Saturday, January 22

Strategii de supravietuire la frig

 Azi sunt - 19 C dar noi mergem la padure, pentru ca nu bate vintul , deci e suportabil. Pe scaunele masinii am pus paturi ca sa fie cald cind ne asezam ... Da', stiu, scaunele au incalzire, insa trec vreo 5-10 minute pina se incalzesc ( ca masinile stau afara, in parcarea din curtea blocurilor. Putine blocuri de rent au parcare subterana ), timp in care ne clantane dintii in masina ca stam pe scaunul rece ca sloiul de gheata.

Cind iesi afara la -20 C plaminii sufera un soc si simti cum te arde pe dinauntru si incepi sa tusesti. Doar citeva secunde pina te obisnuiesti sa respiri aerul rece, dupa care te obisnuiesti, ca doar traiesti in frigider, nu la tropice !

 Daca nu bate vintul sa te taie pe fata si sa te faca sa simti ca e cu vreo 5-10 grade mai frig decit arata termometrul, e ok. De fapt, la meteo chiar asa si spun astia temeperatura : sunt -20 C, dar se simt ca la -30 C. 

La padure, parcarea era pe sfert ocupata.

Nenea asta iesise la jogging la padure si nu pare sa aiba vreo problema de adaptare. Eu umblu cu haina din aia anti-vint care are in interior petice de pinza incalzite cu rezistenta electrica a carei baterie o tin in buzunar.

     Cumva e ca si cum as umbla cu caloriferul electric in spate, ca altfel m-ar gasi dracii de frig, pentru ca nici in atitia ani nu am reusit sa ma adaptez, desi circul afara doar din parcarea pina la intrarea in magazin si viceversa.


Nenea asta nu e singurul imun la frig. Sunt o gramada care fac plimbari prin padure la -20, ca frigul adevarat incepe de pe la -30-35 C cum era mai anii trecuti.

Nu's ce sa zic, dar noi am mers prin nisip, cu rucsacul cu sticle de apa in spate 10 km in Death Valley la 46 -48 C ca sa ne uitam la pietre si n-am avut nici pe dracu', insa daca ar trebui sa merg 1 km prin frigul asta, dupa citiva pasi as cadea pe spate cu gherutele in sus.

La padure, riul sczuse foarte mult si era inghetat aproape in totalitate :

                         Ratele nu erau acasa. Nici una !


Intii am lasat mincarea pentru trecatori : poate trece vreun raton trezit de fame din hibernare, poate trece vreun coiot si maninca oasele... Poate trece vreun iepuras sau caprioarele si se bucura de cojile de mere.


De data asta copacii cu casute erau plini cu pitigoi. Un stol intreg era ! Mi-am pus alune in palma si am facut turul crengutelor.

 Mi-am pus alune in palma si am facut turul crengutelor. M-am oprit in dreptul fiecarui pitigoi care nu a fugit ( astia noi veniti inca nu ma cunosc ) si l-am chemat in palma : food delivery here ! Poze nu am facut de data asta, ca mai greu sa-mi fac cu o singura mina, dar astia mici sareau in palma sa-si ia aluna.

 Dar am poze cu food delivery facute de Omul Meu, data trecuta cind am fost la padure, cind erau si ratele. Azi nu a vrut sa coboare din masina, ca ii era frig. statea pe scaun invelit in paturi si se bucura sa se uite la animalute.

   Pitigoiul asta nici nu a mai avut rabdare sa astepte pina ma duc sa iau alunele si a sarit in palma cind puneam seminte in casute. Bune si semintele !

Celelalte pasarele care nu au venit in palma, au supravegheat atent de sus. Se uitau mirati cum celelate pasarele zburau pe linga mine si imi aterizau in palma.


Ca niciodata, Gheonoaia era la casute ! Nu venea in casute, nu minca seminte, dar cauta ceva prin pomi !


Nu a stat mult, ci doar cit sa prind niste poze acceptabile...


Cum am pus alunele in casute, cum au sisit ciocanitorile alea mici !

                          Si-au luat alune in cioc ...


             ... si le-au ascuns intr-un boschet uscat .


Imediat ce a zburat, a venit cicanitoarea portocalie sa fure aluna ascunsa de cealalta ciocanitoare. Unu' incarca, altu' descarca, noi cu spor muncim !


                                         Serios ! !


                      Da, da, fix asa ! Noi am vazt tot !


                          Simt cumva miros de alune ?


                                    Si eu simt la fel !


                                     Gata, am gasit-o !


In sfirsit, am reusit oarecum sa il pozez pe Jacko, pasarelul scapat in cerneala !


                           Statea pe burtica si minca seminte ...


Apoi, din padure a venit un graure. Starlig, cum i se spune pe aici ...

                 Statea pe burtica si minca seminte ...


      Cind se muta dintr-un loc in altul, schiopata, bietul de el !


Cel mai bine se vede pe film. Sarea intr-un picior dintr-un loc in altul si imediat se aseza comfortabil pe burtica ...

Se tiraste el mai intr-un picior, mai pe burta, vreme de vreo 10 minute, dupa care il vad cum se propteste bine pe ambele labute si merge normal, bine mercy, ca nu avea nici pe dracu' ! zboara si se aseaza pe o creanga . What the fuck tocmai am vazut ? !


     Apoi l-am vazut pe astia micu' si am avut o banuiala ...

... pe care mi-am intarit-o cind am vazut ca si Cardinalii tot pe burta stateau !

Deci smecheria era intentionata si strategica : daca se lasau jos, isi acopereau labutele cu penele si isi tineau de cald !

La fel statea si Blue Jayul ...
 

... cind minca alune din casuta ...
 
