Deschide geamul !

                                           Hey, ce faci ? Nu deschizi geamul, ca mi-e foame ?

                              Stiam eu ca te-am dresat bine ! Nu te poti abtine, cand ma vezi la geam ...

Ai vazut ce se intampla jos ?  Toata lumea vrea sa-mi fure alunele ! Am scapat o aluna pe jos, iar porumbeii se bat pentru ea !

                                                   Chiar, unde tii alunele ?  Aici ? !

    Nu te deranja, las' ca ma servesc singura ! Am de gand sa le mananc pe toate . Nu las nici o aluna pentru alte veverite !

        Veverita Mama avea alta parere : alunele sunt doar pentru ea, si a sarit pe pervaz sa le revendice.

Cand se bat veveritele, eu n-am nici o sansa, nici macar nu apuc sa vad bine ce se intampla, atat sunt de rapide !  Am vazut doua gheme de blanita, care chitaiau si zburau pe geam , pana cand unul a aterizat in casa.
Unde ma aflu ? S-a intamplat atata de rapid, ca nu stiu unde sunt !

                                            Pe aici e iesirea ?  Sa nu te apropii de mine, ca musc !

Ma jur ca daca te apropii de mine, o sa joc totntoroiul pe tastaura de la laptop !  Mai bine arata-mi iesirea, ca sunt confuza rau !

Am indrumat-o usurel cu matura, catre geamuri, ca sa poata iesi afara. Da' ghinion, ca pe pervaz era Veverita Mama, care o astepta cu dintii ranjiti !
Asta mica, de frica, a sarit pe geamul care nu se deschidea ( mai sus ave aplasa ) si zbura din colt in colt, disperata sa gaseasca iesirea.

                       Asta mica si agresata, s-a asezat cuminte in ghiveci si astepta sa rezolv problema.

Am aruncat pe geam afara, peste capul Veveritei Mama, o nuca. Aratati-mi si mie veverita  care se poate abtine sa nu alerge dupa nuca ...

All clear ! Veverita mica a fugit ca din pusca, pe geam afara si nu s-a oprit pana in copacul din fata blocului.

Sub geam, o veverita sosita mai de curand, plina de mirare cand a vazut asa o agitatie : Ce s-a intamplat ?

Intrebarea corecta era : Oare ce mai urmeaza ?

Asa cum stiu, porumbeii se bateau sub geam. Veverita Mama detesta porumbeii, pentru ca ii fura mancarea din fata ( ea nu vede prea bine ), asa ca, ori de cate ori ii prinde, ii alearga si le sare in spate. Iar ei se sperie si fug.
De data asta s-au speriat mai mult decat de obicei, pentru ca n-au observat-o ca era langa ei ( erau mult prea ocupati sa se bata ). Asa ca s-au speriat ingrozitor : unul din ei a zburat unde a vazut cu ochii si s-a oprit pe blocul de langa noi. Celalat, a aterizat pe pervaz sa-si traga sufletu', insa veverita i-a sarit in spate : surprise !
  Asa ca porumbelul n-a avut alta scapare decat sa zboare in casa . Dupa cateva ture pe langa bec, s-a proptit in plasa de pe geam si astepta ajutor. M-a lasat sa-l prind cu mana si sa-l scot afara.