Monday, October 18

Cel mai norocos animal din padure !

                                     Ce ne-ai adus ?


                                      Unde, unde ?


                                Ma duc sa caut ...


                              Yees ! Iata ca am gasit !


                          Da, Mot Alb Jr. e fetita si are pui !


                            Mai e cineva care are pui !

                                Gasise ceva de mincare...

.... linga  capul al mare de peste pe care il adusesem pentru ratoni !


Afara plouase, iarba era uda, insa  animalele nu au nici o problema cu asta .

E prima oara in cei citiva ani de cind vin la casute, in care vegetaria a crescut atit de rara si de putina, incit se vede riul catre trece prin spatele casutelor ( in spatele lor exista vreo 20 metri de padure pina la riu !). Tufisurile alea din stinga pozei, alea mici... anii trecuti erau atit de mari si dese ca imi treceau de briu si nu se vedea nimic din cauza lor. Toata vara au fost la fel de mici si sfrijite.

         Pur si simplu vegetatia e putina si rara anul asta !


             Am pus seminte la casute, sa se bucure toti copilasii ...


            Au venit ciocanitorile, ca astea-s mai timide ...


              ... s-au dus sa manince meniul preferat ...

       Si apoi si-au ascuns mincarea in crapaturile copacului !


                                          Vine cineva ?


                                           Safety check !


                                     Bine, ma duc sa mai iau seminte ...


                        .... mai fac un safety check ...

                               ... si apoi continuam !


                A vazut cineva unde e Nathatchul ?


                                   Hai sa il chemam !


                                      Hai, vino la tata !

In sfirsit, am prins cind a venit ciocanitoarea in palma ! De fapt ... cind pleca, pentru ca m-am trezit prea tirziu, ca de obicei !

Si apoi au venit soimii si faceau cercuri deasupra casutelor. Pe astia nu i-am chemat eu, dar au fugit toti maimuteii de frica lor.


Stop joc si asteptam sa se linisteasca lucrurile si sa revina maimuteii din ascunzatori !


                              Au plecat somii ?


                           Oare cit sa mai stau ascuns ?


                                        Hai ca ies !

                                   Stai sa verific si eu !


                         Da, da ! Puteti iesi dina scunzatori !


                                   Bine, hai ca ies !


                           ... mai cu frica, asa, dar ies !


          Cineva nu e chiar asa entuziasmat sa iasa in open space ...

                       S-a tot uitat, s-a gindit, s-a razgindit ...

A stat cuminte si a asteptat pina au iesit si celelate turturele, ca sa se simta safe linga ele .

Si cind a venit mai aproape am inteles de ce e asa traumatizata . Recent scapase cu viata din ghearele soimului ! Era cam jumulita ea, ii lipsea si o bucatica de piele, dar hey, era in viata, bine sanatoasa !

Cu siguranta, turturica asta e cel mai norocos animal din padure ! Sa scapi cu viata din ghearele soimului nu e chiar de colo ...

Pe cealalta parte arata mult mai bine, era doar putin jumulita la git. In rest, minca si zburda alaturi de suratele ei fara sa se ascunda ( mai mult i-a luat pina sa se asigure ca e safe si soimul nu e in zona )


                                       Venim si noi ?


                                             Si eu !


                                ... si tot cirdul de rate !


                           Iar veniti sa ne furati mincarea ?

Au ratele un talent de n-am vazut asa ceva ! Stau pe apa, la riul din spatele casutelor. Cum pun gramajoare de graunte pe jos, cum hop si ele sa rada tot ! 

Daca pun semintele doar in casute, nu vin. Cum pun pe jos, cum imediat se prezinta si ele. De fiecare data, fara gres ! Cum fac sa-si dea seama ca am pus graunte ( ca de la riu nu pot vedea la casute ), asta ramine un mister pentru mine.


