Accident veveritesc

                                                                Paine ? Doar paine ?

                          Imi amintesc ca mi-am ascuns niste ghinda in ghiveci ...cindva, demult ...

                                       Ce ai in cutie ? Cah ! Ce urit miros bobitele pentru ratoni !

                  Se tot uita la mine si adulmeca zona : imi cerea ceva bun ! I-am adus alune in ciocolata.

                                             Foarte fericita veverita ! E innebunita dupa ciocolata.

Cind i-am adus alte alune, tot asa, le-am pus in palma si am invitat-o sa-si aleaga. Doar ca veveritele nu prea vad bine ... iar veverita mea e cam batrina ( are uns moc de par alb in coada, si fire albe prin blana ) .. .
M-a prins de deget si a tras, convinsa fiind ca e aluna. Cum nu reusea sa plece cu "aluna", si-a infipt dintii ca acele si mai adinc in degetul meu ...

   
Am tipat la ea ... nimic ! Nu voia sa dea drumul alunei, in ruptul capului ! Ea tragea, eu trageam ... Pina la urma, mi-am smucit degetul cu veverita cu tot : asta mica balansa prin aer si se tinea numai in dinti ! Din pacate, camera era oprita, insa nici nu cred ca as fi putut sa filmez ceva, la cit de rau ma durea degetul .

Mi-a dat drumul si a sarit direct afara si n-a mai vrut sa intre in casa : da, are puisori !

Cind a venit la geam sa-i mai dau alune, statea la geam si isi clantanea dintii catre mine , ca nu cumva sa o mai sperii din nou ! A ramas traumatizata mititica. Sper sa uite, pina maine, cind va veni din nou !

Mi-e foame !

Dimineata pe la 7, aud ca misuna cineva la geam : am fost sigura ca e veverita, mai ales ca ii lasasem 2 biscuiti infipti in rama geamului. Trag perdeaua si ma uit : un ratonel din anul asta ! Mititelu' o rupe la fuga si se ascunde dupa coltul blocului.
     Dupa citeva minute, isi ia inima in dinti si se apropie pis-pis, cu frina trasa ...

                         Eu incerc sa-l ademenesc sa vina sub geam : cu un biscuite .... el da tircoale...

                                             Hai Cutu-Cutu ! Vino mai aproape cu un pas !

                                    Asa e mai bine ? Hai, arunca biscuitele ala !

                                                                 L-am prins !

                                        Acum sunt happy ! Biscuitele a fost delicios !

                          Mai ai unu' ? Stiu ca nu te poti abtine sa nu-mi mai dai inca un biscuite !

                             Da, mai ....am purici ! Orice raton care se respecta, are purici !

                                 Si sunt mereu atent la pericole : asa m-a invatat mami sa fac ...

                                         Primesc si eu ceva de mincare ? Hai, ca mi-e foame rau !

           Daca nu-mi dai de mincare, promit ca iti calc in picioare toata gradina ! Uite, deja am inceput !

                      Pina mai arunci tu o portie de bobite, eu o sa ma spal pe labute : mami m-a invatat !

                                                             Chiar ma spal ! De ce nu ma crezi ?

                Multam' pentru masa ! M-ai scos din foame ! Acuma ma duc sa fac nani, ca s-a facut tirziu ...

                                     Si sa stii ca am iertat cele 2 fire de buruiana,  din gradina ta ...

Plantutele cele mici ... le-am calcat, da' nu pe toate ! Las' ca insamintezi tu altele ! Oricum trebuia sa mai raresti din ele ....

News - up date

News de la Cantina Animalelor : avem poze cu sconcsuletul !

--- Ratonu Mofturosu' s-a facut ditamai dihania si nu a mai permis nici unui alt raton sa intre pe proprietatea lui ( adica sub geamul cu mincare ). Ratonita cu cei 5 pui, a trebuit sa-si mute traseul pe care cautau mincare .

--- Mofturosu' si-a gasit nasu', cu 2 pui de sconcs ! Mititeii l-au pus pe fuga, si acum ei sunt stapinii pasnici ai teritoriului. In fiecare seara la ora 9 fix, un sconcs micut vine sub geam si maninca bobite. E pui din anul asta si e cam derutat-speriat ... sta continuu cu coada ridicata, semn ca e pregatit de atac.
   Asa ca, nici eu n-am indraznit sa-l deranjez cu blitzul, ca mititelu' e adevarata bomba chimica ...  Stau si il privesc prin geam cum maninca, bea apa si apoi se plimba prin zona, cu mers de domnisoara.  Dupa el, la vreo jumatate de ora, apare sconcsuletul nr. 2 . De unde stiu ca-i altul ? Pentru ca are coada aproape alba ! Sconcsul nr 1 are doar un smoc alb in coada.

