Ceata lui Pitigoi

Noaptea tarziu, ma trezesc din somn niste miriituri : se certau doi ratoni, la mine sub geam ! Deschid geamul sa vad cine sunt impricinatii, si il vad pe Mofturosu' cum se strecoara prin parcare, pe sub masini .... cu coada intre picioare !
   Cine l-a pus pe fuga ?  Fetita ! Imediatce am deschis geamul, a sarit in casa si s-a servit din cutia cu bobite. Gifaia din greu : cred ca l-a alergat o buna bucata de vreme, pe Mofturos ...  Fetita era lesinata de foame ( inca alapteaza ).

                    Scot capul pe geam si ce vad ? Ceata lui Pitigoi ! Cinci puisori de ratoni !

                        Tu cine esti ?  Ne-ai furat-o pe mama ? Ce face mama la tine in casa ?

                                                        Aici pe la noi, e cam inghesuiala !

                                 Astia mici ma calca in picioare ! Mai bine incerc sa vin la tine in casa !

            Incep sa ma catar pe zid, da' greu tare : mai ales cand nu stii cum trebuie sate cateri  ...

                                                Aproape ca am ajuns ! Sunt happy ...

                                                 Am cazut ! Sunt trist si nu mai vreau sa ma catar !

                                      Frate'meu ma consoleaza  ...  E rau, sa fii mic si neputincios !

                         Nu-i asa ca ne mai dai bobite ?  Si ne-o dai si pe mami inapoi ?

             Saru'mana pentru masa ! Am lasat si in "farfurie" ...  Si acum suntem gata de plecare : in sir indian !
     

Prietenie intrerupta

Daca aveti impresia ca vrabiile sunt proaste ... va inselati ! Sunt mai destepte decat porumbeii !
Asta mica si fisneata, isi are cuibul in tavanul fals al unui mall : exact deasupra food-court-ului ! De cite ori ma duc in mall-ul ala, o vad zburind pe acolo . Zboara deasupra meselor si verifica toate firmiturile. Le ia la ochi din vreme, chiar inainte ca omul sa se ridice de la masa : sta si asteapta momentul potrivit, pe mesele alaturate ...

         Sta cocotata pe spatarul scaunului si scaneaza mesele din jur, poate poate zareste vreo firmitura !

                          Ghinion ! Aia doi, n-au nici o firmitura ! Ia sa ne uitam pe la alte mese ....

Am facut eforturi sa ma imprietenesc cu niste vrabii, insa le era frica sa vina sub geam : acolo erau deja porumbeii . Iar porumbeii sunt mari ...
    Vrabiilor, le aruncam paine in parcare, mult mai departe de geam. Dupa o vreme, si-au adus puii sa-i hraneasca. Puii nu se tem de nimic, nu stiu de capul lor : tocmai buni sa te imprietenesti cu ei ! Dupa alta vreme, vrabiile si-au dat seama ca degeaba patruleaza prin parcare, daca nu tipa sa le aud : nimeni nu le va hrani. Asa ca m-au dresat : de cate ori faceau tzip-tzip, eu dadeam fuga la geam, sa le hranesc !
    Dupa alta ceva vreme, vrabiile si-au dat seama ca porumbeii sunt mari si prosti : stau ca fraierii pe pervaz si asteapta sa-i hranesc : nu ma striga, nu tzipa . Asa ca au prins curaj si au venit si ele sub geam, chiar langa porumbei. Iar porumbeii n-au protestat ...

Dupa alta ceva vreme, vrabiile s-au prins ca de fapt, porumbeii sunt mult mai prosti decat credeau ele : daca stau pe gard si pandesc momentul cand arunc paine, pot fura bucatica, exact din fata porumbelului ! Care porumbel, nu protesteaza, nu le bate, nu le alearga .... Pur si simplu ramane cu buza umflata si asteapta sa pice din cer, alta bucatica de paine ...
   Am incercat sa ma imprietenesc cu puii de vrabie. Ei stateau pe gard si tzipau la mine sa ii hranesc, iar eu scoteam pe geam mana cu o bucata de paine, si ii indemnam sa seserveasca .Dupa cateva zile, au indraznit : un pui mai infipt, zbura in cercuri desupra mainii mele, insa nu avea curaj sa ia painea. Asa ca l-am ajutat : langa mina mea, pe pervaz am pus o bucatica de paine ( int imp ce tineam mana scoasa pe geam si il chemam ). Mititelul a venit si a luat bucata de pe pervaz : acum nu se mai teme de mina mea.
   
