start counter

Monday, October 17

Food swap

 La padure a venit frigul si maimuteii vin mai rar si stau putin, doar cit sa manince si pleaca. Rareori isi mai fac timp sa se joace pe la casute, pentru ca ...frig.

Ratelele stateau in padure si ma pindeau. Cum au vazut ca am pus seminte, cum au inceput sa vina si ele !

                                       In citeva minute aveam un cird de rate la casute !

... care cautau gropitele cu seminte ! Ele stiu ca le pun in gropitele sapate de veverite ca sa poata minca mai usor.
 

Cineva n-a fost cuminte ! Au mincat, s-au batut, s-au ciufulit pina si-au smuls penele  ...


... si apoi au plecat la riu sa-si faca siesta  .



Ai adus alune ? Unde. unde ? !

                                                        Ne-a adus si biscuiti, asa sa stii !

                                                                 Si eu vreau ! 


                                        Ma duc sa caut alunele ! Sau macar un biscuite ...


                                                                  Le-am vazut  !

                                                             Awww ! Nu !

                Hey, Blue Jay nu fura alunele ca sunt ale mele ! Eu le-am vazut prima !

Blue Jayul a infulecat toate alunele inainte sa apuce veverita sa se dezmeticeasca si s-a asezat pe creanga sa vada mai bine daca mai sunt alune pe jos. Nu mai erau, dar erau la noi in palma !


Asa ca s-a asezat pe o creanga chiar deasupra Omului Meu, unde tzopaia si tip ade freustrare ca ii era frica sa vina sa-si ia alunele din palma. Degeaba l-a ademenit, degeaba l-a chemat ...

Partea amuzanta e ca Omu' Meu se mira inocent oare cu cine se cearta Blue Jayul ? Cu tine se cearta ca l-ai dus la apa si nu i-ai dat sa bea !  Normal ca biata pasare e frustrata si tipa la tine !

A asteptat pina s-a saturat si daca a vazut ca Omul Meu nu ii arunca alunele pe jos ci numai il cheama in palma, de frustrare s-a urcat pe o creanga fix deasupra lui si s-a rahatit !  Direct pe haina lui ! Si apoi a zburat in padure sa se calmeze.

                                          I-am aruncat un biscuite veveritei pagubite ...

... care in loc sa plece cu el in padure cum obisnuiesc ele ... venea la noi cu biscuitele in gura . Si am fost curioasa sa vad ce are de gind ...

Avea de gind sa faca schimb ! Mi-a lasat biscuitele si si-a luat o aluna in coaja, cu care a plecat multumita in padure. De remarcat ca nu a lasat biscuitele din gura pina nu a apucat bine aluna, sa fie sigura ca nu ramine pagubita si a doua oara !

                                                              Au venit pitigoii !

                                                   Si i-am chemat in palma ...


                                                              Hai la tata, ciripel !


                                    A venit si viespea care ne asteapta de fiecare data !

                                                   A inspectat sticla cu cafea cu lapte ...

Si s-au prins veveritele ca am adus alune ! Veneau adulmecind, ca ele nu vad prea bine si se bazeaza pe miros.

                                           Astea veneau din drepta mea, dispre parcare ...

                               Hai, unde ai pus alunele alea, ca miros a naibii de bine ?


                                            ... pe aici pe undeva trebuie sa fie ...

                             ,,,, aproape, tot mai aproape ... sa fie oare linga sticla ?

                                                        Nah !

Au venit si restul veveritelor, alea din partea dreapta si au tatonat terenul sa vada daca le dau voie ...

... s-a asezat intre noi si minca alune cuminte. Ea si intreg cirdul de veverite ....


               Monstruletu' era in casuta si a vazut, ca asta urmereste tot; nimic nu ii scapa :

In casuta lui nu erau alune ca se terminasera ( el minca graunte ) asa ca a devenit brusc interesat . .

                                 ...si a inceput sa vina pe crengi, sarind din pom in pom ...

