start counter

Sunday, August 16

Animalutele iritate

                       Azi in padure, un cardinal zbura ...


                                                                   Dinsul ...


 Cind am ajuns la casute, o turturica era foarte ocupata sa-si faca toaleta sus pe cea mai inalta creanga a pomului si ne-a intimpinat putin suspicioasa :


 Daca a vazut ca nu aem de gind sa o deranjam, si-a vazut mai departe de toaleta :


 ----

 Nu, nu si-a pierdut capul, ci se ciupara cu spor pe spate :


                                Aici sunt, doar ma spalam ! ...




                              Si acum penele de pe burtica ...


                        Gata, acum sunt frumos si infoiat ! 


 In padure, ca si in oras, era o caldura ingrozitoare. De fapt nu despre caldura vorbim, ci despre radiatiile astea pe care le simtim din anul piatra de hotar, 2018 . Niste emanatii, radiatii care te ard, dau insolatie aproape instantaneu si care nu vin de la soare, pentru ca le simtim si cind e cerul innorat ( adica aproape tot timpul ). nu o sa comntez ce-i cu ele, cum si de ce, ca nu am nevoie de circoteca si pe blogul asta : doar constat si atit ca ele exista. Le poate observa oricine nu traieste ascuns sub o piatra.
   Prin comparatie, anul trecut in vara stateam in padure in soare, fara nici un fel de protectie, cit era ziua de lunga si ne jucam cu animalele. De data asta am stat fix o ora si jumatate si ne-am intors acasa cu rau si insolatie amindoi. Si asta se intimpla de fiecare data cind mergeam la animale in padure anul asta.
    Ultima oara cind am stat vara cu ghivecele de flori la geam a fost undeva prin 2015, ca dupa asta plantele au inceput sa isi arda frunzele. Pe masura ce treceau anii, plantele isi carbonizau frunzele de parca cineva le-a dat foc. Cind incepea vara si pina la sfirsitul toamnei le luam si le asezam pe o masa la 1 metru distanta de geamuri. Anul urmator li s-au ars frunzele si pe masa, semn ca radiatiile au crescut de la an la an.
    Radiatiile le simtim, ne termina fizic, ne fac cu capul si pe noi si pe animale. Am observat animalele din padure, alea cu care suntem noi prieteni, ca nu mai ies din ascunzisurile din padure decit strict necesar sa manince si fug inapoi, fara sa mai ste asa se joace cu orele la marginea padurii unde e soare si nu-s copaci.

           Cineva se ascundea sub frunze la marginea padurii :


                              .... si se uita precaut la noi :


 Asta e un pasarel pe care il intilnim prima oara de cind venim noi la casute.



 L-am tot chemat, l-am tot chemat si pina la urma si-a facut curaj si a venit mai aproape sa manince seminte :


 Nu stim ce pasarel e asta, insa era mereu pregatit sa-si ia zborul la fiecare fosnet :




 Pasarelele cu care ne jucam anul trecut, chickadee Pasarelele din palma  de cind le-a mincat soimul, acum vin foarte rar, isi iau o saminta si zboara in padure, ca au ramas traumatizate. 

                Mai e cineva care se ascunde pe sub frunze ...


 ...si apoi maninca alune si seminte de la cutiute ...



 Dupa ce si-a luat aluna are grija sa verifice inca o data ca totul e safe in jurul lui ... Asta e veveritoiul ala batrin si intelept :


 Si abia dupa ce a facut safety check, se bucura de aluna ! De feicare data e aceeasi procedura : capul cu cutie - iese - safety check - mincat aluna ...


 Am stat si m-am minunat cum toata lumea maninca cuminte in cutiuta lui, fara scandal ...


 Pina si Monstruletul minca in liniste ! Chiar ne bucuram ca uite ca s-a dat pe brazda Monstruletul si nu mai latra, nu mai tiuie la alte veverite, vaaai ce cumintenie pe el ! 


 Sau poate e prea terminat de la radiatii, de nu-i mai arde sa faca tumbe ...


              Si pe cind ii laudam ca-s cuminti, am vazut asta ! 


 Monstruletul minca in liniste in cutiuta, dar de sus venea tiptil, se scurgea pe crengi o veverita neagra ...


  Venea tintit spre Monstrulet cu gind sa-l dea afara din casuta... 
Si cind s-au intilnit, amindoi au zburat prn aer ca pisicile cind se bat....Monstruletul a inceput sa tiuie si sa latre si fiecare veverita a ramas nemincata, ca era mult mai interesant sa se bata. Da, Monstruletul nu se mai limiteaza doar la a latra si apoi a fugi sa se adaposteasca in pom, nuuu ! Acum tace si sare in spatele celorlalte veverite sa le muste, chiar daca e doar jumatate cit ele. Iar veveritele mari se tem de dracusorul asta mic si rau ... N-m avut noroc sa le pot filma, ca se misca mult prea repede.


 A mai venit un chipmunck, pe asta nu il cunosteam si ne-am imprietenit si cu el. Cum vedem un chipmunck, cum il chemam la mingaiat ! Pe unii ii deosebim, ca unul are o mica cicatrice pe cap, altul are doar jumatate de coada, insa restul ... D'zeu cu mila !
    Daca anul trecut toti chipmuncsii erau disperati dupa alune, anul asta nici nu vor sa le vada ! Vine sa le miroasa la noi in palma, strimba din nas si pleaca sa aspire seminte ! Ne-a luat ceva timp pina am inteles care-i baiul : anul trecut le dadusem alune crude in coaja, iar anul asta aveam alune prajite ! Veveritele le-au mincat, insa chipmuncsii nu. Data viitoare o sa vin pregatita cu alune crude.


