Update la raton !

                                    Dimineata la 7 sar in papuci ...

... si ma duc la geam sa strig veveritele pentru micul dejun . Sub geam ... pustiu ! Nici urma de veverita!

 

 

Bineee ! Las' ca pregatesc mincarea pentru pasarelele Starling ( grauri made in Canada, aia cu picatele albe ) ! Aveam de ieri ramasa ceva bucati de placinta pentru pasarele ( toate firmiturile de orice, se string intr-o cutie si apoi se amesteca cu putin ulei, faina, resturi de carne-grasime... orice si le prajesc in tigaie ). 

 

Pasarelele sunt innebunite dupa placinta mea,delicatesa suprema, vin cu stolu' si fac o gilceava de trezesc tot cartierul . Tai placinta bucatele, o pun la geam si astept ... Nimeni ! Nici urma de pasarele afara in pomi !

 

 Si cum ma uitam eu prin cartier sa vad unde's plecati maimuteii ( de regula se ascund cind vine soimul si pindeste de pe blocurile vecine ), vad ca unul din cuburile veveritelor argintii a crescut peste noapte, s-a umflat ca in povesti !

 

 

Ma uit mai bine ... da, chiar e ceva suspect la cuibul ala !

 

 

Fac zoom si vad de aproape ratonelu' ca dormea dus, facut covrig pe cuibul veveritelor ! Alt cuib, nu cel de data trecuta !  Mda, veveritele ii fac patul, eu ii fac room service, ce sa-si doreasca mai mult?

 

 

Cumatru' dormea dus, n-avea treaba cu traficul din jurul lui. Vevevritele trebuie ca sunt fierte de suparare ca au ajuns homeles din cauza ca ratonu' le-a le-a lasat fara casa ! De data asta nici nu s-au mai ostenit sa vina sa latre la intrus, ca si-au invatat lectia data trecuta.

De acuma imi e clar ca ratonu' nostru nu e nici orfan, nici in training, ci pur si simplu e un lenes fara pereche caruia ii e lene sa se duca pina acasa ca sa doarma, asa ca se duce sa traga un pui de somn la Hotel Veverita ca e la mijlocul traseului. Pentru cei care nu stiu, ratonii au un traseu de citiva kilometri , un circuit pe care calatoresc in fiecare noapte in cautarea mincarii.

 

Stau eu si cuget si imi dau seama ca nu am nimic sa-i dau de mincare ratonului cind se va trezi ! Da' nimic ! Iar in Canada, " magazinul de la colt" e la minim 2-3 km distanta iau eu nu am carnet de sofer, nici telefon mobil, ca traiesc pe alta lume ... Chem barbatu' sa ma duca cu masina pina la " magazinul de la colt" sa cumpar carcase de pui, hircile deszbracate de carne, de ramine pe ele doar ceva piele si firisoare de carne, dar sunt mincarea ideala pentru cainii canadienilor ( 4 carcase = 1,50 $ ).

Vin acasa,  verific ratonu' ... dormea dus in cuib ! Fierb carcasele, verific ratonu' . Si tot asa.

Se racesc carcasele, verific ratonu' : plecase ! Plecase si afara era inca ziua ! A plecat ratonu' si nu i-am dat sa manince, vai-vai, ce ne facem fetelor ? 

Intre timp, veveritele au inceput sa isi reconstruiasca cuibul maternitate pe care l-a ruinat ratonul data trecuta : au inceput sa dea forma cilindurului si sa il captuseasca cu pungi .

Verific pomii, ratonul era tot disparut, asa ca ma hotarasc sa arunc afara carcasele de pui, ca sigur-sigur o sa vina Somnorosu' prin zona sa caute de mincare !  Vine seara si din cind in cind verific daca au disparut carcasele, cind il vad !  Rodea la carcasele mele !

 

Da' si chiar credeti ca le-a mincat ? Nah ! A ros o carcasa asa, in scirba ca nu mai putea minca de umflat ce era. Mititelu' venise gata satul, iar eu ii plingeam de mila ca e orfan, speriat si infometat !

Si apoi a luat-o asa, tiptil prin fata scarii blocului si s-a tot dus agale, ca abia se rostogolea de satul ce era ! Nu am mai stat sa vad incotro se duce, ca nu mai putea sta la geam, ca batea un vint rece, de ma apucase tremuratul si imi curgeau lacrimile de frig. A doua zi ( 9 mai ) avea sa ninga de dimineata...