                                            Mititelu' se bucura ca si-a gasit bobite in boschetel :

Cind am inceput sa-i fac poze, si-a ridicat coada : asta e avertisment, ca daca il deranjez, va stropi ! Sconcsii aunt celemai relaxate animale care le-am vazut vreodata : nici macar nu se sinchisesc sa se uite la tine, sau sa fie atente imprejurul lor, ca poate apare vreun dusman ! N-au nici un stres mititeii ! Nici macar o singura data, nu s-a uitat in sus la geam, sa vada cine face zgomotul care il deranjeaza !
   E suficient ca si-a ridicat coada, iar el stie foarte bine asta ...

--- Intr-o zi, am primit donatie de 2 carnati roz, mari si grasi. Pe care i-am taiat in jumatate pe lung, si i-am lasat pe pervaz pentru ratoni ( sconcsii nu se urca pe pervaz si nici nu cauta acolo ). Noaptea pe la 3, ne trezeste din somn, un zgomot ciudat si ritmic : clef-clef ...  Si se auzea foarte tare...
   Ne ducem la geam sa vedem ce se intimpla, si vedem un raton mititel, ridicat in doua labute pe geam : proptise cirnatul in mijlocul geamului, il tinea bine cu labutele si ... minca ! Clefaia ! Da' clefaia atit de tare, cum n-am auzit in viata noastra ! Facea mititelu', un zgomot incredibil !
Asta e pui din anul asta, din gasca celor 5 , pe care iia ducea Fetita la geam. Din pacate, n-am putut sa-i fac poza, ca s-a speriat de mine, si-a luat cirnatul in gura si a fugit . E prima oara cind vad un raton suficient de inteligent, incit sa isi care mincarea in gura. Pina la el, absolut toti ratonii, cind se speriau, fugeau, fara sa isi ia mincarea cu ei.
   E limpede ca Mister Clef e foarte inteligent. Doar ca e cam fara bune maniere ....

In punga

                                                            E cineva acasa ?

                                    Nu-i nimeni ? Pai daca-i asa ... ma duc sa caut de mincare !

                                                          Cred ca e ceva bun in punga asta !

                                Oare cum sa fac, sa ajung la paine ? C-i tare departe ...

          Aproape ca am ajuns la paine ! Mai am putin si gata ... Ce, n-ati mai vazut veverita la punga ?

                            Mi-a venit o idee si mai buna : sa iau punga cu mine ! Cu tot cu paine ...

                                             Cine cauta in punga ... gaseste !

Profitorii !

La inceput a fost un singur porumbel alb, care statea la pinda pe pervaz. Multa vreme am fost singura ca hranesc un singur porumbel : pina cind l-am vazut pe "titular" cum se certa cu concurenta ...

                                                Nu, nu's 4 porumbei ...

                     Ci .... 6 porumbei, care zilnic vegheaza la mine pe pervaz, de s-au speriat si veveritele.

Partea proasta e ca i-am invatat sa vina si sa manince din mina. De cite ori deschid geamul, ei se aliniaza pe pervaz si asteapta , iar veveritele se tem sa mai vina. Mai grav, e ca daca arunc pe jos un biscuite pentru Veve ... 6 porumbei hrapareti sar pe el : inainte ca veverita sa apuce sa faca vreo miscare . Strig veverita .... se prezinta porumbeii ! Sunt obraznici si profitori. Trebuie neaparat sa gasesc o solutie, sa facem ordine.

Si ratonii au luat-o razna : Mofturosu' a crescut mare, adevarata dihanie ! Drept urmare, i-a batut si alungat din teritoriul lui, pe Fetita cu cei 5 pui . Trist . Toata noaptea patruleaza pe sub geam si se bate cu oricine indrazneste sa-i incalce proprietatea.

Ceata lui Pitigoi

Noaptea tarziu, ma trezesc din somn niste miriituri : se certau doi ratoni, la mine sub geam ! Deschid geamul sa vad cine sunt impricinatii, si il vad pe Mofturosu' cum se strecoara prin parcare, pe sub masini .... cu coada intre picioare !
   Cine l-a pus pe fuga ?  Fetita ! Imediatce am deschis geamul, a sarit in casa si s-a servit din cutia cu bobite. Gifaia din greu : cred ca l-a alergat o buna bucata de vreme, pe Mofturos ...  Fetita era lesinata de foame ( inca alapteaza ).

                    Scot capul pe geam si ce vad ? Ceata lui Pitigoi ! Cinci puisori de ratoni !

                        Tu cine esti ?  Ne-ai furat-o pe mama ? Ce face mama la tine in casa ?

                                                        Aici pe la noi, e cam inghesuiala !

                                 Astia mici ma calca in picioare ! Mai bine incerc sa vin la tine in casa !

