Friday, September 27

Pasarelu'

Intr-o zi spalam vase in bucatarie si faceam un zgomot teribil, ca farfuriile mele sunt sinucigase si cam de fiecare data sare cite o farfurie pe jos si se sparge. Cind termin, il vad pe mititel ca statea in casa pe pervaz, culcat pe burtica si ma urmarise atent cum spalam vase : un pui de vrabie. In poza sta agatat de rama geamului ca s-a ferit de aparatul foto ( un ochi mare care il urmareste cu atentie, asa ca e mai bine sa fie precaut, just in case ).




Si a stat, nu a zburat, nu s-a ferit. Geamul e fix linga biroul meu pe care am computerul, deci stau pe scaun cu spatele la geamul deschis. M-am dus sa ma asez pe scaun, credeti ca a fugit mititelu' ? Nuuuu ! Doar s-a dat doi pasi mai incolo, pe pervazul exterior al feamului si astepta sa vada ce am de gind sa fac. Era relaxat mititelu' si plin de puf pe cap, ca inca nu ii dadusera penele chiar peste tot.




Daca a vazut ca doar ma asez pe scaun si il las in pace, mi-a intors spatele, semn de incredere si si-a vazut de treaba, dar nu a plecat de la geam.




                      Hai ca vin sa maninc graunte din cutiuta !





Minca mititelu fara sa fie deranjat ca stateam la doua palme de el si ii pusesem aparatul foto in fata. Se simtea comfortabil cu mine.





Din cind in cind imi arunca o privire galesa, de copilas nevinovat. I-am vorbit incontinuu si i-am povestit ca il iubim si il asteptam in fiecare zi, in special la iarna, sa manince si sa se incalzeasca in casa, ca animalele inteleg exact ce spunem noi oamenii. Oamenii sunt aia autisti, in incapacitate de a comunica cu animalele.




 Tot el este, dar de mai aproape. L-am intitulat Zburlici.
Si tot stind asa si povestind cu ciripelu', vad ca vine la cutiuta, mama vrabie. Care vrabie sta linga pui si adulmeca, take a vibe. Cine interactioneaza cu animalele dincolo de nivelul autist al omului " normal", stie foarte bine din experienta ca animalele au emotii si ne pot citi la nivel emotional, de intentie. 
     Poti fi fake in fata unui om, dar nu in fata unui animal, in special in fata celor salbatice ( ca alea domestice saracele sunt cam defecte ). So, i-am spus mamicii vrabie ca puiul ei e safe la mine, sa-l lase sa mai vina si in alte zile, ca o sa am grija de el.



Apoi m-am asezat inapoi pe scaun cu spatele la geam, cu gind sa-i las in pace sa manince linistiti, fara sa le pun eu in fata aparatul foto. Si numa' vad ca intra vrabia in casa, glont si se aseaza pe masa linga tastatura, fix in fata mea. A venit hotarita, fara sa zboare bemetic prin casa cum fac pasarile cind intra din greseala in casa, se panicheaza si se urca pe pereti. Nu.
     Mama vrabiuta a venit cu intentie si scop precis, stia ce face, fara panica, fara istericale statea in fata mea linga mainile mele ( eu intzepenisem cu degetele pe tastatura ) , nemiscata, se uita fix in ochii mei to take the vibe ! Vrabia voia sa verifice pe pielea ei daca e adevarat ce ii spusesem adineaori, ca puiul e safe cu mine ! S-a uitat fix in ochii mei, statuie se facuse pentru cam 10 secunde, dupa care a zburat direct afara, fara sa rataceasca drumul, fara sa se abata pe geam, calm si linistit de parca toata viata ar fi trait la mine in casa.
      Si acuma ma rodea curiozitatea sa vad daca vrabiuta mama o sa-si lase puiul sa vina la mine in casa si in zilele urmatoare... 

                                          Next day ! 



Iar eu l-am cinstit pe pasarel cu alune sarate, facute farimite si puse pe pervaz in casa, iar el a venit sa le manince. Animalele salbatice sunt innebunite dupa grasimi si sare, ca din natura e foarte greu sa isi faca rost.





