Up date : RATONUL care doarme in cuibul veveritelor, a venit noapte de noapte, se urca pe aceeasi creanga si astepta sa cada mincarea din ceruri ! De fiecare data cind ii aruncam mincare, il si strigam, ca sa asocieze sunetul cu mincarea. Dupa trei zile, educatia mergea ca unsa : cind auzea "xxxs ! " fugura-fuguta se grabea sa coboare din pom, ca stia ca vine mincarea.
Dupa alte doua zile a fost interesat sa stie de unde vine sunetul si asa a descoperit cine ii arunca mincare din cer ! De atunci vine, se urca pe creanga consacrata si sta cu ochii pe geamul meu, iar e ies din cind in cind sa verific daca a venit Junioru' : fiecare pe creanga lui, stam si ne uitam unul la altul, iar el asteapta semnalul sa coboare ... Intr-o zi tocmai venise, era sub pom cind l-am strigat... xxxs, xxxs si imediat s-a uitat in sus la mine ( etajul 7 ) ! Junioru' e baiat destept, a invatat repede.
Dupa vreo luna si jumatate a inceput sa lipseasca : intii o noapte, apoi cite doua-trei nopti, apoi venea spasit si rupt de foame pe creanga lui. Si am inteles ! Junioru' umbla dupa fetite ! cind il rupea foamea si nu gasea nimic de mincare pe cont propriu, venea la tanti care il astpta la geam cu oase, bucati de grasime si placinte. Deci nu am vazut asa ceva : indiferent cita carne si de care ii aruncam, el cauta placintele facute de mine si minca. Daca nu mai gasea placinta, erau bune si oasele si carnea. Daca nu... minca placinta pina se satura, ignora carnea, oasele si se urca inapoi pe creanga lui sa isi faca siesta, ca abia umbla de satul ce era.
Apoi a venit sconcsuletul, alphonso, ca asa i-am botezat pe toti. Sapa in iarba de sub geam ca sa caute rime. I-am aruncat carne, oase ... a zis ca nu's de mincare. Bineee ! I-am aruncat din placinta ratonului, aia gatita cu jumarele, multa sare si prajita in multa untura. Cih !
Dar intr-o sera s-a intilnit sub geam sconcsuletul cu Junioru' care minca placinta. Cu sufletu' la gura am stat ! Juniorule, nu cumva sa enervezi sconcsul, ca daca stropeste sub geam ne-am nenorocit cu totii ! Junioru; stia regula padurii si nu s-a apropiat prea mult de alphonso, ca asta ii dadea avertisment ( dadea cu sapatele ca pe arcuri si coada si-o ridica batz ! ) Daaaaaar ... daca l-a vazut pe junior ca isi apara placintele, pai s-a apucat si sconcsuletul sa manince ! Si i-au placut, a zis ca sunt bune ! Carnea nu l-a interesat, dar placintele....
De atunci sconcsuletul vine seara de seara ... mai gaseste o rima, un gindacel adormit, mai o placinta... L-am pus la portia de placinte si pe el. Pacat ca nu le pot face poze, ca e noapte, dar ii astept in fiecare seara sa stiu ca au mincat si sunt fericiti toti.
Intr-o zi a venit Soimuletul in pomul de sub geamul meu si tipa... Tipa non sto, in diesperare. Era zgomotul de la trafic, mai era si picamerul ca spargeau asfaltul chiar sub geam si tot l-am putut inregistra ! Rasuna cartierul de tipetele lui. Tipa cu orele, non-stop !
A doua zi venea iarasi, se punea pe creanga sub geam si tipa. Cind se plictisea, zbura in cercuri in fata blocului si tipa.
Stai sa ma uit mai bine ! Nu se poate sprijini in labuta ? Si pare mai umflata decit cealalta ...
M-am uitat mai bine, i-am facut si film : bietul de el statea intr-un picior ! E clar ca il doare labutza !
No comments:
Post a Comment