start counter

Tuesday, January 28

Tragedia porumbelului

Pe la noi printre blocuri isi face veacul un Peregrin Falcon care sta si pindeste de pe blocuri. Uneori il vad ca zboara in cercuri impreuna cu nevasta, ca supravegheaza orice miscare de la sol.



 

Ori de cite ori apare soimul pe blocuri, dispar instantaneu veveritele de sub geamul meu si toate pasarelele. Sub geamul meu e un copac ce are 5 cuiburi de veverite in el, plus ce mai sunt in copacii de sub celelate geamuri, si toate veveritele tzopaie prin iarba, prin zapada... 

    Nu m-am prins cum afla maimuteii ca vine soimul, pentru ca nu da nimeni alarma si chiar daca ar da-o, tot nu s-ar auzi nimic din cauza traficului de pe sosea. Momentan ramine un mister.

 

 

In una din zile m-am trezit cu soimul ca a aterizat la mine pe pervaz, unde tin cutiutele cu graunte pentru pasarele. Si-a intins o aripa de a acoperit intreg geamul, a dat un ochi pe fereastra si cum nu a vazut nimic interesant, si-a luat zborul. La citeva zile a venit iarasi sa-mi bata in geam.

 

La blocul vecin isi fac veacul porumbeii, pentru ca blocul ala are balcoane. Oamenii sunt disperati si au pus plase de sirma ( cum se vede in poza ) ca sa impiedice porumbeii sa se rahateasca in balcoanele lor, insa nu au avut prea mult spor, ca porumbeii sunt a naibii de incapatinati. 

   Mititeii si-au facut un obicei din a se insira toti in acelasi balcon, ca ii vad in fiecare zi. Daca se intimpla sa nu aiba toti loc in balcon, abia atunci se indura sa se mute si in balconul vecin.  Au facut o adevarata fixatie cu balconul ala, in ciuda faptului ca nu gasesc de mincare acolo, ci doar la mine pe pervaz. Vin la mine sa manince, apoi se duc in balconul cu pricina sa se rahateasca ....

Azi insa un porumbel s-a agatat in plasa de sirma rupta tot de ei si a ramas atirnat cu capul in jos. L-am vazut cind deja era prea tirziu ... soimul s-a dus calare pe el si l-a sfisiat, insa nu reusea sa il smulga din plasa. N-am poza, ca pina m-am dus eu sa iau aparatl foto, pina i-am dat drumul, soimul s-a dus sus pe bloc sa cugete cum sa-si ia prada acasa.

 

 

Statea pe bloc sa-si traga sufletul, apoi mergea din nou la porumbel si tragea cu ghearele de el, ca poate-poate ... Pozitia soimului era extrem de incomoda, ca nu avea de ce sa se sprijine si cam statea in aer ... N-am apucat sa il prin in poza calare pe porumbel.

 

 

Era plin de frustrari ca nu poate smulge porumbelul, zbura in cercuri in jurul blocului ca sa evalueze situatia ....

 

 

Si pina la urma a reusit ! S-a incordat din toate puterile, a smuls porumbelu' si dus a fost, ca are si el guri de hranit acasa...

 



2 comments:

  1. mi-e mila de porumbei, dar si soimii trebuie sa traiasca cumva.
    porumbeii astia au devenit o mare problema, pentru ca fac mare mizerie, totusi.

    ReplyDelete
  2. Imi este mila si mie, insa asa functioneaza lucrurile pe lumea asta, gen " pestele cel mare inghite pe cel mic". Suntem fortati de legea naturii sa ne mincam unii pe altii ca sa supravietuim.
    Animalutele sunt dragalase si inocente pina la mincare, ca de acolo inainte incepe cruzimea si interesul ala personal feroce, insa e normal si asta, ca e lupta pentru supravietuire.

    ReplyDelete