Acum 3-4zile, de dimineata pe la 7 deschid geamul cu gind sa-mi hranesc maimuteii, cind vad in pomul din fata un raton care dormea dus !
Ma uit mai bine si surpriza: mititelu' dormea dus cocotat pe un cuib de veverita ! Cuibul sunt surcelele alea pe care doarme, insa acum e turtit. Pentru cine nu stie, veveritele construiesc un cuib cilindric, un tub cu iesiri la ambele capete in caz ca vine vreun raton sa le manince, iar ele dorm in interior. Peste cuib se depune strat gros de zapada si le izoleaza termic cuibul.
De regula veveritele isi construiesc cuiburile pe crengutele cele mai de sus din pom, alea subtiri care se vor rupe sub greutatea vreunui raton pofticios, insa cuibul asta e exceptie si de mare importanta pentru veveritele din zona. Istoria cuibului a inceput cind m-am mutat eu in apartamentul asta si a inceput ca cada mincare din cer pentru toti maimuteii care treceau prin zona, in speta multe veverite.
Dupa citeva saptamani a venit prima veverita neagra care a construit cuibul mare si spatios si s-apus pe puit! In primul an a puit 4 veverite negre pe care le-a tinut in ciub pina au crescut suficient de mari incit sa isi construiasca propriile cuiburi in acelas copac iar cuibul maternitate a stat gol pina cind veverita neagra s-a puit anul urmator alti pui. Dupa ce au plecat de la maternitate, o veverita argintie a preluat cuibul si a puit o singura veverita argintie care si-a facut si ea cuib in acelasi copac de sub geamul meu, in locul in care cade mincarea din cer.
Acum cuibul e gol, dar intretinut si de veveritele negre si de cele argintii, ca le-am vazut mereu ca rup crengute si impletesc la cuib tot mereu. Biata veverita argintie era in crize, latra la raton de rasuna cartierul, ca sa il trezeasca si sa plece. Era asa nervoasa ca isi lua inima in dinti sa se apropie de dusman ca sa-i latre la ureche, poate-poate o sa-si intrerupa somnul ( veverita stinga jos in poza ) ...
Da-te mai, jos din patul veveritelor, ca le-ai turtit asternuturile !
Mergea biata veverita de jur imprejurul ratonului si latra. Apoi se aseza pe o crenguta ceva mai departe de el si latra pina raminea fara aer. Ratonu' nimic, nici o miscare.
Era pachet de nervi biata veverita ! Intre timp au venit pe sub copac veveritele negre curioase sa vada de ce atita taraboi de rasuna cartierul, insa cind au vazut ratonul in pom au rupt-o la fuga miseleste. Ele nu se baga sa lupte ca sa isi ia cuibul inapoi .
Da' mica eroina nu s-a dat batuta, statea in pom si cugeta, ce sa fac, ce sa fac, ce ne facem fetelor ?
Dintr-o data s-a facut liniste : a plecat veverita in spatele blocului, la pomii de pe marginea parcarii unde isi ele cuburile de rezerva .Dupa vreun sfert de ora cit si-a reparat aia mica plamanii, aud ca latra cineva. Ma duc la geam si o vad pe aia mica cum latra fix in urechea ratonului, poate-poate ...
Se invirtea in jurul lui si zbiera, biata de ea. Exasperat, ratonul s-a trezit, a miscat din urechi, si-a muscat doi purici din blanita si s-a culcat mai departe ...
Hai, mai da-te jos din patul meu, ce dracu' faci ? Hai mai, n-auzi ca nu iti dau voie ?
Nici porumbeii nu au mai avut curaj sa se aseze pe crengi, asa ca s-au dus pe sirma de electricitate de sub pom. Cuplul asta de porumbei maninca la mine la geam si apoi stai in pom si cinta, ca ii cunosc bine. De data asta ratonul le-a stricat siesta.
Venisera si cuplul de ciocanitori, care-s vizitatori constanti ai locului, insa cind au vazut ratonul, au zburat si ele de frica in copacul alaturat.
--
Biata veverita toata ziua a patrulat si a latrat la urechea ratonului ! La fiecare jumatate de ora mai venea sa mai latre o tura. Fara spor, dar mititica nu a renuntat decit cind a apus soarele si a fost nevoita sa mearga la somn.
Hai mai, hai trezeste-te ca-i amiaza, pentru numele lui D-zeu !
Acum se duce prin spate, unde se simte mai protejata ca sunt crengute multe si subtiri, iar ratonului i-ar fi mult mai dificil sa o prinda .
De acolo se catara fix deasupra somnorosului, ca sa ii latre in cap:
Si latra, si latra ...
Trezeste-te, nu te face ca nu auzi !
Si s-a trezit Somnorila !
