Am dresat soricelu' din padure sa-si recunoasca numele ( Chitzi ) si sa vina cind il chem, ca sa manince din palma de la mine. Mi-a luat 4 au 5 zile consecutive, ca Omu' Meu a avut citeva zile de concediu si cum noi nu servim pecetea nici pe mina, nici pe frunte, nu putem calatori sau iesi din Canada, pentru ca ... restrictii.
Prin urmare ... ce sa facem, ce sa facem ? Hai sa mergem in padure sa dresam soriceii ! Asta e rezultatul final de care ma bucur de zile in sir ( full screen is best, ca soricelu' e minuscul ).
Am facut povestea dresarii soriceilor in citeva episoade, insa o sa le pun pe blog mai tirziu ca mai am in draft citeva postari mai vechi care isi asteapta rindu'. Da' o sa vina si soriceii cu intreaga poveste a dresarii lor !
Surprinzator, soriceii sunt foarte inteligenti ( mult mai inteligenti decit veveritele si marmmotele ). Nu stiam asta ca niciodata nu am avut interactiuni cu ei, insa am aflat prin experimentare directa. Foarte inteligenti, fisneti si cu memorie excelenta soriceii astia !
E mortal Chitzi! Senzationala trebuie sa fie senzatia cand iti mananca din palma!
ReplyDeleteDe-a lungul "episoadelor" m-am indragostit de motoceii acestia mititei, ochiosi si iuti! Imi veneau mereu in minte Chip si Dale din desenele animate. :))
Iti vine in minte Chip si Dale pentru ca erau chipmuncksi ca si soriceii mei ... E senzational cind il chemi, intelege si vine in palma. Omu' Meu nu a crezut pina a vazut, ca poti comunica cu soriceii. Zicea ca sunt mult prea mici ca sa poata intelege ceva din jurul lor. adevarul e ca sunt cei mai frumosi si mai isteti din padure, mici si delicati ca niste bijuterii vii. Si noi suntem fascinati de soriceii astia.
ReplyDelete