Saturday, September 25

Viespile

 La inceput, a venit o viespe in casa, ca sa caute de mincare si s-a ratacit. Zbura bezmetica prin casa si sarea pe geamuri, asa ca am pus o picatura de miere pe o caserola si am chemat-o. A venit si a inceput sa manince, asa ca am pus caserola in apropierea geamului deschis, sa aiba drum direct. S-a prins ea repede pe unde e iesirea, observind curentii de aer. A mincat si a plecat. Si a revenit !


 Acum stia drumul, nu mai era problema ca se racaeste. Minca miere si cara la cuib. Facea ture, du-te vino, asa ca i-am pus miere intr-un capacel si am lasat-o sa manince linistita.

 La inceput se speria cind treceam pe linga capacelul ei, si zbura biziind prin casa, apoi revenea cuminte la capacel. Dupa citeva ture nici nu mai zbura prin casa, ci doar se indeparta de capacel la vreo doi pasi, preventiv. In citeva ore s-a relaxat si nici nu clipea cind treceam pe linga capacel ( ca era in drum spre bucatarie ). Ba chiar ma lasa sa ma apropii si sa ma uit la ea. M-a lasat si sa o mingai pe aripioare ! Eram prietene.

A venit si a doua zi dis de dimineata. Cind incerca Omul Meu sa se apropie de capacel, viespea zbura. Pe mine ma lasa sa trec, pe el nu. Dupa citeva ture de carat miere, s-a imprietenit si cu el. L-a lasat sa ste alinga ea, sa omingaie pe aripioare si a se uite cum maninca miere. Erau prieteni.


 Apoi m-am gindit ca de ce sa munceasca viespea extra-time intrind si iesind din casa, daca ar putea minca mierea direct de pe pervza ? Am du-o afara cu capacelul si i-am aratat mierea. S-a uitat, a gustat, s-a sucit, s-a invirtit si a intrat iarasi in casa . Isi cauta capacelul biziind si zburind in cercuri deasupra locului in care stia ea ca a fost capaceul.

  Bine mah, daca vrei cu tot dinadinsul sa imi tii companie, lasa ca iti pun din nou capacelul in casa si joaca-te mai departe ! Adevarul e ca stateam la computer sau in bucatarie gateam si incontinuu ma uitam la viespe cum munceste. Ma uitam si ma bucuram ca va avea ce sa manince la iarna. 

A venit viespea in fiecare zi fara exceptie. Uneori venea chiar inainte sa rasara soarele si astepta cuminte pe la geam pina ma trezeam sa ii deschid, ca e primul lucru pe care il fac dimineata : chem viespea in casa si pun graunte la pasarele.

 La citeva zile distanta, viespea si-a adus o prietena sa care miere impreuna. Da' prietena fiind noua, s-a ratacit in casa si a trebuit sa alerg dupa ea cu foaia de hirtie si paharul sa o scot afara in siguranta. Asa ca am pus miere in alt capacel si l-am lasat pe pervaz, pentru prietena viespei.


Prietena s-a prins repede si a inceput sa care miere la cuib fara sa mai intre in casa, ca nu mai avea de ce. Dar si-a adus ajutoare !


 La inceput carau un capacel cu miere pe zi, apoi doua. Apoi au venit mai multe viespi si carau 3 capacele cu miere pe zi. Cind ma duceam sa umplu capacelele zburau care incotro, in copacul din fata geamului, unde asteptau cuminti sa imi termin treaba pentru ca ele sa se poata reintoarce.

   Dupa doua zile nu mai aveau nici un stres, ma cunosteau ca eu sunt cea care le hraneste si nu se mai fereau !


 


 Au inceput sa vina din ce in ce mai multe si cind am umplut cutiuta cu miere, s-a intimplat un mic accident ca a intrat o viespe cu capul in miere si i-a cazut si pe aripi. A stat 1 ora pe pervaz ca sa se curete, pina sa poata zbura din nou. De atunci iau capacelele in casa, le umplu pe masa din bucatarie si le duc apoi pe pervaz afara, ca sa fiu sigura ca nu se mai baga nici o viespe in jetul  de miere.


 De citeva saptamani incoace, cred ca mai mult de 1 luna, viespile muncesc disciplinate de cind rasare soarele pina la lasarea noptii incontinuu.


 Aici incercam cu mina stinga sa le umplu capacelul cu miere ( cu dreapta tineam aparatul foto ), iar viespile nu se dadeau duse. Cum vad cutia cu miere, cum lasa totul balta si se baga in cutie. De regula le dau la o parte cu mina, insa nu se dau duse, ci doar ies din cutie si bizaie pe linga. Niciodata nu s-a intimplat sa ma intepe sau ceva, desi de fiecare data cind le iau capacelele sa le umplu, trebuie sa dau la o parte viespile. si ma lasa sa pun mina pe ele, sa le dau mai incolo, hai, dati-va la o parte putin !

 Viespea care vine in casa ... vine. Si mai pierde vremea si prin casa, ca acum cunoaste teritoriul. De fiecare data cind ma vede ca maninc, vine si zboara in cercuri deasupra farfuriei sa verifice daca am ceva bun sau nu. Uneori maninca si ea, atunci cind am rosie sau ceva fructe sa o intereseze. Daca nu e nimic interesant, renunta si se duce la capacelul ei cu miere.

    Alteori stau la computer si pur sis implu vine si sta cu mine. Se aseaza pe mina sau piciorul meu, ca o musca si sta. Sta si petrece timp cu mine, dupa care se intoarce din nou la capacelul ei.

 


 Aici s-a intimplat alt accident,nu stiu cum, ca nu am fost de fata. Iesisem sa verific daca mai au miere in capacele, cind am vazut ca era umeda foaia de plastic pe care stau cutiutele pentru pasarele. Si pe ea, o viespe rasturnata pe spate se lipise cu aripioarele si nu mai pute asa plece. Biata de ea tragea si dadea din labute, insa aripioarele ramineau lipte de tabla, ca nu avea suficienta forta sa le dezlipeasca. 

I-am intins degetul, s-a agatat de el si s-a dezlipit. N-am apucat sa ii fac poza, ca m-am grabit sa o ajut, ca cine stie de cita vreme se chinuia, saracuta !


 Am proptit-o pe o foaie de ziar si a dat din aripioare vreo 2-3 minute pina s-au uscat si a zburat fericita la capacelele cu miere.

 


 Si pentru ca au inceput sa vina din ce in ce mai multe viespi, acum pun doua capacele cumiere pe care le umplu de citeva ori pe zi, ca sa aiba toata lumea ce minca la iarna.


 Ah, daca tot a venit vorba, ma duc sa verific cutiutele !


No comments:

Post a Comment