Bird Feeder

 In Padurea Gheonoaiei, animalele cele mai oropsite sunt cele mici. Cu cit mai mic, cu atit mai oropsit. Pitigoii vor si ei sa manince alune, doar ca le cam sare rindul.

Eu pun alune si pe jos si in casute. Pe jos sunt o gramada de veverite care zburatacesc pasarelele, asa ca pitigoii mei merg doar pe urma veveritelor sperind ca a ramas cite ceva si pentru ei.

Cum veveritele nu prea vad bine, mai ramin alune si pentru pitigoi ...

 E cu ierarhie : veveritele zburatacesc pasarile mai mari, iar pasarile mari zburatacesc pasarelele mici. Cind e vorba de mincare nu exista prietenii.

 Iar pasarile mari se bat intre ele pentru mincare, desigur ! 

Cardinalul asta statea si cugeta daca sa mearga la buturuga pe care pusesem alunele, ca acolo sosise deja un Blue Jay si astia's destul de agresivi cu celelalte animale ... mai mici decit ei !

Mda. Nimeni nu a cutezat sa se apropie de Blue Jay .

 A mincat aprope toate alunele ...

 ... si a inghitit-o si pe ultima ...

 Pina s-a  prins veverita de unde vine mirosul de alune, era deja prea tirziu. Mai ramasesera doar firmiturile, da's bune si alea de un necaz !

Asta micu' vazuse tot, dar nu indaznise sa se apropie de buturuga unde minca Blue Jayul. Statea si fluiera a paguba, ca iarasi i-a sarit rindul la alune !

     Nici la casute nu se putea duce, ca acolo erau veveritele :

 Nu, nu las pe nimeni sa se apropie de comoara !

Abia dupa ce se satura si pleaca animalele mari, pasarelele indraznesc sa mearga la cutiuta. Sau cind prind cite un moment de respiro intre doua veverite ...

                 Mai gaseau doar resturile ...

                      Ceva seminte si rareori cite o aluna....

Daca pun alune in cutiute, in secunda doi vin veveritele, iar pasarelele tot nu apuca sa manince.

Asa ca toti aia mici supravegheaza din pom si pindesc momentul de respiro de la casute.

La fel face si Blue Jay-ul..

                                                     ... si Cardinalul ...

Tot casute pindea si veverita, ca ea era mai mica si  stim deja ca aia mici sunt oropsiti ...Veveritele mari zburatacesc veveritele mai mici, asa ca isi lua aluna din casute si fugea in pom sa manince nestingherita. Apoi mai dadea o tura si tot asa.

Ma ascund ! Daca eu nu te vad, nici tu nu ma poti vedea sa-mi iei aluna !

Bine, hai ca pe tine te las sa ma vezi, ca pe tine te cunosc !

Hai ca am treaba  sa pindesc momentul de respiro de la casuta, ca mai vreau o aluna !

 Cineva a gasit cum sa rezolve problema pasarelelor : a pus un bird feeder !

                                                Sa ma duc, sa nu ma duc ...

                                                        Ma duc ...

                                                        Inca putin, inca un pas ...

                                                          Bingo !

Asta e ciocanitoarea aia din specie rara, pe care mi-o aratase o tanti ce o astepta pe Gheonoaia, in cartea cu ciocanitori :

                        Isi lua alune in cioc ...

... si se ducea cu ele in pom sa le manince. Apoi venea din nou la bird feeder sa-si ia alta.

    No shit ! Pasarile chiar maninca alune fara mine ? ! Si io ma duc !

                       Pe unde se scot alunele ?  Pff, cum se procedeaza ?

                                   Wrong way ! Oare cum au facut pasarile ?

                                                        M-am prins ! ! ! Bingo !

   A plecat veverita neagra, a venit urmatoarea. Aceeasi dilema !

                                                       Oare cum se face ?

                                                            Pe aici ?

  Mno, da' nu mai sunt alune ! Veverita neagra le-a mincat pe toate !

 Apoi a venit o tanti cu un sac de graunte si s-a dus sa puna mincare la casute. Puradeii venisera cu parintii din parcare si prin spatele femeii se duceau si aruncau mincarea afara din casute. Micutii psihopati nu se sinchiseau nici de noi, nici de nimeni, ca savurau bucuria de a face rau cuiva.

Parintii stateau pe margine si se uitau  senini cum D-l Goe se compoarta mai rau ca ultima jigodie din padure. Si au asteptat ca mici psihopati sa goleasca toate casutele, sa alerge dupa toate veveritele si abia apoi i-au luat de-o aripa si i-au carat la masini. Erau doua familii, sacul si cu peticul.

Cum au plecat turbulentii, cum s-au intors pasarelele sa vada ce le-a adus tanti cu sacul.

          Unde-s alunele, nu mai sunt alune ? Nu vreau graunte !

                    Ce bine ca ne-a adus alune la casute !

Da' cu aste ain coaja e mai mult de munca ...  trebuiesc bine tinute in cioc si izbite de copac pina se sparge coaja si apoi o perforam bine cu talentele de ciocanitoare care sparge tot.

Mi-au inghetat mainile pe aparatul foto ! Mergem acasa ?

 Pentru cine nu e din partea locului, Dough Ford e premierul Provinciei Ontario, iar astia's cer singuri botnita.

 Omul cerea legi si mai draconice.