Asta e puiul, se juca la cutiuta prefacindu-se ca maninca, in timp ce ma studia cu atentie, to take the vibe.





Sunday, September 22

Chipmunck versus peanuts

         Asta e impricinatu' si ma jur ca e facut din elastic !



I-am dus alune in coaja, din alea, doua alune intr-o coaja, ca eram curioasa ce o sa faca. Aici isi umfla obrajii cu doua coji , adica 4 alune !





Se poate si mai bine ! Doua coji cu alune in obraji, plus inca una in dinti si fuguta la cuib sa-si faca depozit pentru iarna !

A fost o eroare  cind am publicat prima oara, ca am pus filmul asta gresit. Am corectat dupa 10 minute, soorry !







Filmul asta l-am urcat din greseala pe blog si nu mai reusesc sa scap de el, enjoy !







Friday, September 20

Magic World dupa Falcon

                              A venit toamna la casute ...




A plouat ieri si au crescut ciupercile : Iasca galbena sau  chicken of the wood ...

 


Locul in care magina devine realitate, arata asa : parcarea. Vis-a-vis de parcare trece o alee si apoi urmeaza o pajiste cu loc pentru gratare, dupa care padure.

 

 

In partea opusa a parcarii e locul cu casute. Chiar in fata linga masina alba unde se termina parcarea, incepe padurea.


 

Poza e facuta cu spatele la parcare si fata la casute. In spatele astor doi copaci din fata, urmeaza un mal abrupt de pamint cu padure, cam 100-200 metri latime de padure in spatele carora trece riul Don River si apoi urmeaza din nou padurea.



Azi la casute e cam pustiu, doar o omida adormita in copac :

 


Cineva a lasat o bucata de mamaliga pentru maimuteii mei. Sau Vampire Food, cum zice tovarasu' meu de joaca, ( indian ), ca doar eu vin din Dracula's Land ...  

     Astia  cu mamaliga mai mult ca sigur ca sunt romani si daca citesc pe aici, le multumesc pe aceasta cale !



Vulturul da tircoale, soimul la fel. Se invirteau incontinuu deasupra casutelor si astia mici se ascunsesera de frica si asteptau sa plece pericolul :





            Cum au plecat vulturii, cum au aparut banditii ...




... care dupa bunul lor obicei, s-au urcat in copac si au asteptat home delivery :



... da' nu oricum, ci doar cu felii de paine intregi, cum le place lor :


                         Hai sa ne luam painea si sa mincam...

 


                                        ... aici pe casuta !



Era sa cad, ca m-am intimidat de cum ma urmaresti, femeie !



     Si era sa-mi scap si felia din labute, numa' din cauza ta !



Colac peste pupaza, acum ma musca si puricii ! Stii ca tu i-ai adus pe astia, da ? 



Ce D-zeu e in neregula cu tine, femeie, de nu ne lasi sa mincam linistiti ?

 


            Give me some privacy, for the God's Sake !

Bine mai intimidatule, las' ca ma duc in partea cealalta sa o chem pe Marmo sa manince banane !



L-am strigat pe Marmo' Biluta, am aruncat paine pe jos si am asteptat la marignea padurii sa apara mititelu' printre copaci.

Cind m-am dus in padure sa verific, l-am gasit fix asa ! Statea si povestea cu un Blue Jay, care pasare niciodata nu sta intr-un loc, e mereu nelinistita si in miscare ! 

 


Si a stat Blue Jay-ul si a stat si s-a uitat cum am venit linga Biluta si cum il mingaiam. Blue Jays niciodata nu stau aproape de om, no matter what, sunt extrem de speriosi. Dar asta statea relaxat la doi pasi de noi si eram 3 oameni ... Asa ca ne-am gindit ca Blue Jay-ul o fi ranit si nu poate zbura si ne gindeam cum sa il prindem ca sa il ducem la spitalul pentru animale salbatice ( veterinarii nu au voie sa trateze animalele salbatice ).

