Numa' chestii ciudate !

 Pe aici pe la fly-trough se intimpla in ultima vreme numa' chestii ciudate !

Prima a fost aia cu soimul ! Pe asta il cunoasteti de cind a intrat in casa dupa perdea ca sa prinda graurii care mincau la pervaz in casa. Si a fost mare taraboi, graurele s-a refugiat in dormitor si toata ziua a stat cu mine la bucatarie, agatat in ghiveci, ca ii era frica sa plece afara din cauza soimului. Deci asta e soimul cu pricina Povestea soimului

Vine soimul tot mereu si sta in pomul de sub geamul meu cit e ziua de lunga. Doar ca a inceput sa mai uite sa plece sara la cuibul lui si doarme la noi. In poza i se vede doar burta alba, ca si-a ascuns capul sub aripa. Am pus lanterna pe el ca sa ii pot face poza si nu a avut nimic impotriva.

   A doua zi, cind s-a inserat, apare soimul si se culca pe creanga la mine sub geam ! A treia zi la fel ! A patra zi a plouat si nu a mai venit. Din cind in cind mai vine sa doarma pe la noi.

I-am facut si film cum dormea sub geam. E foarte ciudat, ca soimii nu zboara noaptea, nu vad pe intuneric, iar asta nu se duce la casuta lui sa doarma.

A doua, si mai ciudata a fost aia cu ratonu' ! Pe asta il cunoasteti de anu' trecut de citeva ori cind venea sa doarma in pom, in cuibul veveritelor pina l-a facut terci, de zbierau veveritele la el sa se dea jos, iar el nu si nu ! Am pus povestea mai demult pe blog, nu am link, nu stiu unde este.

Cuiburi nu mai exista in pomul de sub geamul meu, ci numai raton pe care l-am vazut de vreo 2-3 ori in ultima vreme ca dormea in pom si cam atit. Ii aruncam pe jos mincare dar nu se deranja. Ultima oara chiar mi-a aruncat privirea aia de " ..'muieti's posmagii? "

De data asta l-am vazut sub geam si i-am aruncat mincare. Oase, grasime, chestii care cad miraculos din cer fix linga el ! A mincat si a plecat. Peste ceva vreme s-a intors si facea doi pasi, se oprea ca sa se uite in sus si astepta. Cade ? Nu cade ! 

     Mai facea doi pasi, iarasi se oprea sa se uite in sus : aici cade mincare din cer ? M-am topit cind l-am vazut cum cauta locul in  care cadea mincare din cer, dar ce ghinion ca nu isi mai amintea cu exactitate unde este !

Si i-am aruncat  mincare, grasime, oase, sorici, sandvisuri cu multa sare si untura, etc. Pe alese ! Si acum nu o sa ma creada nimeni, dar fix asa s-a intimplat : i-am zis ca uite, de acum esti copilul nostru, te adoptam si avem grja de tine. Vino sub geam in fiecare zi, dar sa vino mai devreme, cind se insereaza, si iti arunc mincare pe geam ! Eu fiind la etajul 7, ratonelu' nu avea cum sa auda ce ii povesteam eu, dar animalele simt gindurile si emotiile, asa ca nu cred ca a fost vreo problema sa inteleaga.

Ei bine, a doua zi pe inserate, cine astepta sub pom sa-i cada din cer mincarea promisa ? Ratonelu ! A mincat si s-a culcat in celalalt pom de sb geamul meu, in scorbura in care veveritele isi faceau cuib si cresteau puii in anii trecuti.

Dormea fericit cu burta plina. L-am trecut la portia de placinte prajite cu multa untura si cu multe bucati de carne si grasime in ele, ca sa fie bun, gras si sarat, asa cum prefera animalele mincarea.

A doua zi, ratonelu' meu dormea in pom ! Nu a mai plecat la casuta lui ! Dormea in scorbura si se tinea cu minutele de creanga sa nu cada.