 Azi toata lumea s-a certat cu toata lumea ... toti sunt iritati de la radiatiile astea, inclusiv noi. Marmotele nici nu au catadixit sa iasa afara din vizuina. Marmo' Biluta orfana de anul trecut cred ca s-a mutat cu familia mai inspre padure, ca anul asta nu am vazut-o deloc; nu a venit la cutiute.

Un Blue Jay si-a facut curaj dupa ce au plecat veveritele de la cutiute ...


                              Hai mai, lasa-ma si pe mine !


   Hai mai repede, hai ca nu mai pot sa astept sa-mi vina rindul ! 


 Astia doi au inceput sa se zburataceasca, da' cu metoda, asa...
Ii vedeai pe amindoi cum zboara in aer si tipa, dupa care se asezau inapoi schimbind locurile intre ei : 

Acum e rindul meu la cutiuta !


                        Intai fac un safety check si apoi maninc ! 




Asta minca, celalat Blue Jay tipa frustrat linga cutiuta, ca e rindul lui !


Il zburatacise deja din cutiuta si acum stateau amindoi sa se certe despre al cui e rindul la mincare. Era o ciorovaiala si un scandal .... Blue Jays sunt pasari agresive, sunt niste bully ai padurii ...


Cum a indraznt unul sa mearga la cutiuta, cum celalalt  l-a zburatacit din nou :


       Voi nu v-ati saturat de atita scandal ? Pe caldura asta ? !!!


      Mai bine ma duc in padure, sa ma ascund la racoare ...



                               Hai paaaa si de la mine !



7 comments:

  1. M-ai facut curioasa. Daca nu-s de la soare, atunci de la ce? Ca si mie mi se pare ceva suspect: adie un vant teribil de cald si de uscat si frunzele se usuca direct, nu mai apuca sa se vestejeasca.

    ReplyDelete
  2. Daca nu sunt de la soarele nostru, sunt de la alti sori, simplu ! Glumesc si nu prea. Se pare ca e de la ciclurile naturale , miscarile astrelor si pozitia lor pe cer si fata de Pamint. Radiatii cosmice, unele venite din centrul Caii Lactee, radiatii stelare, radiatii care vin din sorii consteatiilor, pus ... radiatiile venite de la Destroyer / Dragon. E o stiinta antica ce s-a transmis pina in zilele noastre dar la secret ( elitele noastre o au )si gasesti ceva frmituri prin zona Astrotheology,la Immanuel Velikovsky, in teoria catastofismului, in monumentele si artefactele ramase de la antici ( toti vorbeau despre fix asta, pe linga altele ) ori in cartile sacre ale omenirii, inclusiv in Biblie, unde e descrisa cu subiect si predicat.

    ReplyDelete
  3. Dor tare mi-a fost de povestile tale din "padurea verde"! Am avut PC stricat si greu m-am descurcat pentru altul (primit, in final, de la o prietena); ar fi fost usor daca n-ar fi fost pandalia, cu restrictiile impuse. Zambind vietatilor prezentate mi-a trecut de tot naduful! :))
    Azi, dupa aproape doua saptamani de absenta, turturica a revenit sa manance de pe marginea balconuluui. Erau doua, candva, dar mai apoi doar una mai venea, pana n-a mai venit si m-am intristat, temandu-ma ca o fi patit ceva si ea. Am vazut-o azi si m-am linsiitit.
    La mine - evident! - nu e la fel de animat ca la tine, dar se ciorovaiesc pasarile si pe aici. Chiar si o cotofana s-a asezat pe marginea de balcon, dar n-a zabovit mult. Cotofenele nu au fost niciodata atat de aproape ca acum cateva zile - sau, poate, nu le-am vazut.
    Gata! :) Ti-am facut capul mare "laudandu-ma" cu vietatile mele.

    ReplyDelete
  4. Diana, sorry pentru intirziere, abia acum am vazut comentariul tau ! Am setare sa imi arate comentariile pe email, insa le trimite din doi in doi, cind are blogul chef.

    Ma bucur ca a revenit turturica ! Cotofene vreau si eu ! Avem pe bloc un cuib de ciori si le mai vad din cind in cind sub geam cind le arunc mincare. Eu am grauri care vin la geam, maninca si apoi cinta si fluiera pe toate vocile, ca-s fericiti.

    ReplyDelete
  5. Iată-mă și pe mine în pădurea cu veverițe și marmote, grație Dianei, care mi-a dat linkul, eu spunându-i că ador marmotele. Nu numai atât, dar pisica mea favorită, Calliope, are culori de marmotă și chiar așa o alint ”marmoțica lu'mama”! Iat-o aici, făcând ce-i place cel mai mult. ☺ https://povestiripescurt.blogspot.com/2020/08/somn-de-canicula.html
    Voi reveni aici cu siguranță!
    Zi frumoasă!

    ReplyDelete
  6. Zinaida, bine ai venit la spectacol ! Sa-ti traiasca marmotica, m-am uitat si e adorabila ! Vreau si eu o pisica, da' nu am cu cine sa o las cind plecam in vacante. Daca vreodta ajungi prin Canada, vino la mine sa te prezint ma marmotele mele ! Daca stie ca esti prietena cu mine, o sa te lase sa pui mina pe ea, ca va avea incredere. Asa procedau si ratonii si veveritele care veneau la mine la geam ( poze si povesti mai vechi pe blog )cind aveam musafiri si le faceam cunostinta ..

    ReplyDelete