Dupa cateva zile ... a indraznit ! Ritualul e sa zboare in cercuri deasupra mainii mele, si cand crede el ca nu sunt pe faza, se repede si imi smulge bucativa din mana, si apoi fuge bucuros in parcarea din fata geamului . Deci suntem prieteni ! Exclus sa apar cu aparatul fotot la geam, ca fuge mincand pamantul. Mititelul e atat de rapid, ca nu l-as putea poza.
    Si apoi s-a intamplat : in fiecare dimineata la ora 5, vine stolul de vrabii si tzipa la geam in nestire. Dupa care pleaca. Peste 5 minute revin si tzipa din nou. Dupa care se cocoata pe stinghia geamului si se holbeaza in casa, nedumerite ca de ce nu ies sa le dau mancare ?
Iar Omul Meu nu mai poate dormi ... Asa ca a trebuit sa intrerupem prietenia : nu mai trebuie sa le dau mincare atunci cand tzipa lamine sa ies afara : ca sa nu se obisnuiasca asa . Drept urmare, vrabiile vin tot mai rar pe la mine. Puiul inca vine si zboara in cercuri ...
    Eu voiam sa-l conving sa se aseze la mine in palma si sa manance. Da' mai greu acum, ca ne intalnim mai rar si ni s-a intrerupt comunicarea ...

Mama rea !

Ratonii sunt nerecunoscatori : dupa ce am venit din vacanta, nici un raton nu mai venea pe la geamul meu ! Daca am lipsit 10 zile si n-au mai gasit mancare sub geam ... n-au mai venit ! Abia de cateva zile, a inceput sa vina Mofturosu ' ...
    Azi dimineata pe la 5, m-am trezit din somn, ca doi pui de raton, plangeau de foame la mine sub geam ! Puii, cand plang, de fapt, tiraie ca telefonul ( adultii niciodata nu scot sunetele alea ) .

Cind am iesit la geam, Fetita ( ma'sa ), a venit la pervaz sa ma intrebe daca n-am ceva de mancare :

Fetita are 2 puisori, mici si pufosi ! Din nefericire, nu vine la geam, imediat cum se lasa seara, asa ca primul ajunge Mofturosu', si maninca toata mancarea. Eu ma culc, nu pot sa stau sa-i astept ... astia mici raman nemincati .

Unul din pui a vrut sa se apropie de vasul cu apa, insa ma'sa l-a mirit si l-a alungat ! Si il tinea langa ea doar pe celalat pui ...

Asa ca ala mic si oropsit, s-a dat la o parte din calea lor, si s-a refugiat mai la coltul cladirii, unde i-am aruncat de mincare :

Cand a venit o masina in parcarea din fata geamului, Fetita si-a luat puiul preferat si au fugit sa se ascunda sub scara de incendiu. Ala mic si oropsit, n-a cutezat sa alerge si el dupa ma'sa, ci s-a dus in directia opusa si s-a ascuns singur dupa colt. Ma'sa e rea !

Schimbari

La cantina animalelor, s-au intamplat cateva shimbari : au sosit puisorii de veverita ! Ei vin intotdeauna singuri, ca mamicile ii dau afara din cuib dupa cateva saptamani de la nastere, si....sa se descurce cum pot ! Iar ei ajung la mine la geam, adulmecand urmele de miros, lasate de mamicile lor. Am doi pui : unul argintiu, care nu sta sa-i fac poze, dar sta pe pervaz si manaca.
     Celalat, e un pui de Muced, care e si mai speriat : fuge mancand pamantul cand ma vede, insa dupa cateva minute, se intoarce tiptil si fura alunele din geam ( cand este el convins ca nu's eu atenta ). I-am facut poze prin geam, cand nu ma vedea :

                 Credeam eu ca nu ma vede ....  Mititelu' m-a dibuit imediat, si s-a asuns sub gard :

Ma mai viziteaza si o pisica neagra : sta sub geam si se uita fix la mine. Statuie ! Nu o intereseaza decat sa bea apa din vasul ratonilor. Nu vrea nici bobite, nici biscuiti, nici ciocolata. Nu raspunde la nici o chemare.

Sta apatica si ma priveste minute in sir, pana ma plictisesc eu tot incercand sa ma imprietenesc cu ea. Cred ca matza e putin high ...

Pe Smecheri ii stiti deja : unul e Smecherul si celalat e Profitoru' . Au aparut de nicaieri si patruleaza pe sub geam toata noaptea, ca asteapta sa pun bobite ( iar ei le mananca pe toate ). Mai mult, s-au batut cu ceilalti ratoni care veneau la geam. I-am auzit cum maraiau , chitaiau si plangeau ( ca s-au muscat ).
     Victoriosi au fost Smecherii : de acum Cantina Animalelor e teritoriul lor, si nu mai lasa pe nimeni sa se apropie.

