Cum sa te imprietenesti cu animalele salbatice

M-a intrebat lumea cum fac sa ma imprietenesc cu animalele salbatice, in special cind locuiam in cealalta chirie, de veneau ratonii si veveritele in casa la mine sa mincam si sa ne jucam. Aveti aici modelul. First of the first, asigurati-va ca nu aveti prosti in jurul vostru, ca o sa va saboteze munca. Prin prosti inteleg in primul rind copiii, ca astia n-au minte nici cit animalele in cauza si mai sunt si imprevizibili, si apoi adultii, ca nici cu astia nu mi-e rusine.

Era o tanti de vreo 50 de ani care pusese o gramada de alune, paine si seminte peste tot la locul cu maimutei si se plimba disperata de colo colo zornaind borcanul din plastic cu alune si zbierind  cit o tineau plamanii " animalelor, veniti sa mincati ! Unde sunteti, animelelor ? " Femeia avea impresia ca animalele salbatice se comporta precum pisica ei de acasa cind aude ca se deschide usa de la frigider.

        Imi statea pe limba sa-i spun ca animalele stau toate pitite sub frunze, chiar la marginea padurii, o spioneaza si se mira de cit e de proasta, da' m-am abtinut. Bineinteles ca nu a aparut nici un animalut pina nu a plecat proasta din zona. Si a plecat repede, mirata si nedumerita ca nici un animal, da' nici macar o coada de vrabie nu s-a aratat ...

Cum a plecat proasta cu zornaitoarea,cum au inceput sa vina animalele, dar a ramas audienta, ii auziti pe film cit de tare vorbesc. Exclus sa ma pot imprieteni cu marmotele in conditiile astea. Astia-s " iubitori de animale" d'aia piriti ( adica ipocriti) care n-au nici in clin, nici in mineca cu animalele, vin sa le vada din curiozitate, cam cum s-ar duce la zoo sau la circ. Daca ar iubi animalele, ar stii cum sa intractioneze cu ele. E cam si cum as spune ca il iubesc pe Gigel, da' nu stiu nimic despre el, nu stiu ce ii plac, ce nu-i place si nici nu ma intereseaza sa aflu, nu fac nici un efort sa stabilesc o comunicare cu el. Da' il iubesc de nu mai pot, sigur ca daaaa !

De audienta am scapat rapid, ca m-am apucat de tusit si suflat mucii, mizind rapid ca astia's credinciosi in minciuna cu existenta virusului si a pandaliei. In 5 minute s-au imprastiat ca potirnichile si in sfirsit, am ramas singuri !

Nu stiu cum sa pun asta in cuvinte, dar o sa zic asa : asuma-ti ca animalele te pot citi la nivel emotional, chiar si la nivel de intentie, ca pe open book. Animalelel salbatice, ca alea domestice sunt deja defecte, nu intreu in detalii cum si de ce.
Si nu vorbesc aici despre epmatie si alte cacaturi pansate New Age. Daca tu, cel care citesti esti un INFJ in Myer-Briggs classification, atunci stii exact despre ce vorbesc ( 5 minute clip )  https://www.youtube.com/watch?v=s-0Pyn9PxeY      Daca nu esti, atunci va trebui sa ma crezi pe cuvint, sau sa autentifici prin experienta proprie. 

Prin urmare, comunicarea cu animalele are loc la nivel emotional si nu intelectual. Poti sa vorbesti cu ce cuvinte vrei tu, animalul iti citeste tonalitatea vocii, emotia transmisa si vibratia din momentul transmisiei. In special vibratia. 
    E acelasi mecanism cu care femeile interactioneaza cu bebelusii, interactioneaza la nivel emotional, iar ei raspund si inteleg chiar daca inca intelectual sunt zero, nici macar limbajul nu il au dezvoltat.

Marmota asta e noua, are doi ani dar nu ne cunoaste sinici noi pe ea. Umbla impreuna cu un pui de anul asta, insa puiul s-a ascuns in vizuina. Marmota vine doi pasi cind o chem, o mai chem o data, mai vine doi pasi, apoi isi mainteste ca poate fi periculos si fuge. Dar a observat ca vrem sa o hranim cu bunataturi, deci o sa incerce sa vina din nou, clar !