Treceau masinile pe linga pomul lui, mai claxonau, trafic, intersectie... nimic ! Ratonul meu dormea dus. Zi de zi dormea in cei doi pomi de sub geam, noapte se trezea, minca si in loc sa plece la treburile lui de raton, sa se intilneasca cu tovarasii sai, cu familia, el se urca in pom si lenevea. Ratonii sunt animale nocturne, dar tot e facea el era sa se mute dintr-un pom in altul, de pe o creanga pe alta creanga.

  Ii aruncam mincare jos sa aiba pentru dimineata devreme vine si asteapta sub pom sa cada mincare din cer, maninca si se duce sa doarma cit e ziua de lunga. Lasam mincarea pentru masa de dimineata si ma duceam sa dorm si eu.

 Vreme de doua saptamani,( de atunci de cnd i-am zis ca e adoptat, sa vina sub pom in fiecare zi pe inserate), ratonul nu a mai plecat de sub geamul meu ! Zi si noapte el era acolo ! 

Intr-o zi am fost plecata afara si am intirziat cu vreo doua ore fata de " pe inserat", dar ratonul era sub pom, astepta ! Nu a plecat cum se duc ratonii, pe traseu sa caute de mincare. M-a asteptat cu rabdare, stiind ca o sa primeasca mincare, asa cum i-am promis.

Maninca si se purica, asta e tot ce face !

--

L-am filmat !

Pe inserate a venit ratonul sa manince si s-a urcat in pom ca de obicei, sa isi faca siesta.

Si a inceput sa ninga zapada mieilor, din aia cu fulgi mari si aposi.

Asa se vedea la lumina lanternei :

Intr-un sfert de ora era totul acoperit cu un strat de zapada de doua degete grosime. Ratonul meu statea turtit pe creanga, acoperit cu o patura de zapada, nici nu misca ! El nu pleaca de sub geam ! L-am filmat cu lanterna ca era noapte. Am facut zoom pe raton insa era contopit cu peisajul si ascuns sub zapada. E mogildeata aia de pe creanga !

 A doua zi erau 18 C cu soare, oamenii in pantaloni scurti si tricouri, iar ratonul meu dormea cu nasul in scorbura veveritelor.

--

Peste citeva zile ploua torential. Ratonul nici nu clipeste !

Dupa doua saptamini de stat zi si noapte sub geamul meu, a inceput sa se relaxeze. In sfirsit, a capatat incredere ca intr-adevar mincarea ii cade din cer in fiecare zi, de doua ori pe zi, asa cum i-am promis. Nu e tzeapa, ci e chiar adevarat ! Mititelu' era disperat ca daca pleaca de sub geam, nu mai cade mincarea !

Dar s-a relaxat si a inceput sa plece cite putin in timpul zilei, asa, de test. Cind se insera, venea sub geam la ora stabilita, primea mincare, se culca in pom. Dupa alte citeva zile a inceput sa plece si in timpul noptii, dar nu pleaca departe pentru ca daca aruncam mincare, in 10 minute era prezent ! 

Pe undeva pe aproape isi face veacul, poate si-a facut o vizuina in apropiere, ca imediat ce ii duce vintul mirosul, imediat vine si el ! Pentru cine nu stie, ratonii si nu numai ei, pot mirosi mincarea de la kilometri distanta. Adica poate mirosi cartofii prajiti de la drive trough de la Mc'Donalds din orasul vecin ...

 Freddy, paienjenosu' si-a aliniat bucatelele de carne pe peretele cazii. Erau cazute in plasa lui, dar le-a luat si le-a mutat. Apoi si-a strins plasa si a disparut pentru totdeauna. Probabil ca viata in bateria de la dus devenise incomfortabila, ca se incingeau tevile cind foloseam apa fiebinte.

Insa intrebarea ramine : de ce si-a aliniat mincarea cind putea sa o arunce, sa o lase sa cada ca oricum o abandona ?  

Guys, hold your fire sa nu impuscati marmotelu' ( stinga pozei ) ! Stop joc, sa conducem marmotelu' la vizuina !

Marmo' minca trifoi netulburata de faptul ca zburau gloantele deasupra ei si bubuiau, faceau o galagie vai-vai ! Marmo' era zen si asta e foarte ciudat ca sunt animale foarte sensibil si sperioase, la orice zgomot puternic fug si se ascund in vizuina.