 
Si atunci, de ce schiopata graurele ? Simplu ! Pentru ca facea economie de labute ! Sarea intr-o singura labuta, in timp ce pe cealalta o tinea la cald in pene si apoi le alterna. In felul asta avea mereu labutele caldute.
 
 
Eh, vezi ca te-ai prins cum se incalzesc pasarelele ? !
 

 
Uite, si ciocanitoarea foloseste aceeasi strategie !
 

 
Blue Jayul pindea foarte interesat din pom ...
 

 
Si numa' ce il vad ca sare jos ...
 
 
... si fura cu lacomie, un biscuite intreg !  


 
L-am vazut ! Am vazut tot !
 
 
Eh, nu e nici o paguba, ca pe noi Cardinalii nu ne intereseaza biscuitii !
 

Eu una am inghetat cu tot cu hainele incalzite de pe mine, asa ca ma duc inaoi acasa, ca avem un apus spectaculos de soare.
 

--------------------
---------------

---------
--------------

 
 

Monday, January 17

Snowmageddon Day

                                           'Neata !

A fost alerta de zapada in oras. Scolile au anuntat ca s-au inchis cu o zi inainte de a incepe sa ninga.


 Si a nins ! Nu, nu s-a oprit aici, ci a continuat sa ninga ! E dupa amiza cind scriu si inca ninge ... Dimineata pe racoare cind am facut poza ... prima ninsoare serioasa din anul asta si din mai multi ani la rind ...

Dimineata pe la 7, in fata geamului era un morman de zapada pe care l-am dat la o parte, ca sa pun mincare la grauri si pormbei, ca nu au cum sa-si gaseasca de mincare pe zapada asta si multe pasari mor de foame si de frig. Macar sa manince bine, ca ii ajute sa reziste la frig !


Ningea in rafale orizonale aproape, ca era vint. era asa deasa ninsoarea ca totul parea scufundat in ceata. 

                                   Luati si va minunati !


Nici nu s-a luminat bine de ziua ca graurii au venit sa ceara de mincare ! N-am crezut ca vor reusi sa zboare pe vintul si ninsoarea aia grozava, insa cum-necum, mititeii au reusit sa vina, ca eram singura lor speranta de hrana din orasul asta. Cred ca au mincat la mine graurii din tot cartierul ( doua piini pina la amiaza, plus ca le-am umplut cutiutele cu graunte de nenumarate ori ) !


Ma doare sufletu' cind ii vad asa mici, amariti si uzi leoarca in frig si ninsoare ! Ma costa pret de o cafea sa le cumpar o paine si sa fac fericti un stol de pasarele, in vremuri grele cind ele nu pot sa-si gaseasca singure mincare.

Ii vedeti aici pe film, dimineata pe la 7, in viscol, ei incepusera sa zboare in fata geamului, cind m-au vazut ca am deschis geamul. Nu mai aveau rabdare sa curat zapada, ca voiau acum-acum , o firmitura, ceva sa manince si ei ...

Le-am facut si placinta, am tocat-o marunt si le-am servit-o la geam, ca e consistenta si ii ajuta sa treaca cu bine peste frigul de afara. La noi in casa nu se arunca mincarea ... o firmitura pentru un graure echivleaza cu un sandvis pentru noi, oamenii, deci toate firmiturile se string intr-o cutiuta. 

Cojile de cartofi se fierb, se toaca, se amesteca cu firmiturile, sare, un pumn de faina, un polonic de supa si resturi adunate de pe cratite cind gatesc si rezulta o clatita prajita in ulei ( si ala ramas de la ce gatesc eu prajit ) care face fericit un stol de pasarele. Cam la fiecare doua zile, le iese si lor o clatita-doua.

Mititeii stiu si ma astepta in pom in fiecare dimineata, pina ma trezesc si le servesc masa. Ei maninca si eu ma bucur de bucuria lor ; toata lumea e multumita !

De dimineata soseaua era curatata de zapada, ca e artera principala si e important.


In fata blocului au facut pirtie pe trotuar, sa poata oamenii circula pe linga blocuri, spre statia de autobuz.

Stradutele mici nu erau curatate de zapada si nu se putea circula pe ele, ca botul masninilor adunau zapada in fata pina ramineai ingropat cu botul in mormanul de zapada.

    Majoritatea oamenilor nici nu au putut merge la joburi, ca nu puteau iesi din parcari. De pe pervazul ferestrei curatam zapada la fiecare 15 minute cite 3-4 cm de zapada. Trebuia sa curat constant, ca sa vada graurii si porumbeii cutiutele cu graunte.

 Asta e sosea principala pe care plugurile de zapada circula constant sa curete zapada si totusi masinile au ramas intepenite !


                                 Lopata e la baza !

Da, in vreme de iarna toti avem in masina lopata de zapada, perie cu coada lunga de maturat zapada de pe masina, plus o lopatica din aia mica si plata cu care raspalesti gheata de pe parbriz si ocazional, de pe usile masinii.

Venise si plugul de zapada, plus cei 3 soferi lopatari din masinile blocate !

----------

                                         Am si film !

Doi pasi mai incolo in intersectie, erau alte masini intepenite in mijlocul drumului.


                      Soferii  lopatau cu spor in viscol  ...

Nu, in Toronto nu e nasoala iarna, ba dimpotriva ! Stati ca nu i-ati vazut pe aia mai dispre nord, care trebuie sa-si bage masinile in priza in parcarea supermarketurilor, ca altfel nu le mai pornest emotorul din cauza gerului ! ( masini pe benzina, dar prevazute cu supapa speciala de bagat motorul in priza, ca sa tina fierataniile caldute ).