start counter

Friday, September 2

Ratonu' din reclama

O reclama haioasa cu ratoni, la noi in Torontesti  http://www.youtube.com/watch?v=u2dShCL4rSk

Veverita cu coada taiata, a invatat sa manace alune. Daca e geamul inchis, imi bate la geam. Daca e geamul deschis si nu o vad ca e pe pervaz ... sare in ghiveci, se ridica in doua labute si se maimuteaza : poate-poate o vad ...

Am pazit azi noapte vreo 2 ore, sa vad cine vine sub geam : era un raton mare, de vreo 2 ani. Era atata de stresat, ca se uita in toate directiile in timp ce manca : ii facea capul ca girofaru' ... Numai in sus nu s-a uitat !
    Intr-un final, m-a vazut , si s-a ridicat in 2 labute sa ma adulmece ( eu, eram statuie ). M-a ocolit de jur imprejurul geamului, dansand in doua labute, sa vada ce-i cu mine. Si cand mi-am miscat putin capul, a zbughit-o si nu s-a mai intors degraba ... Pacat ca n-am cum sa fac poze, pana cand se vor imblanzi !

8 comments:

  1. Simpatica foc (reclama)!
    Simpatica si veverita care se maimuteaza ;)

    ReplyDelete
  2. Trebuie sa o invat sa stea la poza ...

    ReplyDelete
  3. Mereu am vrut să te întreb cum ai îmblânzit ratonii.
    O vreme am trăit cu falsa impresie că ei sunt foarte "blânzi" din fire, asta din cauza filmelor unde păreau extrem de sociabili.
    Poate ne povesteşti... :)

    ReplyDelete
  4. Eu parca as zice ca o incercare de imblinzire a unui ratonel se petrece chiar acum. Cum ti-ai dat seama ca ar putea avea cam doi ani ratonelul?

    ReplyDelete
  5. Mihaela : ratonii, la diferite varste, au diferite ...marimi. Cel putin in primii 3 ani de viata, pot sa-mi dau seama. Ca dupa varsta de 3 ani, deja sunt toti uriasi, si imi prind urechile.

    Diana : Foarte multi vizitatori ai blogului, au avut impresia ca ratonii sunt un fel de matze pe la casa omului. Din cauza ca ii vedeau prietenosi ...
    I-am imblanzit treptat : intai le lasam zilnic sa mancare sub geam, ca sa stie ca trebuie sa vina. Apoi, ieseam la geam si stateam statuie, pana cand se obisnuiau cu mine. Apoi, incercam sa ma misc, ca sa se obisnuiasca cu miscarea. Dupa care, incercam sa le arunc bobitelel de la geam, cand ei erau de fata.
    Dupa ce se obisnuiau si cu asta, incercam sa ii conving sa se apropie si sa-mi manace din mana. Si apoi veneau ei singuri la geam.

    Dupa o vreme, incercau sa-mi atraga atentia si sa se izbeasca in geam. Dupa ce mai prindeau curaj, ramaneau si mancau pe pervaz. Nu ma lasau sa-i ating : in primavara, imi aduceau puii.
    Puii ma lasau sa-i mangai. Cand puii faceau pui ...stateau toti la mangaiat, ca asa era .... traditia ! Si au dat-o din generatie in gneratie.

    Scuze pentru intarzierea raspunsului : sunt plecata de acasa pe 1 saptamana .

    ReplyDelete
  6. Îmblânzirea ratonilor tăi îmi aminteşte de episodul din "Micul Prinţ" în care Vulpea povesteşte despre ce frumos este să fii îmblânzit de cineva.
    Mare păcat să se piardă o astfel de prietenie ca cea dintre tine şi ratoni!
    Dar cred că vor veni alţii să te caute. :)

    ReplyDelete
  7. Vesti bune cu veve:), saracutul ratonel, speriat micutul dar se va obisnui cu tine in final:) Pacat ca trebuie sa o iei din nou de la capat. Ai investit enorm in acesti dragalasi:) Cu rabdare si iubire poti transforma insa pe oricine:) Chestia cu mangaiatul cred ca este o rasplata in final si faptul ca i poti face fericiti. Iti doresc mult succes si sa ne bucuram de cat mai multe poze cu micutii:)) Te pup

    ReplyDelete
  8. Anonimu; da, ratoneii mei erau foarte fericiti cand vedeau cutia cu bobite ... pe mine nu prea ma bagau in seama ( ma tolerau ). Cand terminau de mancat, plecau ( ii doare fix in coada de mangaierile mele ).
    Singurul care nu pleca, era Sefu' ... da' si el, pentru ca voia sa-si faca cuib la mine in casa...

    Diana :nu cred ca anul asta mai am timp sa imblanzesc vreun raton, ca prin noiembrie se duc sa hiberneze ! Pana la primavara cand se intorc ratonii, raman veveritele.

    ReplyDelete