... pina a ajuns la casuta de linga noi. A intrat acolo si continua sa manince graunte ( ca nici acolo nu mai erau alune ), cu ochii la veveritele de la picioarele noastre care se indopau cu alune . S-a dus Omu' Meu si l-a imbiat cu o aluna in coaja, i-a dus-o sub nas insa Monstruletu' nu si nu !

Fraieru' s-a speriat si s-a refugiat pe o creanga chiar deasupra casutei ... Omu' Meu i-a aratat ca ii pune aluna in casuta, l-a indemnat sa mearga sa si-o ia inainte sa vina Blue Jayul sa i-o fure ...

... dar se uita confuz la noi ca nu intelegea in ruptul capului ce trebuie sa faca. Era asa de frusrtat si suparat, ca mai avea putin si incepea sa plinga !

Se uita la veverite cum se indoapa cu alune si chitaia de frustrare. Niciodata nu l-am auzit sa faca asa.

        A stat el ce a stat si a plins pe creanga, dupa care s-a luat si a plecat in padure fara aluna.

                                            Cum a plecat Monstruletul , guess what ?


L-am vazut eu pe veveritelu' asta ca parea suspect si avea atitudinea aia ca ar pune ceva la cale, insa nu i-am dat mare atentie, cum eram ocupati sa-l lamurim pe Monstrulet ... big mistake !

Big mistake, pentru ca ne-a pindit pina a prins momentul in care nu eram atenti la el si a venit tiptil pretinzind ca vrea sa manince si el alune impreuna cu celelalte veverite. Asa ca i-am aruncat si lui citeva pe jos. 

     Da' el voia toata punga ! Zis si facut : a inhatat-o cu dintii si a rupt-o la fuga inspre padure, cu punga incurcindu-i-se printre picioare. Eu tipam la el sa lase punga jos, ba chiar am rupt-o la fuga dupa el hotarita sa recuperez alunele care cadeau si se facuse asa, o dira cu alune pina in maginea padurii, unde veveritelu' a abandonat punga aproape goala.


                                                 Nu creed ! Vai, ce obraznicie !


Cind am alergat dupa veverita si am tipat la ea sa lase punga jos, s-au speriat toate animalele si a fost o vinzoleala si un zgomot .. alergau si zburau toate care incotro pina s-a facut pustiu la casute.

Unele veverite s-au urcat in pomi si de acolo se uitau consternate si curioase sa vada ce fac. Se intimplase ceva nemaivazut la casute, deci ...

Soricelu' dadea sa vina si el la noi, insa cind a vazut asa taraboi, s-a speriat si s-a intors la vizuina lui din care nu a mai iesit.

Veveritele mureau de curiozitate si asteptau sa vada daca o sa le fac ceva nasol ori se pot intoarce sa manince alunele imprastitate peste tot.

     Te-ai suparat pe noi ? Ne mai dai alune ? Ce o sa ne faci ? Eu nu am furat, nu-s vinovat, asa sa stii !

O sa fac damage control, aia o sa fac ! Si m-am apucat sa culeg alunele, pentru ca hotomanul trebuie sa inteleaga ca, chiar daca fura punga tot nu maninca alune. Veveritele trebuie sa invete lectia !

In timp ce culegeam bombanind alunele de linga scaun, veveritele au tabarit pe alunele imprastiate catre marginea padurii ...


Dupa ce m-am dus sa culeg alunele de la margine apadurii, veveritele s-au relocat linga scaun, ca poate-poate au mai ramas ceva alune pe care nu le-am vazut ...

                Alta veverite cauta in pungile cu mincare ! Ei poftim, cearta-te cu veveritele !

......................................

              Daca a vazut ca sunt alune peste tot, a venit si pitigoiul sa ma ajute la cules !

               Cioara a vazut ca jos erau alune pentru toata lumea si a devenit brusc interesata ...

                                                            Am gasit una !

                                                       Inca una ! Lucky me !


                                      Da, da, si eu am gasit alune ! Multeeee !

                Dupa ce s-a facut curatenie pe jos, veveritele se uitau  a paguba ...

       ... insa s-au reorientat rapid : s-au dus sa fure grauntele din cilindul pasarelelor !