 


Statea Blue Jay-ul si il veghea pe Biluta, nici nu misca ! Marmo Biluta era speriat asa cum este el in ultimul timp si foarte trist, tristetea aia pe care o au in ochi orfanii si copiii neiubiti de psihopatii de parinti. Acelasi feeling a avut si partenerul meu de joaca, deci ne-a fost foarte clar ca Blue Jay-ul pur simplu il proteja pe Biluta.  Ii simtea durerea si il consola.
      Am avut dovada clara in momentul in care Biluta a terminat de mincat, ne-a intors coada si a plecat spre vizuina, Blue Jayul a zburat in copac bine mercy, perfect snatos si functional, ca nu avea nici o problema ! Povestea cu Blue Jay-ul  nu s-a oprit aici, ci doar eu trebuie sa ma opresc din motive de privacy, sorry !




In timp ce Marmo Biluta minca banane si paine, a venit un bandit caruia i-am aruncat si lui bucatele de paine. Statea la doi pasi de Biluta, umar in umar cu Blue Jay-ul si ne spiona atent :



Credeti ca avea chef sa manince ceva ?  No way ! Se invirtea pe loc si tot incerca sa se apropie de noi si sa vina linga Marmo Biluta !







Mititelu' era pur si simplu gelos si voia si el sa vina sa il mingaiem ca pe marmota ! Singura problema e ca daca se apropia mai mult, se speria marmota, asa ca a trebuit sa il tinem la 3-4 pasi distanta si sa il certam ca sa isi manince painea.






Da mai banditule, stim ca si tu vrei sa fii mingaiat si iubit !






Inapoi la casute, Mot Alb lenevea pe creanga din virful copacului, semn ca vulturii si soimul au plecat demult . Mititelu' mincase alune si biscuiti, iar acum  isi facea siesta.





Pasarelele Chickadee inca nu si-au revenit din sperietura trasa de pe urma soimului peregrin, asa ca vin tiptil, fura o saminta si fug sa se ascunda. Nu mai cinta, nu mai topaie pe crengile copacului, nu mai zboara in cercuri in jurul capului nostru. Sunt triste si sufera. Cel mai probabil sunt in doliu dupa copilul pe care l-a furat soimul.





                                                         ...si la casuta :







        In schimb, au venit ciocanitoarele. La inceput mai timid ...






               Au cercetat terenul sa se asigure ca sunt safe ...





 Amindoua au verificat copacii de jur imprejur, de la radacina ...







                           ... pina sus spre virful copacului ...






Din cind in cind se uitau in jos, ca sa se asigure ca totul e safe acolo :






.... si abia apoi s-au dus la casute sa manince ! 






---



---





Surprinzator, singurul care a speriat ciocanitorile, a fost Nuthatch-ul, care e de 3-4 ori mai mic decit ele ! Mititelu' si-a intins aripile, si-a infoiat penele si s-a rastit la ciocanitoare, care s-a dat la o parte respectuos din calea Nuthatch-ului ! Pacat ca nu am putut prinde pe film ori poza !





Inainte de a pleca spre casa, cine credeti ca apare din fundul padurii ? Alphonso sconcsul !  Intai s-a dus si a verificat vizuina marmotelor, care acum e blocata la intrare cu o gramada de pamint si nisip ( marmotele au facut-o ) :





  Si apoi a venit spre casute, ca i-am aruncat bucatele de paine :




                                                             Adulmeca ...





Noi a trebuit sa plecam acasa, dar as mai fi ramas ca sa ma imprietenesc si cu sconcsul. Nu ma tem ca ma stropeste, ca animalele nu fac magarii de dragul de a face rau, cum fac oamenii, ci teama mea era ca vin urlatorii cu muzica data la maximum in masini, cu boraci care rag ca niste psihopati cu jucarii ce sunt ei, cu caini latratori si imi sperie sconcsul, care saracu' va stropi de frica, pentru ca asta e modalitatea lui de autoaparare. Asa ca am stat la distanta, am facut cateva poze si am plecat.