            Incep sa ma catar pe zid, da' greu tare : mai ales cand nu stii cum trebuie sate cateri  ...

                                                Aproape ca am ajuns ! Sunt happy ...

                                                 Am cazut ! Sunt trist si nu mai vreau sa ma catar !

                                      Frate'meu ma consoleaza  ...  E rau, sa fii mic si neputincios !

                         Nu-i asa ca ne mai dai bobite ?  Si ne-o dai si pe mami inapoi ?

             Saru'mana pentru masa ! Am lasat si in "farfurie" ...  Si acum suntem gata de plecare : in sir indian !
     

Prietenie intrerupta

Daca aveti impresia ca vrabiile sunt proaste ... va inselati ! Sunt mai destepte decat porumbeii !
Asta mica si fisneata, isi are cuibul in tavanul fals al unui mall : exact deasupra food-court-ului ! De cite ori ma duc in mall-ul ala, o vad zburind pe acolo . Zboara deasupra meselor si verifica toate firmiturile. Le ia la ochi din vreme, chiar inainte ca omul sa se ridice de la masa : sta si asteapta momentul potrivit, pe mesele alaturate ...

         Sta cocotata pe spatarul scaunului si scaneaza mesele din jur, poate poate zareste vreo firmitura !

                          Ghinion ! Aia doi, n-au nici o firmitura ! Ia sa ne uitam pe la alte mese ....

Am facut eforturi sa ma imprietenesc cu niste vrabii, insa le era frica sa vina sub geam : acolo erau deja porumbeii . Iar porumbeii sunt mari ...
    Vrabiilor, le aruncam paine in parcare, mult mai departe de geam. Dupa o vreme, si-au adus puii sa-i hraneasca. Puii nu se tem de nimic, nu stiu de capul lor : tocmai buni sa te imprietenesti cu ei ! Dupa alta vreme, vrabiile si-au dat seama ca degeaba patruleaza prin parcare, daca nu tipa sa le aud : nimeni nu le va hrani. Asa ca m-au dresat : de cate ori faceau tzip-tzip, eu dadeam fuga la geam, sa le hranesc !
    Dupa alta ceva vreme, vrabiile si-au dat seama ca porumbeii sunt mari si prosti : stau ca fraierii pe pervaz si asteapta sa-i hranesc : nu ma striga, nu tzipa . Asa ca au prins curaj si au venit si ele sub geam, chiar langa porumbei. Iar porumbeii n-au protestat ...

Dupa alta ceva vreme, vrabiile s-au prins ca de fapt, porumbeii sunt mult mai prosti decat credeau ele : daca stau pe gard si pandesc momentul cand arunc paine, pot fura bucatica, exact din fata porumbelului ! Care porumbel, nu protesteaza, nu le bate, nu le alearga .... Pur si simplu ramane cu buza umflata si asteapta sa pice din cer, alta bucatica de paine ...
   Am incercat sa ma imprietenesc cu puii de vrabie. Ei stateau pe gard si tzipau la mine sa ii hranesc, iar eu scoteam pe geam mana cu o bucata de paine, si ii indemnam sa seserveasca .Dupa cateva zile, au indraznit : un pui mai infipt, zbura in cercuri desupra mainii mele, insa nu avea curaj sa ia painea. Asa ca l-am ajutat : langa mina mea, pe pervaz am pus o bucatica de paine ( int imp ce tineam mana scoasa pe geam si il chemam ). Mititelul a venit si a luat bucata de pe pervaz : acum nu se mai teme de mina mea.
   
Dupa cateva zile ... a indraznit ! Ritualul e sa zboare in cercuri deasupra mainii mele, si cand crede el ca nu sunt pe faza, se repede si imi smulge bucativa din mana, si apoi fuge bucuros in parcarea din fata geamului . Deci suntem prieteni ! Exclus sa apar cu aparatul fotot la geam, ca fuge mincand pamantul. Mititelul e atat de rapid, ca nu l-as putea poza.
    Si apoi s-a intamplat : in fiecare dimineata la ora 5, vine stolul de vrabii si tzipa la geam in nestire. Dupa care pleaca. Peste 5 minute revin si tzipa din nou. Dupa care se cocoata pe stinghia geamului si se holbeaza in casa, nedumerite ca de ce nu ies sa le dau mancare ?
Iar Omul Meu nu mai poate dormi ... Asa ca a trebuit sa intrerupem prietenia : nu mai trebuie sa le dau mincare atunci cand tzipa lamine sa ies afara : ca sa nu se obisnuiasca asa . Drept urmare, vrabiile vin tot mai rar pe la mine. Puiul inca vine si zboara in cercuri ...
    Eu voiam sa-l conving sa se aseze la mine in palma si sa manance. Da' mai greu acum, ca ne intalnim mai rar si ni s-a intrerupt comunicarea ...