Some news

 Inca nu am reusit sa ajung la pdure, ca de doua saptamani incoace ploua si e frig. Da' ma duc macar o data inainte sa vina iarna ! 

 So ... news ! El e Frankye, cel mai cuminte catel din Univers si locuia la noi in bloc impreuna cu stapinul lui venit din alt film, de prin anii '70, flower-power. Stapinul e un nene alb, trecut de '50 de ani, vesnic fumind marijuana, mai mult sau mai putin ... alcoolizat ! Da' pasnic, amabil, imbracat cu pantaloni trapez cum se purtau in anii '70, cu codite afro impletite pina la cur si traieste pe ajutor social si din exploatarea lui Frankye.

    Cutulica e batrin, parca vreo 16 ani are si a fost la cursuri de dresaj, cu patalama de "catel emotional support" pe care il plimba stapinul pe la spitale, case de batrini ca sa stea la smotocit de toata lumea, ca sa produca stapinului bani de alcool. Frankye isi face datoria docil, fara sa protesteze, ca el e cel mai cuminte catel din  Univers. 

Il vedeam in fata blocului cind iesea la plimbare cu Flower-Power: niciodata nu se indeparta de stapin, niciodata nu latra la alti catei care erau in trecere, chiar daca astia sareau sa il atace. Frankye era mereu zen. Ori de cite ori ma intilneam in lift cu el, ii ziceam Hi, Frankye, how are you ? Se uita cu ochi blajni la mine si era prea obosit de batrinete ca sa dea din coada. 

Chiar ii zeceam Omului Meu ca bietul catel nu merita asa un stapin miseirupist, ca daca nu as locui in bloc cu stapinul, eu l-as fure pe Frankyes si i-as oferi o viata mai buna. Da' cin so fi sa ma mut din blocul asta, o sa plec cu Frankye cu tot.

Si am avut gura aurita ! La citeva zile de la discutie, gasesc lipit linga lift, anunt  ca l-au furat pe Frankye, Flower-Power e de neconsolat ca si-a pierdut sursa de ciubuc, iar sa ia alt catel sa il dreseze, costa in jur de 10.000 $ ! Cine il vede pe Frankye, sa sune la numarul XXX . Poza e din 2012, e data pe ea si spune multe despre Flower Power : care stapin de pet nu are o poza recenta cu animalutul ? Cea mai recenta poza a mult iubitului pet e de acum ... 8 ani ? ! Serios ? !

 A doua zi, Flower -Power a gasit raspuns scris cu pixul pe poza cu Frankye : " Too bad ca nu ai disparut tu insuti in locul lui Frankye ! "

Dap, Frankye duce acum o viata mult mai buna, ca nimeni nu fura un animalut decit daca e chiar interesat sa aiba grija de el. Nu, Frankye nu a disparut, ci a fost furat ... spre binele lui !

 Viespile m-au vizitat toata vara ca sa manince miere cubneza, din aia facuta din flori de orhidee, de miroase Dumnezeieste, de au innebunit  viespile.
Intai le-am pus miere pe pervazul ferestrei, ca le vedeam cum zboara in cercuri pe linga geamul meu. Toate animalutele din zona primeau mincare de la mine... de ce nu ar primi si viespile ? Nu a fost o micare prea inspirata, ca veneau si mustele si apoi intrau in casa... big no-no ! Asa ca am renuntat sa mai pun miere pe pervza. Viespile, nu !

 

Viespile au invatat ca la fereastra mea creste miere si cum nu au mai gasit-o, au mers curajoase dupa miros, pina au ajuns in bucatarie la  cutia cu miere. Ma gindeam eu ca o sa se descurce ele, pentru ca bucataria da direct spre geamul in cauza ... jumatat ed metru distanta.

  Le pusesem cite o picatura de miere pe capacul cutiei, ca sa le arate drumul. Si l-au invatat ! Intrau pe geam, treceau victorioase in casa si se serveau direct din borcanul cu miere, apoi plecau afara pe aceeasi ruta. Majoritatea viespilor invatasera. Altele  mai noi, altele mai fraiere se confuzau si se duceau la celelalte geamuri care nu se pot deschide ( ca asa-s constructiile aici in Canada, blocate sa sa nu zboare boracii pe geam, iar cele care se deschid, se deschid doar de o palma si atit ).

