Dinsa e o cicada care s-a atirnat de plasa pentru tintari de la geam si a ramas asa pentru doua zile si o noapte ! I-am facut poze si am vorbit putin cu ea, ca trebuia sa-i spun sa fie cuminte si sa nu tiraie, ca se aude de la kilometri distanta si parca nu-i chiar o fericire sa te trezeasca din morti un tignal de cicada la miezul noptii. So ... be good, be safe si te las sa dormi la noi pe geam !
La geamul de la bucatarie avem trambulina pe care sunt lipite cutiutele cu mincare pentru pasarele. Aici am vizitatori stoluri de grauri cu picatele, ca aici le zice Starling Birds. Astia sunt foarte delicati si speriosi ca nu reusesc nici sa ma imprietenesc cu ei, nici sa-i pozez. Asta e prima poza in doi ani, insa e drept ca nu m-am ocupat sa imi fac o relatie cu ei. Am nimerit un graure mai viteaz.
In rest, vin cu stolu' si se cearta ca niste tate la piata, se ciupesc de pene si se zburatacesc pe geam.
Daca am pasarele la geam, am si soimi si vulturi ! Asta e soimul care sta si vegheaza calare pe blocul de vis-a-vis, insa in mod normal sta pe blocul nostru, chiar deasupra apartamentului meu. Si vegheaza pe stilpii de la intrarea pe autostrada, ca il vad acolo tot mereu si stiu ca e aceeasi pasare, nu alt soim. ca il cunosc.
Intr-o dimineata, ies din baie si dau sa intru in bucatarie si am speriat vrabiuta mama, care intrase tiptil in casa si tzopaia pe blatul mesei cautind firmituri. Iar eu nu am vazut-o si am intrat brusc in bucatarie ... Mititica s-a speriat si a zburat in camera, in coltul cel mai indepartat, pe geam si nu avea cum sa iasa.
Am pastrat distanta, ca sa se simta in siguranta si am inceput sa-i vorbesc, ca sa nu intre in panica. Surprinzator, nu a zburat in sus si in jos pe geam cum fac pasarile speriate si derutate, ci s-a calmat si a sarit de pe geam pe scaunul de linga geam. Adica in casa, jumatate de metru mai spre mine.
Si nu stia ce sa faca, statea si cugeta in timp ce supraveghe ateritoriul cu atentie : intai se uita la stinga, spre mine, iar eu ii orbeam incontinuu si ii suneam sa nu se sperie ca e safe cu noi...
Apoi spre geam ...
Apoi spre dreapta, directia in care se afla celalt geam din dreptul bucatariei, singurul care era deschis, iar vrabia stia foarte bine, ca pe acolo venise de afara.
Da' pina sa ajunga la geamul dorit, drumul era lung, asa ca a decis sa faca vreo citeva popasuri. Primul popas, pe monitorul barbatului meu. A stat ea si-a cugetat la treburi existentiale si a tras concluzia ca toti barbatii sunt porci, fleosc un gainat pe spatele monitorului !
S-a aplecat respectuos din coada, ca sa se poata rahati mai cu spor !
Apoi s-a sucit pe cealalta parte a monitorului si fleosc alt gainat pe ecranul monitorului !
Eu i-am tot zis barbatului meu ca are un monitor de tot rahatul, da' el nu si nu ...
Acum sunt ultimele zile in care se mai poate sta pe afara, asa ca mergem in padure sa vedem cum maninca veveritele ghinda ...
... si sa ne dam cu cercu ' ...
Verificam si cit de mare a crescut ciuperca infoiata ...
Nu am ajuns bine in parcare, ca un cosas s-a si cocotat pe capota masinii !
La casute nu era nimeni, pentru ca un vultur survola zona in cercuri, cu flapsurile deschise :
Era spectaculos cum zbura, exact ca la showurile de aviatie, cu piruete in aer si picaje, insa mai greu sa-l prind pe film ori poze.
