... si sa vedem cine vine cu noi la masa ... un pui de Cardinal !
Asta e Cardinalul mascul ...
... si are si creasta pe care si-o infoaie precum papagalii :
Femela de Cardinal e mult mai modesta :
Exista in padure o regula dupa care functioneaza animalele cind vin la masa : intai vin veveritele. Intotdeauna. Apoi vin pasarile, apoi marmotele si ratonii. Always. Cum stiu ele cind le soseste rindul la masa ... nu stiu, nu m-am prins. Da' vin organizat, cum mergeam si noi in taberele comuniste, intram pe serii in sala de mese.
Veveritele vin tiptil, ca se urmaresc si se alearga intre ele :
Aluneee, avem alune !
Sa vin, sa nu vin ?
Eu nu va cunosc bine si ma cam tem de voi ...
Asta mic si argintiu e pui de anul asta si e cam reticent.
Sa ma duc, sa nu ma duc ? De ce ma urmariti cu ochiul ala mare ? Ce vreti sa-mi faceti ?
Pe casuta i-am lasat un biscuite ( nu apucasem sa pun graunte si alune in casuta ) pe care l-a mirosit si l-a refuzat, ca nu si-a dat seama ca e de mincare, nu stia ce-i ala biscuite.
Asa ca s-a dus la urmatoarea casuta in care erau graunte :
Aici si-a gasit alunele si a fost fericita :
Asta e puiul de veverita rosie, care de fapt e cam argintie si numai formatul e de veverita rosie. Cred ca ma'sa s-a cotzait cu vreo veverita argintie . Da'mititelu' nu are stare, e agitat ca un Pepsi fara dop, ca asa le este soiul veveritelor de pe aici.
Insa the real bully este Blue Jay-ul. Stau ascunsi sub frunze si pindesc momentul in care totul pare safe pentru ei si tisnesc, fura aluna sau bucata de paine si zboara in padure. Si apoi vin din nou. Sunt foarte precauti.
Blue Jay la pinda :
The Dove e aici, cuminte ca intotdeauna :
This little guy a fost deliciul zilei . E un chickadee bird adult, de anul trecut, dar pe care il intilneam acum, prima oara pe anul asta. Mititeii au obiceiul sa se joace atunci cind se simt comfortabili in prezenta noastra. Vara trecuta luau graunte din cutiuta si le dadeau drumul sa cada in jos si le urmareau cu privirea. Cam cum fac mitzele timpe cind arunca obiectele de pe masa.
De data asta mititelul a venit, intai a mincat la cutiuta, dupa care a luat o graunta in cioc si a venit cu ea spre barbatu-meu. Cind a ajuns deasupra lui, i-a dat drumul sa cada, si a recuperat-o din zbor, fix de la nivelul fetei lui barbatu-meu. Si-a luat saminta si a zburat in padure, ca nu puteam sa ne jucam cu el, ca eram ocupati sa dresam marmotele. Insa pasarelu' si-a amintit cum se juca vara trecuta cu alune in palma la barbatu-meu si asta a fost modul lui de a-l saluta, ca se bucura de revedere. Si noi !
Marmo e aici, maninca banane !
E bun, yummy ! Delicatesa !
CE BINE IMI PARE CA ATI REVENIT!
ReplyDeleteSi eu ma bucur ca am mers in parc ! Parcul ala e foarte departe, in termeni romanesti ( 1 ora dus, 1 intors cu autobuzul ), dar in termeni canadieni e aproape, dupa colt. Intotdeauna trebuie sa ma rog de barbatu-meu sa ma duca cu masina ca eu nu am carnet, si pina ne potrivim programul, pina gasim o zi in care sa nu fie super umezeala, ori super soare ca sa putem respira, trece vremea ...
ReplyDelete