Generatia tupeista

Am 3 pui : noi negri si un muced. Mucedul e cel mai istet. S-a prins el, ca daca imi atrage atentia ( ca n-am cum sa-i vad cind vin sub geam ), primeste mincare. Asa ca, sare pe pervaz si incepe sa se maimuteze cu labutele pe sticla geamului : se intinde cit e el de mare, si patineaza cu labutele.
    Daca nici asa nu il observ, trece la planul B : incepe si urca pe geam .Pe verticala !  N-am nici o idee cum reuseste sa urce pina la jumatatea geamului si isi foloseste coada pe post de stergator de geamuri ( ca la masini ). Nu rezista prea mult sa stea lipit de sticla, ca il vad cum se prabuseste in gol : intotdeauna cade in picioare ca pisicile, si nu pateste nimic .
      Intre timp, si-a dat seama ca pe el il strig, sinu mai alearga de nebun, ci se rezeama in coada si asteapta sa vada ce vreau de la el .
                                                                M-ai strigat ?

         Nu, inca nu-mi arunca biscuitele, ca mi-l fura porumbeii ! Asteapta putin, sa-i zburatacesc !

                      Alerga Mucedu' dupa porumbei, ca sa nu apuce sa-i fure biscuitele ...

                                 Pe asta ma duc sa-l ascund. Pe urmatorul, promit sa-l maninc !

                                                            Ma lasi sa iau alune ?

                                                Vreau sa iau o aluna : sa nu te uiti la mine !

                                   Ce zici, ma lasi sa intru in casa, ca ma intereseaza alunele tale ?

Asta a fost momentul in care a inceput scandalul, cu chitaieli si topaieli pe pervaz. Mucedu' se musca si se certa cu alt pui, unul negru. Disperat, Mucedu'  sare in casa, pe podea, de acolo pe calculator, in ghiveci si din pe pervaz. Am apucat sa-i pozez doar coada ..

                                  Pot sa intru ? Eu sunt nou pe aici si imi miroase a alune ....

                                                       Nu te uita la mine, ca's mai timid !

                         Mititelu' isi lua in gura 2-3 alune, si iesea afara pe pervaz, sa manince in siguranta.

                                              Eu l-am tot chemat si l-am incurajat ...

... pina si-a luat inima in dinti si a inceput sa manince pe pervazul interior. Insa, la cea mai mica miscare a mea, fugea afara .

In palma

Ma tem !

Am 3 pui de veverita, care defileaza prin fata geamului. Daca ii strig, intra in panica si alearga bezmetici in cercuri, sub geam si le ia ceva timp pina sa se orienteze in spatiu si sa gasesca drumul spre scara de incendiu ( refugiul animalutelor speriate ). Le-a luat vreo 3 zile, pina s-au prins ca trebuie sa sara pe pervaz , ca sa faca rost de mincare.
    Acuma, avem alta problema : castanele sunt o chestie complet necunoscuta si veveritele cele mici, nu s-au prins ca's de mincare ! Leam aruncat castane, le-au mirosit si au trecut mai departe : au ales bucatelele de paine pentru porumbei, si au mincat. Bine si asa.

Veverita asta nu e pui, insa e nou venita la cantina animalelor. Statea la geam si ma examina atent : Ce-mi faci ?  Ma lasi sa intru in casa ?

                              Stai asa, sa te vad mai bine ! Ma intorc, sa te vad si cu ochiul celalalt ...

                                                    Pari a fi in regula ! Nu te apropia de mine !

                                                                     Ce vrei sa-mi faci ?

                       M-am prins : esti cuminte si nu te apropii de mine ...  Ce ai in punga ?

                                                              Hmm, miroase bine !

                   Ia sa ma gindesc mai bine : sa umblu in punga...sa nu umblu ?  Stiu ca esti cu ochii pe mine !

                             Mai bine plec : e prea periculos sa umplu la punga Da' imi pare rau ...

                     Nu glumesc ... chiar plec ! Mai intai verific daca totul e safe pe afara .

                                    A sarit jos, dar am strigat-o. I-am aratat ca am nuci ...

