La noi ploua de o saptamana in fiecare zi si e cam frig. Ajunge Omul Meu la scirbici, totul bine si frumos, dupa 10 minute ii trimite un coleg mesaj pe telefon sa mearga afara ca e o pasare inerta in fata intrarii ce are nevoie de ajutor. Era o vrabie care intepenise de frig si nici macar nu avea penele foarte ude !
Pe aici pe la noi, majoritatea oamenilorr nu ating animalele, in special cele salbatice, ca ... nu stiu de ce, da' toti se tem ca de raie, asa ca trec mai departe si le lasa sa se chinuie. Omului Meu i s-a dus buhul in companie ca el e ala care salveaza animalele, asa ca atunci cind e cazul, il anunta. Bun si asa.
A mers Omul Meu, era singur, a luat vrabia, a sters-o si a incalzit-o cu cirpita de prim ajutor, aia din material polar cu care l-am dotat si in citeva minute i-a zburat din palma. Asta e singura poza pe care o am, pentru ca era singur afara si nu avea cine sa-i faca poze ( colegii nu mai sunt interesati de "spectacol" ca l-au vazut pe repeat ani in sir ), iar el era ocupat sa salveze ciripelul.
Ma bucur ca ciripici a zburat! Tare ma bucur ca s-a terminat cu bine! Inca nu l-am uitat pe pasarelul care m-a intristat foarte.
ReplyDeleteSi aici se feresc de pasarile ranite... 'ca sunt purtatoare de boli (unele cu transmitere la om)... Ce noroc ca langa un om cazut pe strada se mai opreste cineva, desi si omul poate transmite boli...
Astia se tem de animale in general ... pina si de animalele de companie le este frica. De alea salbatice nici nu mai zic .. Cred ca traim intr-o societate ipohondra si cu IQ de maimuta. Cind ii vad imbotnitati pe strada si prin parcuri... isi semnalizeaza IQ-ul ...
ReplyDeleteCiripelul se izbise de geam, ca l-a vazut colegul si l-a chemat repede pe barbatu-meu. Noroc ca nu zbura cu viteza maresi nu a apucat sa intre in soc, ci a fost doar asa, usor ametit.