 Bizaiau dieprate in sus si in jos pe geamuri, neintelegind de ce nu mai pot sa plece afara. De fiecare data le prindeam cu un pahar si o foaie de hirtie si le le scoteam in perfecta siguranta pe geam. Ele zburau fericite si veneau din nou in ziua urmatoare cind li se facea foame. Veneau zilnic, ca ceasu' ! Acum nu mai vin de cind s-a facut frig, da' le astept la primavara din nou.

 Intr-o zi am bazut ca brusc, a aparut un cuib in pomisorul de sub geam

 

                 Ia sa pindim, sa vedem cine e constructorul !

 

 Veveritelu' a iesit din cuib sa continue constructia. E asa de lenes, ca a chelit de tot creanga de alaturi ! A taiat cu dintisorii toate crengutele cu frunze si a lasat creanga dezbracata complet !

                                             ---------------------

                                  Isi aseaza frunzele din cuib ...

                           Crenguta asta nu sta bine ...

 

                                 Incerc sa o tai cu dintii ...

                                Da-o naibii, ca nu merge !

 

                        Mai bine ma ocup de alte crengute ...

 

 -----------------------------------------------------------------------------

 Mai am nevoie de alte crengute, ma duc dupa ele, sa le aduc la cuib !

                                                ------------

                                              ----------------------

Am uitat sa zic, veveritele de sub geam s-au emancipat ! Nu folosesc la constructia cuibului doar clasicele ramurele si frunze, ci si ... pungi ! Cuibul ala in care s-a asezat ratonul mai in primavara, cind s-a desfacut, am vazut ca avea in el o punga. Acum l-a reamenajat cu punga cu tot, o veverita neagra si l-a luat in stapinire. 

Nu stiu cum s-au prins veveritele ca pungile sunt bune si mai als cum s-a dus vestea, pentru ca si veveritele din cealalta parte a orasului, acolo unde am locuit cu chirie anii anteriori, de veneau veveritele si ratonii pe geam in casa sa ii hranesc si sa ne jucam ... si alea construiau tot cu pungi si cu hirtii. Una chiar imi aducea hirtii la schimb si mi le lasa pe pervaz, in schimbul alunelor.

Aici unde locuiesc, tomberoanele sunt in cealalta parte a blocului, cam departe ... sursa de materiale de constructie a animalelor. Asa ca i-am aruncat eu o punga si am avut tinta buna ca s-a agatat chiar linga cuib. Si a folosit-o ! A luat-o si a bagat-o in cuib ! In dreapta se vede si creanga aia pe care a chelit-o de crengute, ca i-a fost lene sa mearga prin pom sa culeaga cite o ramurica isi si colo.

Cuibul e asezat strategic, in pomisorul ala mic si amarit de sub geam, dar .... cind arunc mincare pe geam, trece printre crengile pomisorului, care isi misca ramurile, iar veveritele simt vibratia din cuib. Cum se misca intr-un anume fel cuibul, ele stiu ca vine mincarea, ies rapid din cuib si fug  pe trunchi sa fie primele care o gasesc. Cine ajunge primul maninca cel mai bine.

    Pina se prind veveritele din ceilalti pomi, pina vin sub geam, pina oserva vinzoleaza, ca vine mincarea ... veverita din cuibul strategic a luat deja crema cremelor ... Asta e logica pentru care nu si-au facut cuib in ceilalti pomi mai mari, dar care sunt mai la distanta de geam ... mincarea nu cade prin ei ! 

Si nu, nu locuieste o singura veverite in cuib, ci doua, cee ace e cam neobusnuit pentru ele. Doua veverite argintii, leam vazut seara cind intra in cuib, se tin in brate si se incalzesc in somn. Dimineata cum rasare soarele, veveritele mele se  aseaza in coor pe o creanga si isi piaptana coditele inainte sa plece in cautarea mincarii.

Cum pleaca veveritele, vin vrabiile, in fiecare dimineta, fara exceptie. Veveritele au obiceiul ca seara cind merg la culcare, sa duca in cuib ceva de rontait, in caz ca a doua zi ploua si ele nu vor putea iesi afara. Seara le mai arunc bucati de paine, sa aiba si vrabiile si veveritele pentru a doua zi. 

Ei bine, vrabiile au fost pe faza si stiu foarte bine treaba asta, drept pentru care in fiecare dimineata ... vin la furat !

O vrabie intra in cuib, iar celelalte stau de sase ... Am vazut cu ochii mei cind a intrat vrabia in cuib, insa din pacate nu am prins in poza ! Da, da, fix asa !