Saturday, September 26

Atacul soimului

 Pe la noi s-a facut frig de la jumatatea lunii august, de umblam cu gecile pe noi si rareori prindem o zi cu soare d'ala cu dinti ( poza fara filtre, fara photoshop ).

 

 Si daca tot avem soare, hai la padure, sa ne jucam cu maimuteii !

 

Cum am pus alunele in cutiute, cum s-a  prezentat Blue Jay-ul ! 

 

Era putin ingrijorat si scana imprejurimile, sa nu vina dusmanul ...


 Ei nu pot sa inghita aluna intreaga, asa ca o sparg cu ciocul de creanga sau de peretele casutei ...


                                     ... apoi o inghit cu noduri ...



                                ... si apoi, hai pa !


              Apoi au descoperit ca sunt alune si pe jos !


... Cautau alunele printre graunte, ca alunele sunt preferate de toate animalutele de la casute, fara exceptie.

 

 Asta supraveghea din pom, ca totusi, cineva trebuie sa stea de sase !


                                        Si avea si mot !


                               Hai la tata sa-ti dau alune ! 


                                       Ai de grija ca ma apropii !


 Da, da, poti sa te apropii cu incredere ! Uite-te la mine cum stau linga el ...


                             As veni si eu, da' nu stiu daca ...

             Hai ca mi-am luat inima in dinti si am reusit !



                                   Unde, unde a cazut aluna ? 



Pe undeva pe aici trebuie sa fie alunele alea ...



                                      Gata, le-am gasit !

 

                            Mai sunt alune ? Unde, unde ?

 


                               Mot Alb a gasit un biscuite ...


        Ia uite cine a venit din padure ! Fratiorul lui Monstruletu' !



De unde stiu ca nu e Monstruletu' ? Pentru ca nu tirie, nu latra si nu e agresiv cu celelalte animalute.


Intai s-a cococtat pe casuta ca sa scaneze imprejurimile, nu cumva sa vina dusmanu' sa il manince .

Apoi a cautat in casuta si ghinion ! Nu mai erau alune inauntru, ci numai graunte ! Cih ! a facut stinga imprejur si a sarit pe pamint sa caute alune, ca vazuse el ca veveritele negre gasisera.


                      Las' ca e buna si bucatica asta de mar !

 

E asa de buna bucatica, incit mai bine car la cuib feliile de mere !


Nu pot sa pricep in ruptul capului de ce veveritele negre nu vor mere, da' mai bine asa, ca imi ramin toate mie !


De data asta nu ne-am mai intilnit cu Marmo', ca cel mai probabil s-a dus sa hiberneze in tuneluri, ca deja a venit frigul. Si anul trecut tot asa s-au dus devreme la nani. In schimb, au venit o gramada de pasarele.

O alta ciocanitoare venea sfioasa tzup-tzup din padure ...


                                     Cauta alune, desigur ...

                                 Eu le-am gasit deja !

                                     ... erau in casute !

 

Am mai pus o tura de alune in casute, ca sa apuce si ciocanitorile sa manince ...


                                             ----------

Cum au vazut veveritele negre ca au sosit alunele in cutiute, cum hp si ele !


                  Hai mai veve, lasa-ma si pe mine sa iau o aluna ! 


                     

         Eu ma multumesc si cu graunte ..


                                                                         ---------


Le car in cioc in padure si le ascund in gaurelele din crengile copacilor. Rezerve pentru la iarna ...

 


                                           Hai ca am plecat !


Am aflat ca pasarelul asta vesel, chickadee black cap e de fapt pitigoiul cu cap negru !


 -------

Totul era bine si frumos cind  un Blue Jay a dat alarma. Si am vazut soimul cum a trecut razant printre copacii din padure , chiar prin spatele casutei unde stateau ascunsi maimuteii cit se socoteau cnd si cum sa vina in fata casutelor. Soimul a zburat foarte jos, cam la doi metri deasupra solului si nu am apucat sa vad daca a prins ceva. Dar am vazut un stol intreg de Blue Jays cum s-au ridicat din padure si au zburat departe. 

 Toate paserelele au zburat, veveritle s-au imprastiat pe sub frunze si singura ciocanitoarea a intepenit de frica pe o creanga.

A ramas asa cu creanga intre gherute, mult si bine, pe principiul " daca eu nu te vad din cauza crengii, nici voi nu ma vedeti". Logica de maimutel.

A intepenit biata de ea, timp de citeva minute inainte sa fac filmul si inca vreo 5 dupa ce am terminat.


 Ok, acuma ca s-a sapart gasca, mergem si noi acasa ca apune soarele ( poza fara filtre, fara nimic ) !

 


                                                 Dap, totul e  "normal"..



Monday, September 21

Heartbreaking story

 Asta s-a intimplat vineri cind a venit Omu' meu de la munca conducind masina cu o mina, iar in cealalta avea un pasarel cit o nuca, verzuliu si cu o pata galbena pe piept. Zburase si s-a lovit de geamul cladirii in care lucreaza Omul meu, ca are gemuri din alea reflectorizante ca oglinda. Iar geamurile refleca ... copacii din fata cladirii ! Ce poate fi mai confuzabil decit reflexia padurii din oglinda ?