De fapt, erau doi vulturi ... Problema e ca vulturii au invatat ca la casute se gaseste mincare, so ...
A batut vintul si a cazut omiduta din pom, cam la un metru de tulpina pomului. S-a uitat putin imprejurul ei, a facut stinga imprejur si a ornit-o tiptil inapoi inspre pom. Cum a inteles ea n ce directie trebuie sa mearga nu stiu, ca biata de ea are mai mult par decit minte, insa a reusit sa se urce inapoi in pom.
Cum au plecat vulturii, cum au inceput sa apara maimuteii. Blue Jay-ul asta nu e deloc asa cuminte cum pare a fi. In fapt, el statea la pinda ...
Pindea chipmunck-ul care minca linistit in cututa . Si dintr-o data s-a repezit si l-a cipit de coada pe chipmunk ! A zburat mititelu' cu tot cu alune, salt de la 1 metru jumate' si dus a fost in padure.
A venit si un chickadee la cutiuta :
Doi la pret de unu ...
Veverita care se crede liliac :
Despre mine vorbiti ? Eu ce fac acum ?
Ma duc la casute !
Asta e primul stapin care isi duce sclavetele in brate ca sa nu deranjeze pasarelele, ca ne-a vazut ca ne jucam cu ele. Pe restul ii doare in cot si in alt loc cu "c" de faptul ca zburda javra fara lesa.
Si s-a intors chipmunck-ul ciupit de coada ! Statea si cugeta... sa ma duc, sa nu ma duc la cutiuta ?
Mai bine ma duc prin copci, ca sa fiu in siguranta !
Si-a umflat obrajii cu seminte si a plecat :
Mergem sa chemam marmotelu' Biluta ?
A mincat cuminte o banana inreaga si s-a sprijinit ...in banana ! Cind s-a terminat banana, marmotelu' a cazut cu nasul in pamint.
Banditii astia, ca-s doi, mincau paine in copacul cu casute. Adica la vreo 200-300 metri distanta de marmotel si nu exista vizibilitate, ca e prin padure. Cum au simtit ca vine marmotelu' ( simt dupa miros ), cum s-au dat jos din copac si s-au prezentat si ei sa ceara mincare. Au primit felii de paine si dati-va mai incolo, ca o speriati pe Marmo' !
Hai si tu, da-te mai incolo ! Nu, banana nu primesti, ca e doar pentru Marmo ! Banditii maninca paine...
Hai Biluta, mai maninca o banana !
Banditii si-au terminat felia de paine si au venit sa ceara alta ...
In poza asta se vede cum s-a vindecat labuta lui Biluta de atunci de cind l-a lovit Cruella. Se pare ca totusi i-a fost rupt cel putin un degetel, ca s-a vindecat strimb si sta cu o gheruta mereu in sus. Asta nu il impiedica sa sape, ca a venit cu nasul plin de pamint, de l-a curatat tovarasul meu de joaca, iar noi am facut poze.
Dupa banane urmeaza mereu o felie de paine mincata dupa un ritual exact : intai coaja de jur imprejul si apoi miezul.
Good boy Biluta, a papat tot !
Un pui de cardinal, pe care il recunoastem dupa faptul ca are ciocul cenusiu :
Mititelu' e nou la casute :
Arata si se comporta ca un Nuthatch, doar ca e ceva mai mic si diferit colorat, probabil o subspecie sau ceva :
Te rog, te rog, nu minca omiduta !
I-am dat o bucatice de paine sa manince, a mirosit-o si si-a intors capul cu dezgust ! Cih !
La finalul zilei, caprioarele traversau agale parcarea ..
Le-am chemat cu felii de paine, daca vor sa vina ...
Insa pina la urma a fost " nu, multumesc " !