          Sunt hotomane incorigibile. De fapt, asta le ajuta sa supravietuiasca in padure ...


S-a terminat taraboiul, mi-au trecut nervii si ne-am asezat inapoi la locurile noastre ... 

Ciripelu', nu mai cauta alune pe jos ca nu mai sunt !

                                       Hai sa chemam ciripeii, ca astia's cuminti !

                                                             Hai la tata, ciripel !


        Hey, ciripel, vino si stai mai mult la tata in palma  ! Nu fi egoist, sa-ti iei repede aluna si sa fugi !


                                               Eeeeei, ai vazut ca se poate ? Bravo  ciripel !


Nici nu ne-am asezat bine ca e venit o veverita din spate, asa, prin invaluire, tiptil, pina cind s-a strecurat sub scaun unde stie ea ca sunt pungile cu alune.

                      De data asta am fost vigilenta ... mai bine ca patitu' nu stie nimeni ...

                          Cine vrea alune, trebuie sa vina sa ceara frumos, nu sa fure !

                                    A mincat cuminte si apoi a plecat inapoi in padure ...


                                                 Ok, ma duc si eu spre casa ... Bye !


5 comments:

  1. Vaaai, ce frumos! Mi-a placut poza aia in care monstruletul pare ca plange! Faina povestea de azi. Mai vrem!

    ReplyDelete
  2. Monstruletu' chiar plinge, da' fara lacrimi ! Si chitaia de frustrare ca nu intelegea ce avem cu el si ce trebuie sa faca. Mai am citeva povesti, da' problema e ca vine frigul si animalele nu mai stau sa se joace la casute ci maninca repede si fug la cuib. Cind era cald era frumos ca stateau toti si se jucau la casute, se certau, se imprietneau, faceau chestii ... Dar nah, iarna nu-i ca vara ! Eu ma duc in continuare la casute chiar daca e frig si iarna, la fel cum am mers si anul trecut si pun intimplarile aici, ca asta e jurnalul din padure, cum se intimpla, ce se intimpla de fiecare data e pus aici.

    ReplyDelete
  3. Ca de obicei, n-as putea spune ce mi-a placut mai mult pentru ca e... egalitate. Totusi, imaginea Monstruletului care parea gata sa planga mi-a mers la suflet, adanc.
    Sa stii ca m-am amuzat imaginandu-mi cum alergi si strigi la veverita care a imprastiat alunele... M-am amuzat cu drag, nu cu rautate. :)
    Ciripelul care a stat mai mult in palma mi-a oferit o alta scena de emotie...

    Ma gandesc un pic cu teama la iarna care va veni si, poate, nu toti maimuteii vor reusi s-o treaca... Sunt constienta ca asa e legea Naturii, dar tot ma doare sufletul... Ma consolez ca nu le cunosc/recunosc si nu voi sti care a reusit si care nu - slaba consolare dar ma ajuta. :)

    ReplyDelete
  4. Ciripelul e adorabil. Data trecuta venise in palma, si-a luat o aluna si in loc sa zboare, s-a razgindit si a scuipat-o ! Aluna nu avea nimic, dar nu i-a convenit lui si si-a luat alta. Ma gindesc ca pentru noi oamenii nu e nici o diferenta intre o aluna si alta, insa cind esti de dimensiunea unei ghinde, parca-parca conteaza daca aluna iti ajunge pina la genunchi sau pina la piept ...
    Mda, si Omul Meu e suparat ca nu ii poate ajuta pe maimutei sa treaca iarna. Le-a tot povestit in padure ca daca vin cu el acasa, le face cuib in cartonul de oua, ii tine la caldura, le da mincare, libertate si ce vor ei ... sa vina si sa plece din casa cind vor ei, numai sa vina sa faca iarna la noi acasa, sa treaca cu bine de ea. Da' nu a avut spor ..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate visez cu ochii deschisi dar... cine stie?! Poate vor gasi drumul spre casuta voastra. ❤ Macar unii dintre ei.

      Delete