Insa un mister si mai mare decit asta, este ca ratele accepta sasi parta grauntele cu chipmunckul ! Sa fim bine intelesi, cind vin ratele, restul animalelor se dau la o parte din calea lor. Fug si se ascund ca ratele sunt agresive cu ei, ii alearga macanind si le smulg penele cu ciocul. Doar soricelului ii este permis sa manince alaturi de rate !


Niciodata nu l-au atacat, nu l-au alergat ... nimic ! Mititelul chiar maninca intre doua rate !


I dont give a shit pe mofturile ratelor, ca eu gasesc alune in casute, unde ratele nu ajung !


Friday, October 15

Atzipel

                                                                    Hello !


                                    E cineva acasa ?


                              Aham ! Mot Alb junior !

                               S-a dus sa caute alune in casute ...


.. si pentru ca nu a mai gasit, s-a multumit si cu un biscuite .

                               Ciocanitoarea minca in pom :

................................................................................

              Si apoi a sarit din pom ca sa caute alune pe jos ...


                           Sub casute erau o gramada de rate ...

...au mincat, s-au batut pina si-au smuls penele ...


Asta e rata smechera care cauta alune prin iarba.

Grauntele sunt pentru fraieri. Alunele alea grase si sarate sunt mult mai gustoase !


Sus in pom, un Blue Jay statea de veghe, semn ca soimii dau ture dese pe la casute.

S-a mutat din lumina si scaneaza in toare directiile dupa soimi :


Eu am un amic pescar si cind prinde mai mult peste, imi pastreaza capetele, matele si resturile ca stie ca am prieteni in padure. Am pus un cap mare de somon linga casute ...



Iar in cealalta parte a padurii, inca doua capete si mate de somon pentru ratoni.

Cind m-am intors la casute, nenea asta si-a dus boracul fix linga rate, sa le " vada". Ca de la doi pasi mai departe vorba vine, nu mai putea vedea fara sa le sperie. Boracu' nu avea nici o treaba cu vazutul, ca el facea ca toate visele, ca maimuta scapata de la zoo " clar nu era interesat de animale, ci doar sa alerge dupa ele si sa raga. Si dupa ce le-au fugarit bine, au pleat, ca nu mai era nimeni pe care sa sperie.

     Dup ce a plecat psihopatii, a fost o perioada mai lunga de liniste in care surprinzator, nu a mai veni nimeni sa ne deranjeze.

 

La casute era liniste ca niciodata. Animalele nu se grabeau sa revina, insa vrabuiutul asta n-avea nici o grija :

Dupa ce s-a saturat, s-a urcat in casuta care se leagana ...


A verificat intai daca sunt pericole : intii la stinga ...

                                ... apoi la dreapta ...


  .. si apoi a inceput sa motzaie comfortabil linga noi. Omul Meu i-a tot povestit ca poate sa doarma ca o pazim noi sa fie safe sa nu o manince soimul. Ba chiar i-a zis ca poate sa vina sa doarma in buzunarul lui, la caldura ! I-a promis ca daca vine cu el, o ia acasa, ii face cuib incalzit, ii da tot ce vrea, inclusiv libertatea de a veni si pleca pe geam cind vrea vrabiutul ! 

Insa vrabiutul nu parea impresionat si se facea ca nu pricepe ce ii povesteste Omul Meu ...

I-a descintat Omul Meu cu povesti de vrajit pasarele, pina a adormit biata vrabie !


Nathatch-ul era si el in zona, culegea alune chiar linga noi ...


Si l-am chemat sa vina in palma fix pe sub nasul vrabiutei din cutiuta. 

Vrabiuta se uita cum veneau pasarelele in palma si pretindea ca doarme.


                                A venit de mai multe ori !

Hai vrabiut, vino si tu la tata in palma ! Ai vazut, a venit Nuthatchul de mai multe ori si a fost ok, hai vino si tu ! Nope ! N-a venit, da' nici nu a fugit si a preferat sa motaie in continuare.



                                         Alt Nathatch ...


                      ... s-a toti bitzait pe linga casute ...


                   ... le-a inspectat atent pe toate partile ...