Intr-o zi spalam vase in bucatarie si faceam un zgomot teribil, ca farfuriile mele sunt sinucigase si cam de fiecare data sare cite o farfurie pe jos si se sparge. Cind termin, il vad pe mititel ca statea in casa pe pervaz, culcat pe burtica si ma urmarise atent cum spalam vase : un pui de vrabie. In poza sta agatat de rama geamului ca s-a ferit de aparatul foto ( un ochi mare care il urmareste cu atentie, asa ca e mai bine sa fie precaut, just in case ).
Si a stat, nu a zburat, nu s-a ferit. Geamul e fix linga biroul meu pe care am computerul, deci stau pe scaun cu spatele la geamul deschis. M-am dus sa ma asez pe scaun, credeti ca a fugit mititelu' ? Nuuuu ! Doar s-a dat doi pasi mai incolo, pe pervazul exterior al feamului si astepta sa vada ce am de gind sa fac. Era relaxat mititelu' si plin de puf pe cap, ca inca nu ii dadusera penele chiar peste tot.
Daca a vazut ca doar ma asez pe scaun si il las in pace, mi-a intors spatele, semn de incredere si si-a vazut de treaba, dar nu a plecat de la geam.
Hai ca vin sa maninc graunte din cutiuta !
Minca mititelu fara sa fie deranjat ca stateam la doua palme de el si ii pusesem aparatul foto in fata. Se simtea comfortabil cu mine.
Din cind in cind imi arunca o privire galesa, de copilas nevinovat. I-am vorbit incontinuu si i-am povestit ca il iubim si il asteptam in fiecare zi, in special la iarna, sa manince si sa se incalzeasca in casa, ca animalele inteleg exact ce spunem noi oamenii. Oamenii sunt aia autisti, in incapacitate de a comunica cu animalele.
Tot el este, dar de mai aproape. L-am intitulat Zburlici.
Si tot stind asa si povestind cu ciripelu', vad ca vine la cutiuta, mama vrabie. Care vrabie sta linga pui si adulmeca, take a vibe. Cine interactioneaza cu animalele dincolo de nivelul autist al omului " normal", stie foarte bine din experienta ca animalele au emotii si ne pot citi la nivel emotional, de intentie.
Poti fi fake in fata unui om, dar nu in fata unui animal, in special in fata celor salbatice ( ca alea domestice saracele sunt cam defecte ). So, i-am spus mamicii vrabie ca puiul ei e safe la mine, sa-l lase sa mai vina si in alte zile, ca o sa am grija de el.
Apoi m-am asezat inapoi pe scaun cu spatele la geam, cu gind sa-i las in pace sa manince linistiti, fara sa le pun eu in fata aparatul foto. Si numa' vad ca intra vrabia in casa, glont si se aseaza pe masa linga tastatura, fix in fata mea. A venit hotarita, fara sa zboare bemetic prin casa cum fac pasarile cind intra din greseala in casa, se panicheaza si se urca pe pereti. Nu.
Mama vrabiuta a venit cu intentie si scop precis, stia ce face, fara panica, fara istericale statea in fata mea linga mainile mele ( eu intzepenisem cu degetele pe tastatura ) , nemiscata, se uita fix in ochii mei to take the vibe ! Vrabia voia sa verifice pe pielea ei daca e adevarat ce ii spusesem adineaori, ca puiul e safe cu mine ! S-a uitat fix in ochii mei, statuie se facuse pentru cam 10 secunde, dupa care a zburat direct afara, fara sa rataceasca drumul, fara sa se abata pe geam, calm si linistit de parca toata viata ar fi trait la mine in casa.
Si acuma ma rodea curiozitatea sa vad daca vrabiuta mama o sa-si lase puiul sa vina la mine in casa si in zilele urmatoare...
Next day !
Iar eu l-am cinstit pe pasarel cu alune sarate, facute farimite si puse pe pervaz in casa, iar el a venit sa le manince. Animalele salbatice sunt innebunite dupa grasimi si sare, ca din natura e foarte greu sa isi faca rost.
Asta e puiul, se juca la cutiuta prefacindu-se ca maninca, in timp ce ma studia cu atentie, to take the vibe.