Cum ii deosebesc intre ei ? Profitoru' vine si se aseaza cu manutele pe pervaz, si ma priveste fix, cu o mutra d'aia galesa, si asta sta teapan, pana cedez si ii aduc ceva bun ( biscuiti ). Nici nu se deranjeaza sa-mi ia biscuitele din mana, ci doar deschide gura sa fie servit ! N-am vazut asa ceva, in viata mea !
    Dupa ce termina de mancat, ma pipaie cu labutele pe mana, imi intoarce mana pe toate partile, ca sa se asigure ca intr-adevar nu mai am nimic sa-i dau ... Cand se convinge ca s-au terminat biscuitii, imi da ignore si se duce la tovarasul lui.

Smecheru' nu vine niciodata la pervaz : daca ii arunc si lui un biscuite, bine; daca nu .... el nu se plange ! Insa intotdeauna se aseaza comod in coada, si se bucura de bobite :

Intotdeauna ii arunc si lui un biscuite, ca nu ma lasa inima sa-l las pe dinafara : chiar daca stiu ca's doi profitori, amandoi !

Si acum, problema : ratonii vin noaptea tarziu, ca's animale nocturne. Eu nu pot sa stau toata noaptea sa-i astept pe fiecare cu masa pusa. Primul venit, primul servit ... Dupa ce pleaca, mai pun jos un pumn de bobite si ma culc. Insa Smecherii s-au prins, si patruleaza pe sub geam, la intervale regulate, ca sa prinda si a doua serie de bobite.    
Timp de o saptamana, n-am mai vazut-o pe ratonita, ca venea mult prea tarziu in noapte si ramanea nemancata. Cred ca ratonita totusi, s-a prins ca daca vine seara devreme, inaintea Smecherilor, gaseste geamul deschis si primeste mancare. Aseara m-a vizitat devreme, si s-a ospatat :

Later.Edit : Plec in vacanta, ma intorc pe 10 iunie ( o sa fie o pauza pe blog ). Ratonii i-am lasat in grija vecinului ...

Suntem smecheri !

                                                    Hei, am pentru tine, ceva mai bun decat bobitele !

                                                        Asteapta putin, sa ti le aduc !

                    Nu, nu in ghiveci trebuie sa ma astepti .... ( se uita dupa mine, ca m-am dus la frigider )

                                                            Am primit donatie de oase !

                                                                     Ce zici, vrei si tu ?

                                                                   Stiam eu ca vrei ....

                                                            Nu, nu inca nu pleca ! Mai am si altele !

                                               A mancat toate oasele, si dusa a fost ...

                                         Voi cine sunteti ? Sunteti haremul lui Mofturosu ' ? Nuuuu ? !

                   Eu nu-i cunosc, insa ei ... da ! Cu siguranta ma cunosteau, ca mancau relaxati ...

                             Am venit la tine ! Primesc rasplata ? Ceva bun pentru mine ?

                                     Ai grija ca ma orbesti cu blitzul ala ! Nu esti deloc atenta !

                         Bine ! Hai da-mi un biscuite, ca sa-ti speli pacatele, ca m-ai orbit de tot !

  Ma duc repede sa-l spal in vasul cu apa ! ( ratonii se spala pe labute si isi spala si mancarea in apa ). De multe ori, gaseam dimineata, biscuiti umflati , facuti terci, in vasul cu apa. De data asta l-a mancat imediat ce l-a spalat ...

Mititeii au mancat, au baut si au plecat. Asa am crezut eu ... Ei s-au ascuns pe scara de incendiu din fata geamului mei, si urmareau orice miscare. Stiau ei, ca dupa ce vor pleca, o sa pun sub geam alta serie de bobite, pentru urmatorii vizitatori .
  Si de ce nu m-ar mai vizita o data, chiar ei , ca doar sunt niste smecheri ? Un supliment de mancare, nu strica niciodata ...

Ghinionul a fost al meu, ca i-am vazut pe scara, dupa ce am pus mancarea sub geam ! Iar smecherii au profitat din plin ...

Ma grabesc !

Daca imi dai bobite, promit sa nu ma urc in ghiveci ! Si grabeste-te, ca imi e frica sa umblu ziua pe afara !

                                      Sunt moarta de foame, ca altfel nu umblam ziua pe afara !

                                                        Ai auzit si tu, sau mi se pare ?

         Am auzit din nou : latra un caine si imi e frica ! O sa fug inapoi la casuta mea ! Ne vedem diseara !

                              Cum s-a inserat, cum s-a prezentat la pervaz, sa-mi ceara biscuiti :