           ... si se uita mirat ca nu a gasit nici o aluna .

                          A mai verificat o data ... tot nimic !


S-a dus pina in fundul casutei sa ricaie semintele, poate-poate prinde vreo aluna ratacita ! 


Singura casuta ramasa neinspectata era aia in care statea vrabiuta si codul nescris al padurii este ca aia mici nu deranjeaza pe cei mai mari decitei. Niciodata ! Suprinzator, Nuthatchul a incalcat legea si s-a dus sa caute alune in teritoriul vrabiutei. Din nou surpiza : vrabia nu a avut nimic impotriva ( de regula unul zboara ori se bat ) !


A stat vrabuta si a motait mai mult de o jumatate de ora linga noi in casuta. Si dintr-o data a facut "tzip" si a zburat pe linga urechea Omului Meu, direct in padure sa se ascunda. Veneau soimii sa caute prada la casute !

                Si dintr-o data totul a devenit pustiu ...

Up date la viespi ( viespile ) : prajeam papanasi si m-am dus sa verific daca au terminat viespile de mincat miere. In capacel era o viespe naclaita in miere ca abia reusea sa-si tina capul ridicat sa nu se inece. Mno, repede-repede sa o scot afara, insa era atit de multa miere ca nu a reusit sa se agate cu labutele de degetul meu. A trebuit sa o scot cu o furculita.

   Cind am pus-o in palma, curgea miere peste tot s viespea se facuse cirlig  cum fac insectele cind mor si se pusese sa moara la mine in palma ca stia ca nu are nici o sansa sa se curete ! Stai mai viespe ca te ajut eu !

   Si am dus-o la chiuveta, am turnat peste ea picaturi de apa calda care dizolvau mierea. A stat viespea, nimic nu a zis ! Nu s-a zbatut, nu a protestat, nu m-a intepat, ca stia ca sunt acolo sa o ajut. Dupa ce a reusit sa se miste, se intorcea pe toate partile ca sa o curat de miere, ba imi intindea si aripile sa torn apa pe ele ! A stat sa-i fac baita pina s-a scurs mierea aproape de tot. Cu singuranta ca mai erau urme de miere pe care eu nu le vedeam si pe care ea si le putea sterge singura.

Am pus pe pervazul ferestrei, chiar linga calorifer, hirtie igienica impaturita in doua si lunga, asa, de vreo jumatate de metru si am pus viespea pe hirtie. I-am explicat ca hirtia o sa absoarba apa, o sa ii fie cald linga calorifer ca sa nu raceasca de la baita ( ca afara e frig ), iar viespea a inteles si a inceput sa se frece de hirtie cu aripile si labutele ca sa se usuce.

   Dupa alti citiva papanasi prajiti, m-am intors sa vad cum se descurca viespea, sa vad daca mai ar nevoie sa -i mai fac o baita sau nu : viespea mea deja dadea din aripioare sa le usuce si le facea proba dca functioneaza in parametri. Functionau. functionau si labutele toate, era aproape pregatita sa zboare.

   Ii lasasem geamul intredeschis linga pervaz ca sa simta curentii de aer si sa iasa cind se va simti pregatita, insa biata de ea nu s-a descurcat. Cred ca era prea speriata de patanie. Se urcase pe geam si biziaia frustrata ca nu  poate iesi. Iarasi i-am intis degetul, s-a agatat de deget si cind am scos mina afara, a zburat fericita. 

Din pacate nu am nici poze, nici filme, ca eram singura acasa si trebuia sa-mi folosesc ambele maini ca sa fac baita la viespe. Si oricum, nici nu mi-a dat prin cap sa iau aparatul foto sa filmez, ca eram mult prea stresata sa salvez viespea. Pai ce, voi cind vedeti ca se ineaca cineva, ce faceti ? Ii ziceti omului sa stea asa, ca te duci dupa aparatul foto sa filmezi, ori sari sa il ajuti ? Mno ... tot asa si eu !