Si-a scarpinat niste purici ...
... tacticos, cu fiecare labuta in parte ...
... si pe partea cealalta ...
... in timp ce aia mica se dusese mai jos in pom, aproape de pamint, ca sa poata fugi la nevoie. Statea acolo si latra disperata la raton.
Ratonul si-a terminat de facut toaleta si s-a culcat la loc !
Hai, mai, serios ?
Da-te jos, ca stiu ca te-ai trezit !
Auzi mai ? Acusica vin la tine si nici de ciuda nu te las sa dormi !
S-a tinut de cuvint veverita, ca l-a zgirmat toata ziua. Mergea de jur imprejurul cuibului si latra.
---
Acuma vin la tine si te-as musca, daca nu mi-ar fi asa de frica !
Pe moment si-a luat o pauza, sa-si mai traga sufletul ...
S-a dat jos din pomul ala si s-a catarat pe pomisorul mai apropae de gemul meu, asa cum fac vevritele cind ma vad la geam : vin pe virfurile crengutelor , se ridica in doua labute si imi fac semne sa le dau ceva bun de mincare ! Crengutele sunt mult mai departe de geam si nu pot sari pe pervaz, da' ne intelegem din semne.
De data asta veverita stat pe crengute, se uita la mine, latra, miraia si imi cerea ajutorul sa o scap de raton. Okkkkk ! Tot ce am putut face pentru ea a fost sa arunc mincare sub pom, sperind ca o sa-i miroase si se va da jos din cuib, ca nu mincase nimic toata ziua.
Aia mica statea si astepta rezultatul, da' ginion de nesansa, ratonul nici nu a miscat ! De mirosit, clar ii mirosea, ca astia simt mincarea de la kilometri distanta, cum ar veni, ii miros cartofii prajiti din orasul vecin ...
Pina la urma s-a facut seara, vevrerita eroina a plecat la somn ...
... iar pe raton l-a razbit foamea ...
Credeti ca s-a dat jos sa manince ? Nuuuu ! A incept tacticos o alta sesiune de puricat, care a durat 1 ora si 15 minute dupa ceas.
In sfirsit se putea purica in liniste, fara sa-i zbiere nimeni in urechi !
Si pe burtica, unde se string cei mai multi purici ...
--
Si apoi s-a pus sa mai leneveasca putin ...
Ceva nu se leaga : raton flamind, mincare sub nasul lui, iar el alege sa ramina in pom. Dupa marime, pare pui ... Ori s-a ratacit de ma-sa, ceea ce pare putin probabil, ca o poate regas mergind dupa miros si oricum, deja cunoaste drumul spre casa si singur..... ori ma-sa aplecat la supermarket care e departe si copiii nu pot merge pina acolo, dar i-a zis sa stea sa o astepte sus in pom unde e safe. Sa nu se dea jos pina nu vine mama sa il recupereze !
Varianta la care nici nu voiam sa ma gindesc este ca a ramas orfan. Nu stiu cum se intimpla, insa daca merg pe strada ori prin padure si ma intilnesc cu un puiut ramas orfan, ala direct la mine vine sa-mi ceara ajutorul ( cum a facut si Marmo primavara trecuta ). Ratonul asta a venit si s-a asezat fix in pomul de sub gemul meu, cind putea sa aleaga dintr-un lung sir de pomi asezati la citiva metri unul de altul. Deci da, e orfan mititelu'.
Pina la urma a venit noaptea si si-a facut curaj sa coboare din pom. De asta nu a coborit in timpul zilei sa manince : pentru ca era speriat si nu stia ce sa faca !
Ce poveste minunata! M-am amuzat copios, pana la un punct, apoi am inceput sa ma gandesc daca n-o fi bolnavior... Am aflat ca ar putea fi orfan... Micutul! E tare dragalas! Sper din tot sufletul sa fie bine!
ReplyDeleteSuperbe imagini! Iti multumesc pentru ele! :)
Zile senine iti doresc!
Articolul "Tragedia porumbelului" nici azi nu am curaj :) sa-l citesc.
Din fericire nu e bolnav si sper sa nu fie orfan ! Poate e in training pentru a deveni ratonel independent, sper eu ! Si ei si veveritele, cind sunt intarcati de mame, sunt foarte dezorientati si speriati, habar nu au ce-i cu ei pe lumea asta. Zile senine si tie, Diana ! Din nefericire parcul cu marmote e inchis pe motiv de pandalie, nu ne permit accesul si patruleza politia pe acolo ca nu cumva sa facem trafic cu virusi inventati din pix. Voiam si eu sa ma duc sa sarbatoresc cu marmota iesirea cu bine din hibernare, da' n-am avut spor ...
ReplyDelete