Marmo' Steluta !

                        Azi de dimineata in fata geamului ...

                     ...o ciocanitoare muncea din greu ...

            ... sa scoata niste viermisori de sub scoarta copacului .

Aici facea o pauza, ca obosire mititica ! Si am zis ca asta e semn ca trebuie sa merg la padure ...

Cind ajung la casute, parcam masina chiar la firul ierbii ca surprinzator, era pustiu in zona ! Si cum am oprit masina, cum au venit veveritele sa ma intrebe deca le-am adus alune, ca astia imi cunosc si masina,nu doar mirosul...

Si daca a vazut ca veveritele alearga spre mine, a venit si marmotelu'  ! I-am aruncat niste coji de mere linga masina alaturata si a fost interesat .

M-am dat jos din masina si i-am aliniat pe bordura bucati de banana, paine, alune sarate si m-am dat doi pasi mai in spate, ca sa aiba spatiu personal sa se apropie. El statea si ma urmarea cu privirea. 

Speriat de mine nu era, ca ma cunostea de dinainte sa apuce ma intilneasca personal : le-am lasat mincare linga vizuina de suficiente ori cit sa apuce sa-mi recunoasca mirosul.

I-am facut semn cu mina sa se apropie, hai la mama,Marmo' ! Si a venit ! Pentru cine e mai nou pe aici, da, animalele inteleg limbajul semnelor ( am verificat si paraverificat cu animalele salbatice ale padurii).

Era curios sa incerce din toate. Sarea de la un aliment la altul si nu termina de mincat nici unul pina la capat...

Biscuitii l-au interesat in mod deosebit. Marmo', vrei biscuite de la tata ? Ma lasi sa vin linga tine ?

                             Hai Marmo', ia cu tata biscuite!

Ii tinea biscuitele pozitionat prea sus, asa ca Marmo' l-a corectat cu labuta ! Era ca si cind ne-am fi stiut dintotdeauna ...

                        

                              Marmo', ma lasi sa te mingai ?

                                            Sigur ca da !

                      Primesti biscuite daca stai la scarmanat !

Marmo' e puisor de anul asta, proaspat intarcat de mamal lui, asa ca bintuia pe sub casute profitind de faptul ca nu erau oameni in padure ( de data asta ). Mititelu' era  trist si dezorientat, da' l-am chemat noi si l-am hranit, l-am iubit si l-am incurajat ca o sa fie bine.

    L-am botezat Marmo' Steluta pentru ca are pe cap o cicatrice mare cit buricul degetului unui om. E Marmo' cu stea in frunte... Marmo' Steluta !

                       Marmo', maninci paine de la mama ?

Stiu din anii trecuti ca toate marmotele sunt innebunite dupa paine .

Si apoi a inceput sa ma caute in pungi, curios sa vada ce mai am bun, insa nu a avut rabdare sa astepte pina le desfac !

Marmo' nu pleca inca ! Uite, are mama alune sarate, yummy-yummy !

                              Bine, hai ca vin inapoi !

                            Ia cu mama alune !

In timp ce Marmo' minca, ratele deveneau din ce mai interesate ...

                                ... si dadeau tircoale ...

Le-am aruncat paine si au inceput sa vina linga mine ( pina acum au fost speriate de oamenii care alergau urlind dupa ele).

                                 Vreau si eu paine !

                       Pai si noi ? ... Noice facem acum ? !

                           Mincati voi, ca eu m-am saturat !

                                         Ce bineeee !

Marmo' Steluta avea o cicatrice mare si pe fund, ca ii lipsea o bucaticade blana. Bietul de el tot era plin cu cicatrici de muscaturi, ca marmotele mari si din clanuri diferite intotdeauna ii ataca pe astia mici.

   S-a dus inspre casute, curios sa vada ce gaseste pe acolo ...

Nu era nimic de mincare sub casute, ca nu apucasem sa ma ocup si de casute. Si l-am strigat, i-am facut semne cu mina sa vina inapoi la mine:

                                         Hai ca vin !

                               Ce-mi dai ? Alune ?

                            Gata, de data asta chiar plec !

                    Si s-a dus incet pe marginea padurii ...

... inspre buturuga, in partea cealalta apadurii unde colonia de marmote au vizuina.

Eu am pus mincarea in casute si apoi am plecat inspre vizuina marmotelor sa le las mincare la locul stabilit.

 Marmo' Steluta era in padure, si cind m-a vazut ca apar, se uita mirat la mine.
 

                    Hai la mama ca ti-am adus mincare !

   A rontait doua alune si a dat sa plece, ca nu mai putea minca.

Dupa doi pasi, l-am strigat. S-a oprit sa vada ce vreau, da' nu s-a intors spre mine. Doar statea si astepta curios.

Hai Marmo', mai maninca un muscatel de paine ! Si i-am aruncat unul ...

Monstruletul m-a vazut de departe ca hraneam marmota, m-a spionat si s-a hotarit ca vrea si el ! Alune !

I-am aruncat una si nu stiu cum a facut, dar a gasit-o pe sub frunze, pe unde a cazut !

S-a urcat cu ea sus in pom sa o manince linistit ! Monstruletul asta e ala care are pui si alapteaza si ma cunoaste.

        Sa stii ca de data asta chiar plec in vizuina ! Si dus a fost ...

          Eu am lasat mincarea pentru marmote la locul stabilit...

.. si m-am uitat la May Apple ca au inceput sa isi desfaca mugurii ...

Anul trecut nu au mai apucat nici macar sa infloreasca pentru ca s-au ars toate si au murit. In toata padurea ! Sunt curioasa cum va fi anul asta pentru ele.

Cind am plecat m-am uitat la vizuina si Marmo' Steluta statea pe prag si ma spiona ( asculta) curios sa vada ce fac pe teritoriul lui. L-am strigat si nici nu a vrut sa se uite inspre mine, ca pretindea ca nu ma aude. Nu ma aude, nu ma vede, nici usturoi n-a mincat, nici gura nu-i miroase !