Azi mergem la oras ...
... in parcarea de la Walmart unde ciorile au adunare .
Pasarile isi fac veacul prin parcarile supermarketurilor pentru ca au tisnitori cu apa in spatiile verzi ca sa intretina vie vegetatia...
... adevarata binecuvintare pentru pasari !
Erau foarte suspicioase cind au vazut ca am oprit masina linga ele.
Le-am aruncat bucati de piine insa ciorile erau tot suspicioase. Ele au nevoie de ceva timp pina sa evalueze daca e safe sa se apropie sau nu, insa porumbeii n-au avut greturi, s-au aruncat din prima 1
Hai mai ciorile, grabiti-va ca porumbeii maninca toata piinea pina stati voi sa cugetati !
Abia au reusit sa apuce citeva imbucaturi. Better safe then sorry .
Am mai mers doi pasi si am vazut o vrabiuta in copac.
Imediat ce a vazut ca i-am aruncat bucata de piine, a sarit dupa ea. Si dupa vrabiuta au sarit inca alte trei pe care eu nu le vazusem. Hai mincati cu mama !
Hai vrabiutzule ca ma grabesc sa merg in parc ! A plouat doua zile ....
Iar asta e filmulet :
Daca e ploaie, sunt si ciuperci !
La iesite din Walmart porumbeii hamesiti m-au luat in primire : mai ai piine? Am, dar cum v-am mai spus, ma grabesc sa ma duc in parc la copacei !
... pe jos prin iarba ...
... am gasit o multime de cosasi. Stateau ascunsi la umbra cactusilor si tiriiau. Unul dadea semnalul, ceilalti raspundeau. Era corul cosasilor in gradina de cactusi ! Nu prea mi-a iesit mie poza, dar va asigur ca maimutzelu' e acolo !
Cosasii erau singurele animale care circulau prin gradina cu cactusi. Nici un alt animal nu indraznea sa treaca pe acolo ( m-am uitat si dupa urme in nisip,si dupa rahatei: nimic ! Asta pentru ca pe cit sunt de frumosi si "pufosi", pe atit sunt de rai si daca se incilceste unu' d'asta in blana unui animal, e moarte in chinuri.
Cholla cactus isi desprind mugurii astia rotunzi care alearga peste tot si prind radacini. Eu m-am dat jos din masina si eram cu ochii pe ei, ca ii cunosc de cind erau mici si imi ajungeau pina la genunchi iar acum erau aproape cit mine.
Un pas am facut si a venit asta micu' si m-a muscat de papuc.
L-am dat la o parte cu o piatra, a sarit in sus de parca era viu si mi s-a infipt
in mina. Il scoteam dintr-o parte, se rostogolea si se infigea in alta parte pe mina. Abia l-am scos, cu vaitaturi si dureri! Pentru un biet animal e
moarte sigura. Poza e de dinainte de ploaie. Acum ar trebui sa fie galben sub cactusi.
Boschetii din zona au inflorit de bucurie ca au gasit un strop de ploaie! Si au tras o multime de gize, un soi de lcombinatie intre musca si libelul, dar care mincau polen.
O gramada de sopirle iesisera la soare. Asta din poze e o specie cu burta si capul verde smarald.
Pe linga stinci e locul in care in fiecare zi am lasat mincare pentru Costel, pentru e un coiot costeliv. Da' e destept foc mititelu', pentru ca s-a rahatit linga locul de mincare, ca saisi insemneze teritoriul si sa ma instiinteze ca da, el a gasit mincarea, multumesc, mai adu-mi ca mai vin sa verific locul !
Deci da, am stabilit un canal de comunicare cu Costel si asta era tot ce voiam sa stiu, ca el a mincat si nu alt animnalut. Normal ca m-as fi bucurat si daca minca altcineva, insa era cu dedicatie pentru Costel si ma tot intrebam o fi gasit, nu o fi gasit ... Baiat destept si reecunoscator, Costel asta !