S-a proptit linga gard, acolo unde se simt veveritele in in singuranta si minca. I-am aruncat si bucatele de paine. Porumbeii au fost pe faza si dadeau ture pe linga veverita, poate-poate reusesc sa-i fure painea. N-au avut curaj sa se apropie, ca veverita le sare in spate si ii incaleca ... iar ei se sperie ...

Dusmanu'

                                 Ies la geam si vad pe " cineva " stralucind pe scara de incendiu :

Erau doi ratoni mari ( unul era mai in spate si nu stralucea ) : aia care vin in fiecare seara si maninca bomboanele de la viespe . Ii chem, Cutu-Cutu .... le arat ca am mincare in mina ... nimic !
Nu intelegeam de ce nu percuteaza ratoneii mei, ca doar ne cunoastem bine !
      Da' cind m-am uitat sub geam, am inteles : dusmanu'  minca tacticos, chiar bobitele ratonilor mei !

Sconcsuletu' nu m-a invrednicit nici macar cu o privire ! Statuie m-am facut, de frica sa nu se scape asta micu' sub geam( ca la cit zgomot am facut... ) ! Asta micu' n-avea nici un stres : nici macar nu si-a infoiat coada ca sa-mi dea avertisment . Era mult prea ocupat sa manince ... si stia ca, oricum, nimeni nu are curaj sa il deranjeze ...

Ratonii mei, cu ochii ca felinarele, urmareau sconcsul indeaproape. Cum a plecat, cum au coborit ratoneii de pe scara ! Veneau adulmecind urmele, sa fie siguri ca dusmanu' a plecat ...

                                                          Sigur a plecat ? L-ai vazut si tu ? !

Mie imi e frica ! Mai bine stau ascuns dupa colt .... linga scara de incendiu : just in case ! Daca se intoarce sconcsul ?

           Da' cit poti sa rezisti ascuns dupa colt, cind celalat raton primeste biscuiti ?  Nu prea mult...

M-am hotarit sa ma apropii, sa stii ! Daca vine sconcsul si ma stropeste, tu esti vinovata, ca m-ai amagit cu biscuitii! O sa vin tiptil, ca's precaut ...

                           Vezi ca vin si mai aproapeeee ! E totul in regula ? Miroase a sconcs ?

                                                  In sfirsit, pot sa maninc si eu linistit !

Zburlici

Intr-o zi, am vazut un pui de veverita : negru si cu toata blana zburlita pe el. Alerga prin fata geamului , mirosind  urmele lasate de celelalte veverite , sperind ca va gasi ceva mincare. Cind l-am strigat, a accelerat ...
    Azi il vad ca sta si se ascunde sub gard de frica ... Tot e bine, ca nu mai fuge !

A vazut ca veverita cea mare, nu fuge cind ma vede, si a ramas si el pe loc. Spiona atent, sa vada ce face veverita cea mare :

Veverita mare, a venit cind am strigat-o, si i-am aruncat ciocolata : ca sa invete si puiul cum se face ...
Si am aruncat spre pui, cu niste biscuiti si bombonele de ciocolata cu alune.

                     Sa ma duc, sa nu ma duc ? Bombonelele alea , chiar nu vor sa vina spre mine !

                             Hai sa-mi fac curaj : fac un pas si vad daca se intimpla ceva ...

Hm ! Nu s-a intimplat nimic ! Uite-o pe veverita cea mare, ca nu se teme deloc !
Mai bine stau si cuget : mai fac un pas, ori m ascund inapoi sub gard ?

                                 Mai bine fug inapoi linga gard : acolo ma simt in siguranta !

 Dar mi-e foame, si biscuitii aia miros atita de bine ! Of, ce ma fac ?  Ma duc sa fur un biscuite, ca nu mai pot  de pofta. Daca nu ma duc acum, veverita cea mare o sa manince tot, tot !

Dumnezeul veveritelor, a avut grija de mine : am furat biscuitele, fara sa patesc nimic. Ma asez inapoi linga gard, sa maninc in siguranta ....

Castane ? Primim castane ? Stiu unde trebuie sa ma scund ca sa fiu in siguranta pina maninc : sub plantuta ! Nimeni nu o sa ma gaseasca acolo ...