Da, animalele inteleg limbajul semnelor, am testat de nenumarate ori. Le faci semn cind le chemi si  ele inteleg. Uneori veveritele nu gaseau aluna si se invirteau in cercuri, dar le aratam cu mina si ele urmareau directia corect.

Am stat ce am stat, si a iesit Marmota din vizuina, tiptil si adulmecind, ca i-am pus pe buturuga din apropierea vizuinei, niste felii de mar si banana. S-a dus direct la ele, iar noi am lasat-o, ca sa stie ca ii dam bunataturi chiar daca nu vine la noi. Vrem sa fim prieteni, nu stapini. Iar Marmo' a inteles.

Statea Marmo ascunsa in boschet, minca si nu ne scapa din ochi. Ne studia cu atentie sa vada daca suntem de incredere, daca nu cumva incercam sa o prindem ori sa-i facem rau. Vizuina era linga ea, la doi pasi, just in case, iar noi ne-am asezat strategic, mai departe, cam  la vreo 3 metri distanta

Ideea e ca nu te duci spre animal, ci animalul decide cind si cum vine la tine. Intotdeauna. E chestiune de respect si safety, ca animalul se pune intr-o situatie vulnerabila si o stie foarte bine. In concluzie, intai trebuie sa-i cistigi increderea.

                Dupa mere, mincam banana. Cu tot cu coaja ...

                                                                 ....

Cit a fost Marmo ascunsa in vizuina, noi am presarat peste tot bucati de paine, graunte, alune si banane, pentru ca Marmo sa poata minca si daca decide sa nu se apropie de noi. Adica sa nu se simta santajata, cum fac stapinii cu animalele domestice : vrei bobite, faci frumos ....
 De la tufis, pina la mine si pina la barbatu-meu, ca stateam la distanta unul de altul, in caz ca Marmo are vreo retinere fata de unul dintre noi, in special ca eu aveam aparatul foto si animalele se tem de obiectiv ( ochiul ala mare care le urmareste ). Se tem doar la inceput, pina se prind ele ca ochiul nu le face nimic, e inofensiv.

Asa ca Marmo a prins curaj si a iesit din tufis, sa caute bunataturile ...

Deci fara miscari bruste, fara vorbit tare, chemat si incurajat marmotelu' si el vine :

A venit intai spre mine, cauta paine. Din vizuina scosese capu' Marmo ala mic, ce nu avea curaj sa vina la noi. L-a trimis pe marmotelu' asta pe post de kamikatze, ca e mai mare si stie mai multe.

Marmo' a veni la doi pasi de mine si s-a prefacut ca maninca banana, doar ca sa ma studieze si sa ma adulmece bine. Nu a venit la mine, ca o urmrea ochiul cel mare, insa s-a simtit suficient de safe ca sa treaca pe linga mine si sa mearga sa il studieze si pe barbatu-meu.

 Mi-am luat inima in dinti sa vin la tine ! Uite-te la mine ce hotarit sunt !

                                  Ai grija ca ma apropii !

Marmo' e smecher ... De ce sa iau mincarea din mina, daca o pot lua de pe jos ? E prima oara, s-a apropiat pentru prima oara si se simte nesigur. Ia marul si fugi !

                                Vezi ca ma apropii din nou !

A luat biscuitele din mina si a fugit sa se ascunda in boscheti, la doi pasi distanta. Nu prea departe, nici prea aproape, doar cit sa poata scapa in caz ca ne dovedim a nu fi de incredere. Marmo e inca in dubii, sa ne acorde increderea, sa nu ne-o acorde ... Mai vedem .

                     A treia apropiere era deja mult mai relaxata. 

I-a facut cu biscuitele pe nas si nu s-a speriat, nu a fugit. De data asta l-a luat frumos si s-a dus in pas relaxat in boschet, la un metru distanta sa manince. Noi l-am asteptat in liniste cu urmatorul biscuite gata pregatit. Cin a terminat de mincat un pachet de biscuiti, deja nu mai fuge ain boschet, ci statea in coada linga barbatu-meu si minca linistit. Suntem prieteni, see you next time !