Pe coiotul Costel il gasiti cu poze si film il gasiti aici, click penumele lui : Costel
... un pasaarel vesel, cinta intr-un Joshua Tree .
Eram la distanta de el, cam 100 de metri, dar ne-a vazut imediat. Pare o specie de pitigoi, ca era mai mic decit o vrabie si dungat. In parc sunt peste 250 de specii de pasari, so good luck sa afli care este !
Am incercat sa ma apropii putin cite putin, ca sa prind o poza mai buna. Mititelu' cind vedea ca se apropie ochiul cel mare care il urmareste, tzup-tzup se invirtea in pom pina a juns in cealalta parte a copacului unde era ascuns vederii noastre.
Mbine. M-am dus sub copac sa ii pun bucatele de piine iar el a zburat sub un boschet din apropiere de unde ma urmarea curios ce fac. Iti dau de mincare, fraiere ! Du-te si maninca repede pina nu vin chipmucksii sa-ti fure piinea, ca i-am vazut cum alergau cu viteza luminii traversind strada !
M-am dus la musuroiul de furnici, ala de linga locul de mincare a lui Costel...
... cind vad ca venea o furnica ce cara in gura o albina moarta. Mai venea, mai punea jos, se odihnea si apoi pornea din nou. Greu la deal cu boii mici !
Le-am pus mincare la intrare in musuroi si au inceput sa care. Dupa care ne-am organizat munca : eu bagam bucatica de biscuite in gura musuroiului ca sa nu mai care ele, iar ele o apucau si o trageau inauntru. Apoi alta bucatica si alta, ca se invatasera furnicile si numa' stateau la intrare si asteptau sa cada din cer alt biscuite !
Cineva statea in pom si ciripea vesel: erau vreo trei pitigoi cu totul!
Cind au auzit ca vine cioara croncanind, au fugit care incotro sa se ascunda.
Mergind mai departe prin parc ....
... nu mi-a venit a crede cu cine m-am intilnit ! Cu graurii mei !
... am intilnit un pasarel cenusiu, mai mare decit vrabia si cu coada lunga ca Blue Jayul. Habar nu am cum il cheama !
Va spun, e plin desertul de gauri ! Asta era o vizuina, cel mai probabil a unui iepuras, judecind dupa marime. Iepurasul nu era acasa, dar i-am lasat niste piine si biscuiti.
Pentru comparatie, asta era marimea vizuinii in peisaj. Era prea mica sa fie a lui Costel, dar mult prea mare pentru Chitzi.
Mai erau niste vizuini mai mici si mai dese, tuneluri cu foarte multe iesiri.
Exista si o instiintare din partea rangerilor pentru cei care fac camping, sa nu isi lase nesupravegheati rucsacii cu mincare, ca vine Chitz, roade pinza si fura mincarea.
Cind ne-a vazut, a inceput sa ne adulmece, insa pentru ca am pastrat o distanta suficient de mare incit sa se simta safe, a stat frumos la poza.
Rangerii ridicasera elicopterele si erau foarte ocupati sa se invirta in cercuri pe linga Oyster Rock si zbierau comenzi in megafon, asa ca am putut sa pun mincare linistita pentru Chitzi.
Apoi a venit o cioara croncanindsi s-a asezat pe o stinca in fata noastra ...
Deodata au iesit de dupa stinca o multime de ciori. Erau in jur de 25-30 de ciori care zburau deasupra noastra si se roteau in cercuri. Din cauza ca batea soarele am putut filma doar o parte dintre ele, acolo unde lumina imi permitea.
Acolo isi aveau cuiburile, in virful stincii !
Zbor deasupra unui cuib de ciori :
Cam asta a fost ...
E timpul sa ne luam ramas bun de la copacei, de la ciori, de la Chitzi, de la Costel care o sa ma astepte in fiecare zi la locul stabilit ...
In drum spre iesirea din parc, exista un drum catre o proprietate privata ... inauntrul parcului !
Si ne ducem sa ne jucam in alt parc !
No comments:
Post a Comment