Cind a auzit clikul de la aparatul foto, a zbughit-o si s-a oprit la ciativa metri distanta, sa manince castana :

Prieteni noi - again

Avem un nou prieten la cantina animelelor : o viespe !  Seara puneam pe pervaz o bomboana de "sticla", pentru ratoni : unul din ratoni e innebunit dupa bomboane ! De la o vreme insa, ratonul cu bomboanele nu a mai venit, asa ca bomboana a ramas pe pervaz.
                              Altcineva s-a aratat interesat sa manince bomboana :

Mititica lucreaza metodic : intai linge bine bomboana, pe toata suprafata . Apoi, incepe si sapa gauri in ea, pin ao face swaitzer. Daca deschid geamul, se sperie si zboara in cercuri deasupra bomboanei, ca nu cumva sa i-o iau. Se lamureste rapid ca nu sunt un pericol, asa ca se aseaza din nou pe bomboana si se apuca de sapat gauri. Ma lasa si sa-i fac poze ... 
    Din pacate, nu stiu unde locuieste viespea, ca m-as duce la usa fagurelui, sa le duc bomboane ! Asta e rezultatul final, dupa citeva zile de lins ( azi i-am pus alta bomboana ) :

Up-date : Azi mi-a venit ideea sa trec viespea pe mincare naturala ! Asa ca i-am pus o jumatate de lingurita cu miere raw : adevarat festin ! Ghiciti ce a ales sa manince ... 
Nici nu mai baga in seama bomboana !

                                         Up-date again : visepea si-a invitat prietenii la masa !

Mergeam eu pe trotuar, cind simt ca ma priveste cineva insistent. Ma uit in jur ... nici un trecator nu ma baga in seama .
Cine dracu' ma urmareste ? Ma uit in jos ... marmotelu' !

Mititica statea nemiscata si ma privea fix. Citeva minute a facut pe statuia si a stat cuminte sa-i fac poze : din pacate, aparatul meu de buzunar, nu sta bine cu zoom-ul , desi marmotica era la 5 metri de mine ...

Mi-a parut rau ca nu aveam nimic de mincare la mine, ca as fi putut sa ma imprietenesc cu marmotica : era curiosa si nu foarte sperioasa . Am incercat sa ma apropii de ea pentru o poza mai buna, insa mi-a intors fundul gras si a rupt-o la fuga :

Marmotica avea intrarea in tunel, la 3-4 metri distanta de locul unde ne-am intilnit. A figit si s-a ascuns in tunel. Iar eu am plecat : pentru ca nu aveam mincare la mine ...

Accident veveritesc

                                                                Paine ? Doar paine ?

                          Imi amintesc ca mi-am ascuns niste ghinda in ghiveci ...cindva, demult ...

                                       Ce ai in cutie ? Cah ! Ce urit miros bobitele pentru ratoni !

                  Se tot uita la mine si adulmeca zona : imi cerea ceva bun ! I-am adus alune in ciocolata.

                                             Foarte fericita veverita ! E innebunita dupa ciocolata.

Cind i-am adus alte alune, tot asa, le-am pus in palma si am invitat-o sa-si aleaga. Doar ca veveritele nu prea vad bine ... iar veverita mea e cam batrina ( are uns moc de par alb in coada, si fire albe prin blana ) .. .
M-a prins de deget si a tras, convinsa fiind ca e aluna. Cum nu reusea sa plece cu "aluna", si-a infipt dintii ca acele si mai adinc in degetul meu ...

   
Am tipat la ea ... nimic ! Nu voia sa dea drumul alunei, in ruptul capului ! Ea tragea, eu trageam ... Pina la urma, mi-am smucit degetul cu veverita cu tot : asta mica balansa prin aer si se tinea numai in dinti ! Din pacate, camera era oprita, insa nici nu cred ca as fi putut sa filmez ceva, la cit de rau ma durea degetul .

Mi-a dat drumul si a sarit direct afara si n-a mai vrut sa intre in casa : da, are puisori !

Cind a venit la geam sa-i mai dau alune, statea la geam si isi clantanea dintii catre mine , ca nu cumva sa o mai sperii din nou ! A ramas traumatizata mititica. Sper sa uite, pina maine, cind va veni din nou !