Nu exista veverite mai furacioase si mai mofturoase decat ale mele ! Vin la geam si ma spioneaza ..
... si cum prind ocazia ca m-am intors cu spatele, cum fura punga cu alune de pe pervaz, din casa !
Alta zi, alta hoata la alta punga cu alune : Musc tot ! Musc pana scot afara toate alunele !
Crezi ca ma sperii cu batul tau ? Sunt viteaz si nu ma tem de nimic !
Vezi ? Tot mi-am luat alune ! Acum vino afara si recupereaza-ti punga, daca vrei !
Dupa care, hotii vin la geam sa ceara de mancare cu tupeu ! Ce-mi dai, ce-mi dai ?
Napolitane ? Yummy !
Ma duc jos, sa mananc !
In vremea asta, porumbeii stau la panda pe geamul de la baie, de unde au vedere directa la geamul care da mancare. Degeaba le dau graunte, ca nu se pune ! Ei vor sa manance mancarea veveritelor. Alune, in special.
Cum pleaca veveritele de pe pervaz, cum vin si ei sa insepcteze, daca nu cumva a ramas vreo aluna. Daca nu gasesc, intra pe pervaz in casa si cauta sa fure direct din cutia cu alune de pe pervaz, ca uneori, spre marele lor noroc, mai uit sa-i pun capacul....
Din cand in cand, porumbeii mai gresec adresa . Se mai intampla si la case mai mari ...
Eu cum scap de aici ? Pe unde e iesirea ?
Da' ei stiu bine ca trebuie sa se aseze undeva si sa ma astepte cuminti, sa-i salvez. Ma lasa sa ii prind, fara sa se zbata si ii scot afara pe geam. In secunda urmatoare sunt din nou in casa, pe pervaz, inspecteaza cutia cu alune, ca poate de data asta nu are capacul pus ...
Asta da, tupeu !
Eu ? ! Eu sunt cuminte !
Nu e nimic adevarat ! Nu m-am batut cu porumbeii, nu !
Ce e ?
De ce te uiti asa la mine ?
Da, m-am batut cu veveritele si mi-au rupt urechea !
Da' sunt viteaz ! Nici un porumbel nu are curaj sa se apropie sa-mi fure alunele !
Asteapta-ma sa-mi termin de mancat aluna, si apoi o sa vin dupa biscuite !
Mai ai sa-mi dai ceva, sau plec ? Ma cam grabesc, ca e periculos, aici la tine . Daca ma prind veveritele pe teritoriul lor, o sa-mi rupa si cealalta ureche !
Ce mi-ai dat ? Ma duc sa-l adulmec ! Ce-i asta, tort ?
Miroase bine ! Ce sa fac, ce sa fac cu el ? Ma gandesc ...
Ma duc sa il ascund si apoi mai vin o data, sa-mi dai alte felie, ca mi-e foame ! E important sa imi fac provizii !
M-am razgandit ! Las' ca o ascund mai tarziu ! Mai bine iau si eu cateva inghitituri, ca nu mai pot de pofta !
De dupa colt apare alta veverita : Vin si eu mai aproape, ca miroase bine ? Ai si pentru mine o bucatica de tort ?
Ma duc sa ma ascund, sa nu vina cealata veverita sa imi fure tortul !
M-am ascuns ! Nu va mai vad ! Acuma pot manca linistita ( asa a stat, pana a terminat de mancat, dupa care s-au urcat pe scara de incendiu, pana sus pe bloc ).
Am mancat, m-am saturat, da' nu pot sa merg cu tortul in gura, ca se face faramite !
Nu renunt la ditamai bunatatea ! Mai incerc si sa straduiesc sa o car.
Nu vrea si nu vrea sa vina cu mine !
Renunt ! Ma duc in treaba mea !
Nici nu a plecat bine, ca a venit urmatoarea veverita : Simt ca miroase bine ! E pe aici, pe undeva !
Asta trebuie sa fie !
Yeeees, ce bun e !
Si-a indesat in gura bucata de tor si a rupt-o la fuga, sa mearga sa il ascunda :
Alerga, si-a scapat bucata din gura si a continuat sa alerge. Dupa cativa pasi s-a oprit brusc si a cugetat cateva secunde, dupa care s-a intors nedumerita : Unde a disparut tortul ? Ups !
Eh, bine ca l-am recuperat !
Mai incerc o data !
Nu pot sa-l iau cu mine. Renunt !
Imi pare rau ca nu pot sa-l iau cu mine, da' macar sa-l mai vad o data, inainte de plecare ! Sigur o sa il manance porumbelul rau !
Bye !
