca stiu bine drumul !




                      Voila ! Marmo' e cu noi ! 




Eh, si acum ce primesc rasplata ? Niste alune, biscuiti, ceva bun ?





Da, Marmo' a iesit din hibernare, a facut pui ( noi am vazut doi ) si si-a desigilat intrarea in tunel, de sub copac ( aia pe care in toamna o sigilasera cind au decis sa se mute , exasperate de cainii fara lesa ). S-au intors marmoteleeee !






Erau doua marmote curioase care iesisera din vizuina, una avea doi ani, cealalta era pui de anul asta. Nu era Biluta al nostru, erau altele pe care nu le cunosteam. Nici nu am incercat sa ne apropiem, ca erau speriate de zgomote, ca ba isi ambala unu'motoru' lamasina, ba treceau puradei care rageau, ba treceau oameni care rageau si aia ( canadienii nu stiu sa vorbeasca, ei doar zbiara pe tonalitati inalte de fac ca polizoru' si iti sparg urechile ). Deci nu se putea si pace.
    Daca as fi fost mai adinc in padure, fara curioasi si trecatori, as fi putut sa smotocesc marmotele ca pe catei, da' asa .... am preferat sa le arunc niste banane si sa le las in pace. O sa imi incerc norocul in alta zi, poate e mai putina lume.





Am facut apelul sa vedem cine a venit la masa, cine lipseste si cine e nou pe aici : chipmuncsii au facut pui. Erau doi adulti si un pui mare aproape cit adultii ( mai are vreo 2 cm de crescut in lungime ).
    Venisera Blue Jays, un cardinal, lipseau ciocanitorile si Nuthatch birds. Nici ratonii nu i-am intilnit.





Hey, prietene, ma lasi sa pun mina pe tine ? Asta e prima atingere si se cam ferea, ca ar fi vrut si n-ar fi vrut, inca nu stia ce e cu noi si ce vrem de la el.






Am luat o pauza, l-am rasplatit cu niste alune ca a fost prietenos si am cerut a doua runda de mingaieri ! Mititelu' e facut din matase, jur ! 
  




Si apoi o noua pauza cu alune... La a treia runda de maingaieri deja mititelu' se relaxase, minca seminte si ne-a lasat sa il scarpinam cit am vrut noi, ca am facut cu schimbul si l-am smotocit pina ne-am saturat. Am film, da' e prea mare si nu il pot urca pe blog.
    Aici am vazut cea mai tare chestie ever pe care am intilnit-o in toata viata me ade cind  interactionez cu animalele : barbatu-meu il mingaia pe asta micu',  cind am vazut ca vin trei pasarele  si se aseaza pe creanga deasupa lui, si stau cu capul in jos, se uitau si se mirau asa de tare ! La doi pasi de barbatu-meu se protapisera un chipmunck adult si doua veverite, toti ridicati in doua labute se uitau perplexe cum statea chipmunck-ul la mingaiat. Cred ca tipau in gind la el, ce faci mai tembelule, cum ai curaj sa lasi bipezii sa puna mina pe tine ?  
Barbatu-meu era ocupat sa-l smotoceasca pe asta micu' si nu a observat ca s-a oprit padurea sa se uite la el si sa se minuneze. Eu am vazut, a durat citeva secunde bune momentul de stupoare, n-am avut aparatul foto la mine si nici nu cred ca apucam sa dau play la inregistrare. Da' asa ceva n-am vazut in viata mea si nici nu am crezut ca e posibil sa intilnesc live. 
     Veverita rosie , aia care anul trecut se lupta sa rostogoleasca un bot de mamaliga, a facut puisori. Puiul era singur fara ma'sa si cind ne-a vazut ca venim, si-a luat o aluna si a fugit mai departe in padure de unde ne spiona cu atentie. Ne vedea pentru prima oara si a preferat sa se adaposteasca si sa observe ce relatie avem cu celelalte animale.






      Se prefacea ca maninca si ne observa cu maxima atentie.






Si daca a vazut ca animalele sunt prietenoase  si nu se feresc de noi, a prins curaj sa vina la cutiute. Mai cu frica asa ...





Sa nu va miscati, promite-mi ca nu va miscati pina cobor in cutiuta !





                                       Hai ca am reusit !




                               Sa stiti ca nu va scap din ochi ...





Bineee, hai ca va acord incredere cit sa ma intorc cu spatele, da; nu chiar de tot, ca trebuie sa tin un ochi pe voi, just in case ! Inca nu sunt foarte sigura ca aveti bune intentii, desi celelalte animale asa mi-au spus. Mai vedem noi zilele urmatoare daca sunteti de incredere sau nu ...