Wednesday, December 8

Rata evadatoare

 E frig rau afara, insa am niste oase pentru raton si vreau sa i le duc, in speranta ca mai iese din cind in cind din hibernare, cind se mai lasa frigul. La casute erau doar citeva veverite.

Cum m-a vazut, cum m-a luat in primire ! Ce mi-ai adus ? Ai adus alune ?

     Accepti si biscuiti ? Doar pina despachetez punga cu alune ...


Asta micu' era suspicios si se refugiase pe o creanga de unde spiona ce fac cu veveritele. Judecind dupa comportament, e nou pe la casute si nu ma cunoaste.


S-a dus si mai sus in pom, chiar aproape de virf ca sa fie sigur ca nu il pot prinde ....

... si a incept sa scirtiie nervos la mine. Voia sa plec eu de la casute, ca sa poata el cobori sa manince alune din casute ! Ca asa... cu mine acolo ii era frica.

Bine mah, hai ca ma duc 5 metri mai la dreapta, spre cararea din padure. E acolo alta veverita si mai nervoasa care si ea aplica aceeasi strategie : s-a refugiat in virful pomului de unde latra si mai abitir decit veverita scirtiitoare. La mine latra, desigur, ca nu ma cunostea si ii incalcam teritoriul.


Am apucat sa-i fac o poza si cind sa fac film, mi s-a terminat bateria. Blestemul veveritei si alta nu !

Pina m-am dus la masina sa schimb bateria, veverita latratoare si-a amintit ca are ceva mai interesant de facut decit sa latre la mine : sa-si captuseasca cuibul cu frunze ca vine frigu' ala mare !


                        Era deja frig rau in padure ...


              .... da' astuia nu parea ca ii pasa .


                                 Inapoi la casute ...

                       ... veveritele se ospatau cu alune ...


Ciocanitoarea portocalie, long time no seen, a luat si a plecat inapoi in padure. Rapid ca abia am avut timp de-o poza.

                                 Au fost si Nuthatchii ...

 ...pe care nu i-am mai chemat in palma ca e frig si nu vreau sa piarda timpul pe afara. Isi luau aluna din cutiuta si zburau fericit cu ea la cuib.


Pitigoiul a preferat sa o manince aici.


Blu Jay-ul m-a pindit din copac sa vada unde ascund alunele, ca ei stiu foarte bine ca pun alune la vedere, in casute, sub casute si mai pun o mina de alune prin locuri ascunse si mai ferite, pentru animalele care sunt noi venite si inca nu au curaj sa se aropie. Si ca sa nu ramina nemincate, le las de regula sub tufis la butruga niste smeinte si alune, iar ele merg dupa miros si le gasesc imediat.

   Cum am terminat de pus alunele, cum s-a dus sa le manince !


          Mah, tu nu esti nou venit timid, ci esti doar hotoman !


                         S-a dus si a inspectat casutele ...


                ... au periat toata suprafata de sub casute ...


                                ... in cautare de alune ...


... si cind au adunat tot ce era aluna, s-au dus la ultima redta, casuta care se balangane si pe care toti Blue Jays o detesta. Da' era singurul loc in care mai erau alune, so ...


                             Intr-un echilibru instabil ...


                                ... ne dam huta cu casuta ...


                      M-am dus pe malul ripei sa chem ratele ...


                                        Hai ca venim !

Mincau de n-aveau treaba. Au ras tot ce au gasit pe jos: seminte, alune, ba chiar au incercat fara succes sa inghita un biscuite intreg !

In cirdul de rate aparuse o rata noua, una alba si mai mare decit cele salbatice. Mare cit o gisca, alba ca o gisca, insa daca are cioc de rata, merge ca o rata si macane ca una, rezulta ca ... e rata !

Rata alba devenise noul lider al cirdului si isi luase rolul foarte in serios : intotdeauna mergea cu doi pasi in fata cirdului, iar ratele salbatice pastrau distanta respectuoasa. Cind plecau inapoi l ariu, rata alba era ultima, ca se asigura ca intreg cirdul e in siguranta si no one left behind, cum zic astia pe aici.

      Dupa cum arata pare rata domestica. Sau rata salbatica albino ? A venit linga pantofii mei si inghitea bucati de paine ca un boss, impreuna cu tot cirdul de rate in jurul meu.


Toti voiam sa stim ce e cu rata alba, ca prea pare din alt film ! Tot faceam noi ipoteze, cind trece prin parcare o chinezoaica in virsta care se opreste sa se uite la spectacol. Ne aude ca nu stiam ce-i cu rata si ne lamureste : e rata domestica, American Pekin se chema rasa si e crescuta pentru carne. 

     De unde a reusit sa evadeze rata alba, nu stim. Cum a reusit sa se imprietenasca cu ratele salbatice si sa fie acceptata in cird ...mister. Dar in mod cert facea parte din grup si functiona ca o rata salbatica.

Later Edit : ajunsi acasa am sucit  problema pe toate partile, ca mi se pare absolut fabulos ca un animal domestic crescut in tarc intreaga lui viata sa evdeze si sa supravietuiasca in ciuda tuturor pericolelor din salbaticie de care nici macar nu are habar. 

       In plus, padurea asta unde merg eu, e fix in mijlocul orasului ! Ne-am uitat pe harta si cel mai probabil ca rata a evadat din Riverdale Farm ca e putin mai sus decit padurea noastra si trece acelasi riu pe acolo. Ferma asta e un soi de Muzeul Satului varianta cu animale, in care canadienii isi duc puradeii sa descopere de unde vin laptele si ouale si sa vada si ei o gaina adevarata, nu doar friptura.  

 Face sens ca rata isteata a evadat de la ferma si a fugit direct la riu, de unde a coborit pe apa la vale pina cind s-a intilnit cu cirdul de rate salbatice care isi fac veacul in spatele pomului cu casute de cind stau la mica ciupeala.

 Ce sa zic, rata a dat comfortul si viata dulce din ferma pentru libertatea din salbaticie si pentru asta merita tot respectul ! Cunosc milioane de oameni botnitari care si-au facut injectia fatala care au renuntat la libertati pentru un temporar comfort. Am mentionat asta, in caz ca se mai intreaba cei care sunt noi veniti pe aici, de ce am mai mult respect pentru animale decit pentru oameni. De asta!

 

2 comments:

  1. Chiar voiam sa zic ca rata aia alba seamana cu alea pe care le crestea mama la tara.

    ReplyDelete
  2. Da, e chiar rata domestica ! Eu eram curioasa la primavara cind faca stia pui, daca o sa iasa vreun pui incurcisat cu astea salbatice.

    ReplyDelete