Cum a plecat veverita, cum a venit porumbelul si s-a ospatat ! Dupa ce a plecat porumbelul, au venit vrabiile si au cules firmuturile. Nimic nu se pierde.
L-am descoperit intr-un colt al camerei si acuma ce era sa fac cu el ? Afara e foarte frig, nu pot sa il scot afara ca o sa moara . Si-a intins plasa in coltul camerei : noapte ao intinde, ziua o strange gramada, atarna pe perete.
L-am adoptat pe termen limitat : pana se incalzeste afara, dupa care o sa il relochez intr-un boschet. Pana atunci, ma simt responsabila sa-i dau de mancare, pentru ca el nu are ce sa prinda in plasa, degeaba insista. Am gasit un viermisor in legatura de morcovi cumparata de la magazin si i-am pus-o in plasa. A fost bucuros si a mancat tot. Apoi i-am cautat gandacei si mici insecte ( in poza mananca o insecta din asta ).
Complicat sa-i venez mancarea. Noroc ca paianjenii nu mananca prea des ! M-am documentat pe Net si am aflat ca paianjenii din rasa astuia ca al meu, pot sa stea pana la o luna fara mancare.
Azi i-am sevit alt gandacel, insa l-a infasurat bine in plasa ( cu picioarele din spate ) ca intr-un cocon si l-a pus la pastrare pentru mai tarziu. Se pare ca intr-adevar, nu are nevoie sa manance in fiecare zi.
Asa s-a prezentat una din veverite la geam, dis de dimineata :
O vedere mai de aproape : agatat de coada e un ciuline, de care s-au agatat tot felul de scame, hartii, rumegus si alte minuni pe care le are veverita prin cuib ...
Pentru mine totul e in regula...
Da' tu de ce te uiti asa la mine ? !
N-ai vazut cum clocesc in zapada gastele nebune ?
Tocmai ce s-au intors din migratie, din Florida ... La noi sunt -25 C la amiaza...
Asta's eu, veverita cu jumate' de coada ...
... iar asta e continuarea !
Veveritele mele s-au batut pe mancare, iar rezultatul l-ati vazut mai sus. Veverita cu juma' de coada e speciala : s-a umanizat ! Cred ca de la coada i se trage ...
Vine la geam, se ridica in doua labute si ne face semne sa-i deschidem geamul. Prima oara am crezut ca nu vedem bine, pentru ca ne arata ca vrea sa ii deschidem geamul ! ! Geamul nostru gliseaza de la dreapta spre stanga, iar veverita imita cu manutele, gestul deschiderii geamului ... de la dreapta la stanga ! Ne arata exact ce vrea sa facem si de ce ne cheama !
Daca e prin fata cladirii si ma vede, nu o mai strig, ci doar ii fac semne cu mana sa vina, si intelege. Vine alergand.
Ieri erau -20 C afara, insa veveritele au venit la geam, inotand eroic prin zapada .
Una dintre ele a venit si a tot venit sa-i dau de mancare. Am recunoscut-o, pentru ca are un ciuline agatat in coada. Primea ghinda, dadea fuga si sapa in zapada, ca sa isi ascunda ghinda , si apoi venea sa ceara alta.
Chiar m-ai prins in fapt ? Mai da-mi una si promit ca nu mai ascund ghidele !
Nu i-am mai dat nimic si i-am inchis geamul in nas. Si s-a evervat veverita mea ...crize de nervi a facut ! S-a ridicat mititica in doua labute ca sa para mai mare si a inceput sa izbeasca in geam cu pumnisorii, exact ca un om. De regula, veveritele mele se ridica in doua labute si patineaza pe geam ca si cainii, sa-mi atraga aentia ca au venit, sa ma duc sa le dau de mancare.
Dar veverita asta batea cu pumnii in geam, la fel cum bate omul cu pumnul in usa ! Si batea, si batea de se zgudoia geamul. Se oprea cateva secunde ca sa verifice daca a avut vreun efect : isi lipea nasul de geam si se uita la mine , in camera. Eu ma uitam la ea si apoi o ignoram. Alte crize si alti nervi. De draci a inceput sa se izbeasca in geam cu tot corpul . Eu tot nimic.
S-a mutat la celalat geam, unde era punga cu alune pe pervaz, si batea cu pumnisoii prin geam, in dreptul pungii, poate-poate pricep ce vrea sa-mi spuna !
Am lasat-o sa-si faca numarul si m-am tinut tare pana la capat. Daca as fi cedat, ar fi invatat lectia : cand vine si nu e nimeni sa o intampine cu mancare, daca se izbeste in geam, primeste mancare. Cum veveritele se trezesc dimineata la 6, chiar n-am ches sa imi de adesteptarea in weekenduri, cand rasare soarele ...