Zburlici

Intr-o zi, am vazut un pui de veverita : negru si cu toata blana zburlita pe el. Alerga prin fata geamului , mirosind  urmele lasate de celelalte veverite , sperind ca va gasi ceva mincare. Cind l-am strigat, a accelerat ...
    Azi il vad ca sta si se ascunde sub gard de frica ... Tot e bine, ca nu mai fuge !

A vazut ca veverita cea mare, nu fuge cind ma vede, si a ramas si el pe loc. Spiona atent, sa vada ce face veverita cea mare :

Veverita mare, a venit cind am strigat-o, si i-am aruncat ciocolata : ca sa invete si puiul cum se face ...
Si am aruncat spre pui, cu niste biscuiti si bombonele de ciocolata cu alune.

                     Sa ma duc, sa nu ma duc ? Bombonelele alea , chiar nu vor sa vina spre mine !

                             Hai sa-mi fac curaj : fac un pas si vad daca se intimpla ceva ...

Hm ! Nu s-a intimplat nimic ! Uite-o pe veverita cea mare, ca nu se teme deloc !
Mai bine stau si cuget : mai fac un pas, ori m ascund inapoi sub gard ?

                                 Mai bine fug inapoi linga gard : acolo ma simt in siguranta !

 Dar mi-e foame, si biscuitii aia miros atita de bine ! Of, ce ma fac ?  Ma duc sa fur un biscuite, ca nu mai pot  de pofta. Daca nu ma duc acum, veverita cea mare o sa manince tot, tot !

Dumnezeul veveritelor, a avut grija de mine : am furat biscuitele, fara sa patesc nimic. Ma asez inapoi linga gard, sa maninc in siguranta ....

Castane ? Primim castane ? Stiu unde trebuie sa ma scund ca sa fiu in siguranta pina maninc : sub plantuta ! Nimeni nu o sa ma gaseasca acolo ...

Cind a auzit clikul de la aparatul foto, a zbughit-o si s-a oprit la ciativa metri distanta, sa manince castana :