Pasarelu'

Intr-o zi spalam vase in bucatarie si faceam un zgomot teribil, ca farfuriile mele sunt sinucigase si cam de fiecare data sare cite o farfurie pe jos si se sparge. Cind termin, il vad pe mititel ca statea in casa pe pervaz, culcat pe burtica si ma urmarise atent cum spalam vase : un pui de vrabie. In poza sta agatat de rama geamului ca s-a ferit de aparatul foto ( un ochi mare care il urmareste cu atentie, asa ca e mai bine sa fie precaut, just in case ).

Si a stat, nu a zburat, nu s-a ferit. Geamul e fix linga biroul meu pe care am computerul, deci stau pe scaun cu spatele la geamul deschis. M-am dus sa ma asez pe scaun, credeti ca a fugit mititelu' ? Nuuuu ! Doar s-a dat doi pasi mai incolo, pe pervazul exterior al feamului si astepta sa vada ce am de gind sa fac. Era relaxat mititelu' si plin de puf pe cap, ca inca nu ii dadusera penele chiar peste tot.

Daca a vazut ca doar ma asez pe scaun si il las in pace, mi-a intors spatele, semn de incredere si si-a vazut de treaba, dar nu a plecat de la geam.

                      Hai ca vin sa maninc graunte din cutiuta !

Minca mititelu fara sa fie deranjat ca stateam la doua palme de el si ii pusesem aparatul foto in fata. Se simtea comfortabil cu mine.

Din cind in cind imi arunca o privire galesa, de copilas nevinovat. I-am vorbit incontinuu si i-am povestit ca il iubim si il asteptam in fiecare zi, in special la iarna, sa manince si sa se incalzeasca in casa, ca animalele inteleg exact ce spunem noi oamenii. Oamenii sunt aia autisti, in incapacitate de a comunica cu animalele.

 Tot el este, dar de mai aproape. L-am intitulat Zburlici.
Si tot stind asa si povestind cu ciripelu', vad ca vine la cutiuta, mama vrabie. Care vrabie sta linga pui si adulmeca, take a vibe. Cine interactioneaza cu animalele dincolo de nivelul autist al omului " normal", stie foarte bine din experienta ca animalele au emotii si ne pot citi la nivel emotional, de intentie. 
     Poti fi fake in fata unui om, dar nu in fata unui animal, in special in fata celor salbatice ( ca alea domestice saracele sunt cam defecte ). So, i-am spus mamicii vrabie ca puiul ei e safe la mine, sa-l lase sa mai vina si in alte zile, ca o sa am grija de el.

Apoi m-am asezat inapoi pe scaun cu spatele la geam, cu gind sa-i las in pace sa manince linistiti, fara sa le pun eu in fata aparatul foto. Si numa' vad ca intra vrabia in casa, glont si se aseaza pe masa linga tastatura, fix in fata mea. A venit hotarita, fara sa zboare bemetic prin casa cum fac pasarile cind intra din greseala in casa, se panicheaza si se urca pe pereti. Nu.
     Mama vrabiuta a venit cu intentie si scop precis, stia ce face, fara panica, fara istericale statea in fata mea linga mainile mele ( eu intzepenisem cu degetele pe tastatura ) , nemiscata, se uita fix in ochii mei to take the vibe ! Vrabia voia sa verifice pe pielea ei daca e adevarat ce ii spusesem adineaori, ca puiul e safe cu mine ! S-a uitat fix in ochii mei, statuie se facuse pentru cam 10 secunde, dupa care a zburat direct afara, fara sa rataceasca drumul, fara sa se abata pe geam, calm si linistit de parca toata viata ar fi trait la mine in casa.
      Si acuma ma rodea curiozitatea sa vad daca vrabiuta mama o sa-si lase puiul sa vina la mine in casa si in zilele urmatoare... 

                                          Next day ! 

Iar eu l-am cinstit pe pasarel cu alune sarate, facute farimite si puse pe pervaz in casa, iar el a venit sa le manince. Animalele salbatice sunt innebunite dupa grasimi si sare, ca din natura e foarte greu sa isi faca rost.

Asta e puiul, se juca la cutiuta prefacindu-se ca maninca, in timp ce ma studia cu atentie, to take the vibe.