Asta e pasarelul la mine in mina, ca a trebuit sa merg afara sa il ajut sa coboare din masina. Nu pare sa aiba oase rupte, insa e in dureri si mai e si speriat ca l-am mutat de la unul la altul si cam asta e pozitia in care stau pasarile cind sunt foarte suferinde.


Omul meu gaseste tot mereu pasarele in soc dupa ce s-au izbit de geamul cladirii. Stau turtite pe pamint, el le ia, le mingaie si le vorbeste, le tine in palma pina isi revin. De regula isi revin in citeva minute si zboara fericite inapoi in pom. Iarna cad din pomi inghetate de frig, ca ies din cuib sa caute mincare si ramin intepenite pe alee in zapada, par paralizate. Le tine in palma, le incalzeste si de regula in 5 minute isi revin si zboara la cuib. Un pasarel iarna trecuta a avut nevoie de mai mult timp sa se dezghete si l-a pus in buzunarul halatului de la piept, invelit intr-o cirpa sia stat vreo ora la birou cu pasarelu' pina si-a revenit si l-a eliberat afara.

Pe asta micu' l-a gasit chiar inainte sa plece si cum nu isi revenea, l-a adus acasa. Mititelu' pare turtit bine de tot, probabil cu leziuni interne si cu sanse minime sa isi revina. Doctorul nu are ce sa-i faca , pentru ca e prea mic, daca il dezbraci de pene e cit o aluna mai mare. 

Veterinarii ne invata ca atunci cind un animal salbatic e in distress, sa il punem intr-o cutiuta si sa o acoperim cu o cirpa sa faca intuneric, pentru ca animalul se linisteste si nu se mai streseaza. A  incercat si Omul meu sa puna pasarelu' intr-o cutie, dar se zbatea sub cirpa, insa cind l-a tinut in mina linga piept a observat ca se linistea subit, asa ca l-a adus in palma acoperit cu o cirpita sa ii fie intuneric si cu cealalta mina a condus. Nici muzica nu si-a mai pus in masina, ca sa nu streseze pasarelu'. 

Ajunsi acasa a trebuit sa ne asiguram ca nu e deshidratat, ca cine stie de cita vreme zacuse bietul de el linga fereastra cladirii ! Barbatu-meu s-a transformat instantaneu in mamic si s-a ocupat de mititel ! I-a facut cuib intr-o cutie de pantofi, l-a imbiat cu malai, alune si seminte de mei, dar nu a avut spor. Insa a baut o gramada de apa cu pipeta.


Am incercat sa il punem in cuibul din cutiuta, dar se zbatea si era agitat. Mai rau era ! Omu' meu, ca un mamic autentic, a facut ce fac toate mamicile din lume cind bebelusul e bolnav si plinge : il pun la piept sa faca skin contact si bebelusul se linisteste. Si pasarelu' la fel !

Deci era o chestie like magic : cum il tinea in mina sau in cutie, cum se agita, se crispa si incepea sa se zbata in cutie . Cum il lua si il punea pe piept, cum se linistea in secunda doi si adormea ! Like magic ! De citeva ori chiar l-am miscat noi, ca am crezut ca a murit, asa de calm dormea !

 

Noi am zis ca pasarelu' are doar doua variante : isi revine ori moare daca are leziuni interne si judecind dupa cum se zbatea in spasme la intervale regulate de timp pe care le avea, nu parea ca o sa invie. Chiar daca moare, macar daca sta pe piept linga inima e ca sedat si nu mai are spasme si nu se mai zbate. Calmante nu puteam sa ii dam, insa bataile inimii si skin contact l-au calmat si nu mai suferea asa de tare. Se linistea si dormea cu orele, statea calm, asa cum vedeti in film. Cum il luam de la inima, cum incepe asa se zbata.

A stat Omu' meu cu pasarelul la inima cit a fost ziua de lunga, a stat in pat si s-a uitat la filme ca sa nu deranjeze pasarelu', sa il tina calm si "sedat". Daca moare, macar nu moare singur si nu se zbate in chinuri. Daca traieste, poate sa ramina la noi ca il adoptam, ori poate cere sa plece, ca il ducem de unde l-am gasit.

 Omu' meu a cerut sa-i dau ceva sa manince in pat, ca nu se poate misca sa nu deranjeze pasarelu'.


Ramasesem intelesi ca dupa ce mamicu' iese din tura, de pe la 11 noaptea o sa preiau eu pasarelu' sa il tin la inima si o sa stau treaza toata noaptea, ca ma tem sa dorm cu el, ca sa nu il strivesc. Pe la 12 noaptea am observat ca pasarelu' nu mai respira, a murit in somn comfortabil, fara sa se zbata.

 Nu, nu suntem bine. Ne-a cam darimat chestia asta si am stat intreg weekendul si am jelit amindoi. Nu ne-a trebuit nimic si am mincat in sila. Suntem inca in doliu.